Cronică mondenă - Balul Arhitecților 2015

Cercul Militar Național mi se pare cea mai potrivită clădire aleasă pentru Balul Arhitecților. E o glorie a arhitecturii timpului (și timpurilor), gloria Armatei, gloria Căii Victoriei, un tezaur de amintiri colective și particulare, inclusiv încă alte două baluri ale arhitecților.

Pentru mine, Cercul Militar evocă un eveniment primordial: în 1937, la un bal, un proaspăt locotenent o invita la dans pe cea care avea să-i devină soție și mama mea.

Pentru cei ce au fost și pentru cei ce n-au fost anul acesta la Bal, consemnez:

O tratație elegantă, la mese rotunde de 10 persoane, așa cum numai restaurantele de clasă își permit să păstreze în rezerva de mobilier pentru astfel de ocazii. În restaurantele „de rând”, mesele pătrate ori dreptunghiulare sunt preferate, căci ele se pot grupa ușor în diverse forme, după dorință.

Un „combo” de jazz – clape, chitară, saxofon, trompetă, vocalist-chitarist – a susținut neobosit un repertoriu „rhythm and blues” foarte potrivit și bine cântat. Să cânți în stilul acesta e o rețetă care nu dă greș (e un stil bogat în piese, universal și gustat de toată lumea), dar care a fost excelent pregătită.

Un vocalist semi-italian de vârstă incertă, cu părul vopsit, s-a adaptat mediei de vârstă din sala de bal, care gravita în jurul a 50 de ani. Cu toată impresia generală de senectute, ringul a fost plin, antrenat de două perechi superbe de la școala de dans „Contesina” (sic). Ringul s-a populat chiar și cu o horă (cam nelalocul ei, ca și melodia generatoare „Țărăncuță cu bujori în obrăjori...” etc. – mai lipsea să se strige „darul”) gustată de tinere doamne în rochii lungi, firește din generația „facebook” lipsită de complexe și de conformism. Cine știe, nu cumva denumirea de „Bal” a devenit vetustă?

Tombola oferită de sponsorul principal – DAAS – a fost câștigată de profesorul Ion Lucăcel (zvonuri din familie zic că el e norocosul tuturor tombolelor), de altfel, o frecventă prezență la balurile noastre.

Falsa problemă a partajării veniturilor din Timbrul de Arhitectură între Uniune și Ordin, evocată și invocată din afara breslei în dezbaterile pe marginea Legii Timbrului Cultural, nu a fost menționată nici măcar în treacăt în conversațiile la care am tras cu urechea. Poate că nu era locul, deși orice manifestare, chiar și mondenă, e un prilej de discutat probleme esențiale. Multe lucruri s-au pus la cale la mese, petreceri sau vânători... Prin comparație cu alte Uniuni de Creație care se încaieră pe bani, arhitecții își dovedesc încă o dată comportamentul elegant și afișează unitatea de breaslă.

La o masă l-am observat pe domnul Iulian Țepure, în haine negre și papion. Pentru cine nu știe, el este un vechi membru al staff-ului Uniunii și apoi al Ordinului, nelipsit și indispensabil în logistica și administrarea manifestărilor profesionale sau organizatorice încă de dinainte de înființarea Ordinului în 2001, cunoscător al bazei de date, al componenței filialelor și al persoanelor, un exemplu de tenacitate, politețe, modestie și autodeterminare.

Cuvinte bine simțite au fost adresate la deschiderea balului de doamna președinte arh. Viorica Curea, de domnul consilier prezidențial arh. Sergiu Nistor și de domnul președinte arh. Șerban Țigănaș. Vă relatez în rezumat o „Schiță neterminată” propusă de președintele Ordinului: „Au fost undeva două țări: într-una toți erau arhitecți și un singur client – CLIENTUL. Arhitecții se organizau, deschideau expoziții, anuale și bienale, îi propuneau proiecte, dar aveau insatisfacția de a nu găsi «Proiectul suprem». În cealaltă țară toți erau clienți și un singur arhitect – ARHITECTUL. Clienții comandau proiecte, dar aveau insatisfacția că nu li se oferea «Proiectul suprem». Într-o noapte, ARHITECTUL și CLIENTUL au avut câte un vis, după care s-au hotărât fiecare să treacă granița în cealaltă țară. La frontieră s-au intersectat și probabil că li s-au încrucișat privirile. Vreți să știți ce s-a întâmplat? Pentru a afla urmarea trebuie să veniți la Balul Arhitecților de anul viitor”.

Cred că mulți vor fi tentați să își imagineze continuarea. Să vedem la Balul 2016!

Foto: Mircea ȚIBULEAC