RDW

Pensiune agroturistică la Bughea de Jos

Coordonatori:

conf. dr. arh. Georgică Mitrache

prep. drd. arh. Dragoş Mihai Dordea

prep. drd. arh. Ana Maria Machedon

foto: Dragoş Mihai Dordea

 

În dezbaterile din mediul arhitectural privind identitatea, „tradiţia” a devenit un cuvânt-cheie, înțelesul său fiind legat astăzi de subiectele pe care încearcă să le explice. Fiind un cuvânt-cheie, exerciţiul interogaţiei devine esenţial în a înţelege contextul socio-cultural în care se manifestă. Examinând discursurile intersectate ale tradiţiei, identificarea felului în care se manifestă identităţile socio-culturale capătă o importanţă majoră. De ce este importantă această interogaţie? Deoarece prin interogaţie experimentăm exerciţiul înţelegerii, al încadrării, interpelării raţionalităţii tradiţiei, al cunoaşterii practicilor contingente secolului al XXI-lea. Interogând tradiţia obţinem un nou angajament pentru felul în care aceasta subzistă, este mobilizată sau expusă. Apare aici întrebarea dacă tradiţia este independentă faţă de felul în care ea se expune. Ne punem întrebarea asupra relaţiei dintre tradiţie şi arhitectură și modul în care arhitectura poate fi mediul de manisfestare a  tradiției. Se poate spune că tradiţia este legătura dintre dialectul imaginarului cult şi realitatea materială a mediului construit.

Pentru dezvoltarea acestui subiect s-a încercat un dialog cu studenții pe tema raportului tradiție-arhitectură prin intermediul unui exercițiu care să pună împreună contextul, o temă întocmită pe baza unei cerințe reale și  condiționările avizatorului. În cadrul tematicii de semestru a anului 4 – Operaţii în situri cu personalitate – s-a propus ca temă pentru proiectul de Atelier, cu durată de 4 săptămâni, realizarea unei propuneri pentru o pensiune agroturistică în comuna Bughea de Jos, Argeş.

Comuna Bughea de Jos este situată în nordul judeţului Argeş, în zona subcarpatică a Carpaţilor Meridionali, pe malul stâng al Râului Bughea şi interfluviul Bughea-Bratia. Situl ales pentru studiu se află în zona centrală şi are acces din două străzi diferite. Pe sit, la strada principală, se află o casă de la sfârşitul sec XIX-începutul sec. XX (1). Construcţia prezintă o tipologie specifică zonei (2, 3), dar şi ornamente ce atestă influenţele stilistice provenite din arhitectura urbană a vremii. Propunerile pentru noua pensiune au pornit de la premisa că se va construi un corp nou de clădire în partea nordică a sitului, ce se prezintă ca o vastă zonă puţin construită în spatele caselor de la strada principală (4, 5). Accesul pe sit la noua pensiune se va face din strada secundară. Între timp, clădirea veche să fie conservată în starea actuală, urmând ca, după realizarea construcţiei noi, să fie restaurată şi integrată în ansamblul turistic. Prin proiect s-a urmărit şi modul în care se va dezvolta această relaţie între cele două construcţii, într-o etapă ulterioară.

S-a pornit de la premisa confruntării cu un sit şi cu un program real. Mai mult decât atât, studenţii au fost puşi în situaţia de a respecta prevederile dimensionale prevăzute de norma metodologică pentru clasificarea structurilor turistice şi de a se confrunta critic cu ghidul privind elementele caracteristice ale tipologiilor arhitecturii specific locale elaborat de OAR pentru evaluarea proiectelor reale de pensiuni agroturistice.

