Hainele noi ale împăratului. Conceptul de concept

Nu e nimic neobișnuit când într-un domeniu - fie și unul de complexitatea arhitecturii - apar din timp în timp curente noi, cu o durată mai lungă sau mai scurtă, întruchipate de personalități creatoare proeminente, care lasă în urma lor o operă, o școală, discipoli sau epigoni. Cel mai adesea, ele se înscriu într-o mișcare generală de idei, cuprinzând totalitatea genurilor de creație și implicând ansamblul mijloacelor de fabricare ale momentului.

Cu certitudine, dacă o istorie s-ar apleca asupra proceselor prin care arhitectura („oglindă fidelă a vremii sale”) se materializează ca un fel de precipitat mineral-geometric al chimiei vieții sociale, topografie artificială rezultată din mișcările tectonice ale câte unei schimbări de paradigmă culturală, reper construit la intersecția dintre epoci, s-ar putea extrage prin studii morfologice indicii ale mecanismelor care fac să apară edificii din tot acest vârtej de influențe și confluențe de idei, tehnici și mode.

Pentru noi, europeni ai secolului al XXI-lea, e neîndoielnic faptul că Renașterea a constituit o cumpănă a apelor ce a orientat decisiv destinul nostru spre versantul unde evoluăm și azi. Tot atunci, pentru prima oară în istorie, arhitecții au început să proiecteze nu după cum o presupuneau materialele ori tehnicile de construcție, programele arhitecturale și gustul epocii, ci urmărind un construct mental multiplu, heterogen, formulat adeseori fragmentar, dar irezistibil: acela de a emula arhitectura clasică greco-romană în numele unui ideal umanist. Rezultatul, firește, nu este arhitectură antică, ci renascentistă, dar a fost făcut saltul de la edificarea premodernă, organică - chiar și în cazul celei mai rafinate artistic, tehnic-prodigioase catedrale gotice - la arhitectura modernă, conceptuală¹.

Ce a urmat se cunoaște. Sofisticatul joc combinatoriu cu elementele de limbaj clasic al arhitecturii, până la a se codifica și transforma în canonul sistematizat de tratatiști, care avea să domine expresia arhitecturală europeană până acum un secol, a traversat mai întâi acel scurt și incandescent episod al manierismului.

Citiți textul integral în numărul 6 / 2014 al Revistei Arhitectura

NOTE:

1 Conceptualismul medieval este însă o ramură a scolasticii. Arta conceptuală de azi, numită și conceptualism, are doar legături întâmplătoare cu filosofia.