UNULAUNU

Background

UNULAUNU este Romina Grillo, Ciprian Rășoiu, Liviu Vasiu, Matei Vlăsceanu și Tudor Vlăsceanu. Ne-am unit forțele prima oară în anul 2010, fiind împinși de simpla dorință de a face arhitectură, iar mai târziu am găsit suficiente puncte, atât comune, cât și conflictuale, pentru a ne convinge că trebuie să lucrăm împreună și să formăm o echipă. Pe lângă proiectele personale, ne-am îmbogățit experiența lucrând în birouri precum: OMA / Rem Koolhaas - Rotterdam / Hong Kong, Christian Kerez - Zürich și Valerio Olgiati - Chur, trăind și colaborând cu birouri din Paris, Dubai, Zürich, Oslo, Berlin, Bruxelles și Stuttgart. Primul nostru proiect a fost concursul și construcția pavilionului național al României din cadrul Bienalei de Arhitectură de la Veneția 2010. Succesul obținut la prestigiosul eveniment și colaborarea fructuoasă ne-au creat oportunitatea de a întemeia un birou de arhitectură.

Prezent

În prezent, ne-am ramificat activitatea și în sfera academică - ETH Zürich, UAUIM București. Credem că o formare completă implică un exercițiu de cristalizare, filtrare și emitere a informațiilor și cunoștințelor dobândite. Prin școală ne permitem să ne creăm teme de gândire, de dezbatere și să ne menținem în permanență activi în acest domeniu, cu speranța și intenția ca din această aglomerare de gânduri și idei să rezulte proiecte care ies din sfera cotidianului. Totodată proiectele se extind și în sfera comunicării ideilor noastre prin expoziții și conferințe: Stuttgart, Florența, Timișoara, Weimar. Astfel, eforturile noastre colective se concentrează pe crearea arhitectului complet.

Preocupări

Tipologia de birou de arhitectură pe care UNULAUNU a abordat-o se bazează pe un set neobișnuit de premise, fără o structură precisă, metodologică, convențională. Această decizie se trage mai mult din ambiția de a produce arhitectură decât dintr-o dorință de rentabilizare. Așadar, ne aflăm într-un punct critic pe care, printr-un schimb de orientare, l-am transformat într-un avantaj - structura aproape nediferențiată a biroului este o mașină de critică și de autoverificare riguroasă. Aproape că putem spune că suntem în căutare de situații conflictuale care necesită soluționare, răspunsuri, necesită cercetare și creativitate. UNULAUNU este proiectul permanent, sub ordonarea căruia vom crea arhitectură.

Root

scenografie pentru „Elektra”, în cadrul festivalului „Une nuit sans opera” Aix-en-Provence, Franța

În dezvoltarea unei scenografii pentru opera „Elektra”, de Richard Strauss, la festivalul „Une Nuit Sans Opera”, interesul nostru a fost acela de a coagula toate elementele generatoare ale spectacolului: actori, spectatori, spațiul operei și cel al spectatorilor. Prin urmare, provocarea pentru noi a fost reinterpretarea valorilor spațiale ale scenografiei în raport cu spectatorii. Root a fost imaginat pornind de la un element fractal generator al spațiului. Un singur gest îmbrățișează atât scena și spațiul operei, cât și spectatorii. Trăind spațiul autentic al scenei, spectatorii pot experimenta noi niveluri emoționale și de înțelegere ale operei. Schimbarea paradigmei publicului spectator într- un element integrat operei are ca intenție crearea unui spațiu comun, între elementele implicate, lăsând neatins parcul. Natura, în acest caz, devine parte din operă.

Casa cu cameră exterioară

Țigănești, România

Datorită poziției, la capătul unui drum de țară și la începutul unei păduri dense, casa folosește acest context pentru a crea un mediu intim și privat. Geometria casei a fost determinată urmărind o idee programatică foarte clară și vecinătățile sitului. Toate acestea împreună cu dorința de izolare față de exterior dau naștere unei curți care este poziționată între casă și stradă. Curtea își asumă rolul de spațiu de tranziție între spațiul public și cel privat. În același timp acest spațiu al curții devine o cameră descoperită a casei, funcționând ca o încăpere cu multiple funcțiuni, o cameră de joacă, un loc de luat masa sau chiar un cinematograf. Casa este construită între două situații opuse: pe de o parte o zonă privată, protejată și abstractă, iar de cealaltă parte o lume brută, necontrolată, a pădurii. Pentru a sublinia încă o dată caracterul dominant al camerei de zi, acest spațiu este cel mai înalt și este singurul care se deschide către ambele situații.

Ambasada Kuweit

București, România

A proiecta o ambasadă în zilele noastre se prezintă ca o sarcină dificilă. Potrivit istoricului Jane C. Loeffler această sarcină este un joc de echilibru între a îndeplini cerințe pragmatice și exigente și a stabili un ton general pentru o relație de viitor, o relație de schimb, între două națiuni, culturi diferite. Pe de o parte, siguranța și o intimitate extremă joacă un rol crucial pentru o bună funcționare a unei astfel de clădiri, iar pe de altă parte arhitectura are menirea de a comunica valorile unei culturi, a unei ideologii, în felul acesta adoptând o poziție față de publicul general. S-ar putea spune că o clădire de acest gen va prospera atunci când devine un hub, un loc al întâlnirii, mereu deschis și flexibil, ce va rezista în timp printr-o funcționare de precizie științifică într-un mediu controlat. Ciocnirea acestor forțe opuse poate fi rezolvată doar prin arhitectură ce trebuie să depășească cu eleganță acest nivel de înțelegere, astfel oglindind valorile adevărate ale unei națiuni.