Programul de arhitectură pentru construcţia nouă a prevăzut: 8 camere de cazare, zonă de zi, spaţiu de luat masa, bucătărie, spaţiu depozitare, spaţii tehnice. O condiţie specifică a fost dotarea camerelor cu baie şi terasă şi să fie concepute pentru două persoane. Dimensionarea lor va fi făcută însă astfel încât să îşi poată mări capacitatea până la maximum 4 persoane (2 părinţi şi 2 copii). Zona de luat masa a trebuit, de asemenea, dimensionată pentru a putea gazdui 32 de persoane. Se va proiecta amenajarea curţii pentru activităţi de relaxare. Vor fi propuse modalităţi ecologice de asigurare a încălzirii şi evacuării şi procesării apelor uzate. De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea realizării unei relative autonomii energetice. Construcţia poate fi racordată la reţeaua publică de apă şi energie electrică.

Proiectele au fost îndrumate şi evaluate pentru:

– Înţelegerea mecanismelor de constituire a ţesutului tradiţional şi modul specific de viaţă în aşezările rurale;

– Observarea mutaţiilor ce au apărut în teritoriul rural;

– Prelucrarea elementelor de cadru natural şi a relaţiilor spaţiale specifice modului de construire discontinuu;

– Interpretarea elementelor de limbaj architectural.

Ca mod de lucru s-a urmărit dezvoltarea proiectului pornind de la imagini (exterioare şi interioare) şi de la cuvinte-cheie; materializarea proiectului s-a făcut prin secţiuni de principiu şi modelarea planurilor în concordanţă cu acestea.

Cele 6 proiecte de mai jos au propus interpretări diferite ale noii construcţii, care utilizează ca punct de plecare atât casele principale, dar şi construcţiile-anexă ce se observă în zonă – fânare, grajduri etc.

 

Alina Gaiu 

Demersul acestui proiect a avut ca punct de plecare inventarierea elementelor contextului şi o regândire a funcţiunii de cazare astfel încât să corespundă nevoilor şi modului de a trăi al omului contemporan, dar care să îi ofere, totodată, şi experienţa traiului rural tradiţional. Spaţiile de tranziţie devin loc de relaxare şi de contemplare, iar logica deschiderii caselor spre sud se regăseşte în orientarea camerelor spre acelaşi punct cardinal.

Volumetriile masive, cromatica, limbajul care apropie această arhitectură vernaculară de simplitatea formală a modernismului m-au îndreptat în abordarea propunerii spre o simplificare şi o abstractizare a formelor. Pentru păstrarea scării mici a caselor, am împărţit la nivelul superior cele opt camere ale pensiunii în grupuri de două, respectiv patru camere, care împreună cu parterul destinat funcţiunilor de zi (livingul, locul de luat masa, bucătăria – în relaţie cu spaţiul exterior de gătit) alcătuiesc totul unitar, funcţional, al casei tradiţionale. Cele trei case astfel obţinute sunt conectate de o terasă care asigură accesul în camere şi o perspectivă amplă asupra curţii şi împrejurimilor.

 

Călin Lupulescu

Plecând de la tipologia hambarului, ce este întâlnit pretutindeni  în peisajul din Bughea de Jos și care contribuie la specificul imaginii zonei, am propus o pensiune cu un parter masiv din zidărie de piatră și „pod” cu structură de lemn. Parterul conține zona de primire, bucătăria, zona de luat masa, bucătăria de vară și terasa acoperită. La camerele de cazare și la camera de zi se ajunge pe o scară ce traversează pensiunea pe direcție longitudinală, terminându-se cu un balcon ce se deschide spre peisajul satului. Primele patru camere de cazare au supante, iar celelalte patru sunt dezvoltate pe un singur nivel. Pe o scară secundară se poate ajunge la camera de zi comună, destinată oaspeților pensiunii, ce se dezvoltă pe toată înălțimea podului și care este orientată spre peisajul montan.

 

Carmen Petrea

Obiect autonom, casa tradițională din Bughea de Jos se delimitează net de cota terenului; spațiile de la parter, ce  par obținute în urma unui proces de substracție dintr-un volum masiv, nu se prelungesc în afara perimetrului casei. Etajul are o prezență mai extrovertită, prelungindu-se în exterior cu spațiul prispei, și este obținut prin adiționarea de elemente verticale peste care se așază un element orizontal. Acoperișul nu contribuie la spațialitatea interioară a casei.

