România la Bienala de la Veneția 2018. Mnemonics: altfel de Amintiri din Epoca de Aur.

ALTFEL DE AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR

PROIECTUL MNEMONICS,
locul I Bienala de la Veneția 2018

FREESPACE

Tema „spațiului liber” - freespace aduce cu sine încercarea de a testa multiplele nuanțe ale acestei sintagme, indicând, în egală măsură, sensul libertății și al lipsei de restricții și sensul gratuității, al lipsei de costuri de orice fel - un spațiu dat, de o generozitate pe care numai lipsa de reguli și sarcini o garantează, un teritoriu al libertății intenției urmate de acțiune fără consecințe ce i-ar depăși granițele.
La primul gând, acest spațiu dintr-o lume imaginară ne este, de fapt, familiar, aproape, confortabil și prețios, deoarece acum, într-o lume a discrepanțelor sociale și a discontinuităților în comunicare, ne amintim împreună de ultima configurație stabilă cunoscută de noi toți: copilăria.

Echipa

Autorii expoziției: Romeo CUC, Mihai GHEORGHE, Irina GUDANĂ, Roxana POP, Raluca SABĂU, Vlad TOMEI
Curator: Romeo CUC
Comisar: Attila Kim
Design grafic: Roxana POP
Comunicare și PR: Irina GUDANĂ
Art director: Mihai GHEORGHE
Copywriter: Vlad TOMEI
Website: Valentin BURTEA
Fotografie: Dacian GROZA
Cărți poștale: Andrei MĂRGULESCU
Texte: Ana-Maria ZAHARIADE, Vintilă MIHĂILESCU
Autor cartonașe jocuri: SUPERSOMETHING
Print: Fabrik
Detaliere tehnică: Raluca SABĂU, Romeo CUC
Construcție instalații: ATELIER DRAG, ATELIER VAST, BETONIA, MANOPERA

FREESPACE ÎN ROMÂNIA

Pentru copiii ultimelor decenii din România, un timp de o bogăție de imagini de neînlocuit, marcat de libertate și curiozitate pentru necunoscut are, de cele mai multe ori, o scenografie statică, în afara axei timpului: spațiul dintre blocuri.

Chiar dacă dezvoltarea și creșterea accelerată ale multor localități mici și mari au avut multe reușite, această practică a urbanismului liber în contratimp a rezervat un statut incert spațiilor unde erau promise parcuri și oaze verzi pentru locuitori. Rezultatul s-a materializat în acest spațiu interstițial al țesutului urban nou, cu dotările lui de cartier ascunse în spatele blocurilor înalte. Uitat în planul îndepărtat al priorităților urbanismului, spațiul dintre blocuri a revenit de drept locuitorilor din proximitatea lui,ca un dat, un spațiu găsit pe care nimeni nu îl revendică, dar care aparține tuturor.
De multe ori, replicând curtea casei, spațiul dintre blocuri este folosit ca o extensie a apartamentului pe post de zonă de trecere, parcare, garaj, grădină de flori ș.a.m.d., însă potențialul său este îndeplinit atunci când locuitorii formează o comunitate care îl integrează în cadrul ei.
Cel mai probabil, imaginea iconică a acestui spațiu rămâne cea a copiilor jucându-se, construind lumi invizibile într-un loc gol și cumva protejat de privirile părinților de la etaj, între blocuri.
Imaginea libertății de apropriere prin joc a unui spațiu gratuit rămâne pentru copiii ultimelor decenii ale istoriei României un reper asociativ puternic al unei mnemotehnici ce păstrează vii amintirile copilăriei - prieteni, jocuri, accidente, întâmplări, scara blocului și „cheia atârnată la gât”.

MNEMONICS

Experiența unui spațiu devine repetabilă la nivel mental prin accesarea unui cadru și a unei emoții imortalizate în acel cadru, spațiul respectiv devenind astfel suportul unor povești. Acțiunile cele mai încărcate de emoție se transformă în amintiri puternice, inseparabile de spațiul genezei lor.
Tehnica antică de colectare a amintirilor, ars memoriae, se bazează pe țesătura gândurilor și emoțiilor pe un suport spațial, investit cu semnificație, imposibil de uitat. Teritoriul dintre blocuri, această scenografie statică a tuturor și a nimănui deopotrivă, este inamovibil și imperturbabil. Pentru oamenii locului, „spațiul dintre blocuri” este o lume plină de amintiri comune și individuale, diferite în funcție de percepția fiecăruia, dominată de cele mai populare jocuri ale vremii.
Sub aceste influențe, proiectul nostru imaginează o metaforă a spațiului liber, gratuit, printr-o abordare scenografică, aducând în prim-plan simbolurile fundamentale ale jocurilor dintre blocuri. Într-un cadru lipsit de culoare, în afara oricărui fus orar, propunem o scenografie atemporală și experiența unor jocuri ce au dominat ultimele decenii ale copiilor din România.

Pavilionul României - Giardini din cadrul Bienalei de Arhitectură de la Veneția, care găzduiește această metaforă discretă a spațiului dintre blocuri, este completat de instalația din Galeria IRCCU, cu rol informativ, reamintind de tranzitul între spațiul dintre blocuri și spațiul locuinței prin casa scării - un alt cadru-reper memorabil al urbanizării secolului trecut din România.

PAVILIONUL ROMÂNIEI - GIARDINI

Respectând direcția discursului conceptual, configurația spațială a expoziției ilustrează metafora spațiului liber printr-o abordare scenografică, utilizând elemente de recuzită din repertoriul spațiului liber dintre blocuri - spațiul de joacă.
Pereții sunt tapetați cu imagini esențializate ale fațadelor de blocuri din perioada socialistă (prezentate la o scară mai mică față de realitate - răsturnarea raportului dintre scara umană și scara clădirii) până la înălțimea de 4,6 metri, dispuse pe 2 fâșii orizontale de tapet autocolant. De la nivelul superior al tapetului și până la luminator, pereții sunt vopsiți în negru, creând astfel un decor static, atemporal, care izolează expoziția de timpul și spațiul real al orașului, senzație dublată de obstrucționarea completă a luminii naturale (cu pânză de geotextil amplasată pe exterior). Rezultă o scenografie complementară discursului expoziției - un cadru neutru în care se intersectează povești, întâmplări, râsete, amintiri, momente, jocuri.
Expoziția folosește întreg spațiul oferit de pavilion. Sunt dispuse longitudinal instalații ce amintesc de locurile de joacă, interpretate în mod contemporan: bara pe care se băteau covoare și care era folosită și ca poartă de fotbal, cauciucul de camion, masa de ping-pong din beton, rotativa ce amețea copiii, masa de șah, șotronul și leagănul.
Instalațiile sunt alcătuite din piese de lemn lamelat încleiat și finisat cu microbeton și din piese metalice demontabile pentru a le facilita transportul: leagăn (țeavă metalică pătrată cu îmbinări mecanice + lanțuri + șezut din lemn vopsit negru; pentru a evita accidentele, barele orizontale de la nivelul pardoselii vor

fi pline, cântărind doar ele aproximativ 100 kg pentru a stabiliza ansamblul), șotron (autocolant negru lipit pe pardoseală), masa de șah (lemn lamelat încleiat, finisat cu micro-beton), rotativa (structură din țeavă metalică pătrată demontabilă + tablă fixată mecanic cu șuruburi), masa ping-pong (lemn lamelat încleiat, finisat cu micro-beton), cauciuc (anvelopă cu diametrul de 155 cm), bară de bătut covoare (țeavă metalică pătrată cu îmbinări mecanice. 8 bănci vor fi dispuse perimetral (lemn lamelat încleiat, finisat cu micro-beton), iar pe fiecare dintre acestea se va afla câte un teanc de cartonașe cu reguli de joc.
Pentru a evita degradarea pardoselii din mozaic venețian, toate instalațiile vor fi prevăzute cu tălpi din cauciuc cu grosime de 1 cm.
Iluminatul artificial al pavilionului se realizează cu ajutorul a 8 lămpi de culoare neagră, cu lumină neutră, poziția lămpilor fiind corelată cu cea a băncilor, la o înălțime de 4,5 m.
Sunetul va fi asigurat de două boxe cu bluetooth, alimentate la prize și amplasate sub 2 bănci diagonal opuse (indicate pe planul de instalații electrice). Pentru internet, va fi prevăzut un router WI-FI în holul de intrare.

NOUA GALERIE IRCCU

Dacă Pavilionul României - Giardini găzduiește metafora discretă a spațiului dintre blocuri, galeria IRCCU vine în completarea experienței, reamintind de drumul de la apartamentul de locuit până afară, drum marcat de acest cadru memorabil al urbanizării secolului trecut - casa scării văzută ca o extensie a locuinței, ca loc prim de întâlnire, ca loc de formare a unei comunități.

În acest sens, instalațiile propun o reinterpretare a scărilor prin două gradene și reamintesc de „generația cu cheia la gât” prin cutiile poștale închise cu cheia legată cu șnur (cheia ca simbol al independenței copilului) și în care se vor regăsi cartonașe cu jocuri și informații despre cele două expoziții și despre istoria creativității găsite în cadrul neutru al scării de bloc sau al curții din spatele blocului. De asemenea, cartonașele cu jocuri se vor regăsi în teancuri dispuse pe gradene și pe pervazurile vitrinelor.
Cele două cutii poștale sunt realizate din tablă neagră, iar în zona centrală a avizierului se vor fixa (cu ajutorul unor magneți) povești și informații despre conceptul expoziției.
Gradenele au o structura alcătuită din țevi rectangulare de 2 cm sudate și placate cu MDF, aplicate cu micro-beton (material hidrofug).

Iluminatul artificial marchează cele 3 zone importante ale expoziției - cutiile poștale, scările, intrarea - prin reflectoare duble de culoare albă cu lumină neutră orientate spre cutiile poștale și spre gradene.
Pardoseala din linoleum se va păstra, fiind considerată adecvată scenografiei propuse, suprafața tavanului și a pereților va fi albă, singura referință spre un finisaj al epocii trecute fiind nelipsita linie de vopsea care împarte peretele casei scării în două registre orizontale (aici realizat din bandă autocolantă neagră de 1,5 cm).
Ușa care face legătura cu spațiul auxiliar din spatele galeriei va fi mascată cu un panou mobil (facilitând accesul de serviciu, dar evitând accesul publicului).
Logo-ul expoziției afirmă identitatea vizuală a întregului spațiu.