Proiectul păstrează aceste caracteristici spațiale și funcționale, oferindu-le locuitorilor temporari ai pensiunii experiența locuirii în casa tradițională; fiecare unitate de cazare are propria intrare și propria circulație verticală, spațiile umede și cele comune fiind amplasate la parter, iar cele de locuit, la etaj. Zonele dublu vitrate de la parter funcționează ca sere iarna, iar vara se pot deschide complet, spațiile comune devenind astfel spații exterioare. Prin tratarea scenografică a acoperișului, proiectul se înscrie în scara obiectelor din zonă și stabilește un dialog cu un limbaj arhitectural și cu o tradiție constructivă specifice locului.

 

Ioana Păvălucă

Nevoia de a adăuga o construcție nouă unui loc ce mai păstrează frânturi de trecut –  casele străbunicilor, care au luat model casele boierilor lor – te face să începi să scotocești prin poduri și lăzi de zestre. Cu atât mai mult cu cât noua construcție va fi o casă de oaspeți. Cum poți așeza fotografia ta lângă a lor, pentu ca oaspeții să vadă că tu ești al lor și ei sunt ai tăi? Cum poți să-ți așezi cuburile de jucărie lângă broderia bunicii? Învățând de la ei, faci întâi ca ei, apoi descoperi ce poți pune în plus. Dar dacă nu mai are cine te învăța? Dacă nu vrei să-i pierzi din amintire, începi să recompui atmosfera. Îți învelești cuburile în broderia bunicii. Sunt ale tale, dar încep să arate și să miroasă ca ea… și se potrivesc mai bine lângă uneltele bunicului.

 

Raluca Sturzu

Intervenţia îşi propune să preia din tipologia caselor din localitatea Bughea de Jos două elemente definitorii: soclul puternic din piatră şi ansamblul lejer (lemn) format din etaj şi din acoperirea în şarpantă. Fânarele din anexele gospodăreşti reprezintă o variantă esenţializată a acestui binom. De asemenea, topografia şi parcelarul determină un peisaj caracterizat printr-o alternanţă de planuri şi orientări ale construitului. În acest context, pensiunea reprezintă ranforsarea tipului prin simplificare (soclu opac + etaj transparent) şi repetiţie (3 entităţi cu orientare alternantă spre stradă – latura lungă/scurtă, conectate printr-o aceeaşi bază). Din punct de vedere funcţional, soclul determină un spaţiu continuu în care sunt repartizate activităţile diurne, în timp ce etajul cuprinde partiţiile camerelor. Materialele alese sunt betonul finisat brut pentru soclul opac şi policarbonatul cu termoizolaţie transparentă pentru etaj, iar tabla de oţel alb utilizată ca învelitoare a şarpantei accentuează unitatea etaj-şarpantă.

 

 

Simina Anamaria Purcaru

Pensiune la Bughea de Jos sau cum să înţeleg tradiţia.

Poate că până la acest proiect rezumam tradiţia la un mix de forme, citate, uneori materiale a căror provenienţă este trecutul. Însă aşa n-am reuşit să pornesc nimic. M-am gândit apoi să judec principiile, ce anume le-a generat şi ce rezultat au dat în contextul lor trecut. Am încercat să le aplic acum, să le adaptez sau să găsesc principii noi. Am ajuns la concluzia că lucrul cu tradiţia înseamnă mai mult cum şi mai puţin ce.

În baza acestei revelaţii am decorticat programul (pensiune) şi contextul (Bughea). A ieşit o casă bine aşezată, care priveşte împrejur. Un parter centripet, masiv, labirintic, din pământ. Prispa interioară alveolară adună în jurul ei locuirea. Un etaj centrifug, detaşat, deschis, din lemn. Foişorul răspândeşte celelalte funcţiuni. Cele două registre se leagă prin prispă şi comunică fiecare diferit cu exteriorul. Parterul se ascunde şi captează împrejurul printr-o propilee sau punctual prin ferestre. Etajul se descoperă, împrăştie vederea, este una cu împrejurul.

Aşa am înţeles eu tradiţia. Pentru moment.

 

 

 

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog