Transformare postindustrială, cross-over arhitectural și laborator deschis de creativitate funcțională
text: Peter MARX
de încercare a acestor ani în dezvoltarea urbană, nu doar pentru proiectanți, ci și pentru investitori și administrația locală. Situația este și mai complicată atunci când vorbim de foste ansambluri industriale, clasate ca monumente istorice, care ocupă suprafețe urbane imense la marginea orașului. Este cazul clădirii Hala Laminor din cadrul fostei Fabrici de țevi „N. Malaxa”/Republica, construită între 1935-1936, având o structură metalică executată la Uzinele Reșița și o fațadă din cărămidă aparentă, oțel și sticlă proiectată de Horia Creangă. Recunoaștem această clădire valoroasă din cărțile de istoria arhitecturii și este firesc să avansezi argumente profesionale pentru redefinirea identității urbane a zonei Republica pe baza prezenței unui obiect major de patrimoniu în acest loc. Viitorul amplasamentului de pe bulevardul Basarabia va depinde de modul inteligent prin care exploatarea industrială a halei va fi înlocuită treptat de o fructificare culturală, pe fondul restructurării spațiului public adiacent în ansamblul său.
Întreaga platformă industrială a decăzut economic dintr-o serie lungă de motive, afectând întreaga arie urbană învecinată, însă responsabilitatea asupra viitorului Halei Laminor cade acum în sarcina administrației locale de sector. Ținând cont de oportunitatea dezvoltării unui spațiu public în interiorul acestei structuri protejate de un regulament foarte strict de conservare, șansa civică pe care o poate avea monumentul este remarcabilă și trebuie subliniată unicitatea unei astfel de situații care ar putea servi drept model pentru multe alte conversii postindustriale din întreaga țară.
Transformare și păstrare
Ce s-ar putea face acum însă într-un spațiu de 400 m lungime și 180 m lățime, care cuprinde suprafața însumată a 12 stadioane de fotbal, dar care, pe de altă parte, este înțesat cu stâlpi de rezistență? Câteva răspunsuri ar fi repede invalidate: uzină nu mai poate fi la această scară, ținând cont că marii producători preferă halele adaptate la cerințe specializate și mult mai ieftine; nici mallul nu e o opțiune fezabilă, atâta vreme cât investitorii din domeniu s-au concentrat deja în Park Lake, Mega Mall și în Centrul Comercial Esplanada, irigate de un bazin mult mai amplu de locuitori din Titan și Pantelimon; nici programul de clădire exclusivă de birouri nu s-ar dovedi fezabil din perspectiva investiției și închirierii la o astfel de scară și la o distanță mare de centru. Ce mai rămâne atunci? Răspunsul nu se poate baza decât pe creativitatea funcțională, pe imaginația programatică a unui hibrid de activități cu vocație civică, capabil să injecteze interes public în întreaga zonă din jurul stației de metrou Republica. Rolul arhitectului nu mai poate rămâne cantonat doar la nivelul estetic al aranjamentelor de forme convenabile; trebuie să avanseze la nivelul reinventării programului de arhitectură în limitele impuse de concluziile studiului istoric realizat de conf. dr. arh. Valeriu-Eugen Drăgan în 2015 și a studiului de fundamentare pentru intervenții viitoare elaborat de prof. dr. arh. Hanna Derer în 2017, care analizează monumentul ca resursă culturală de la ansamblu la detaliu.
Pornind de la constrângerile conservării prioritare a elementelor metalice ale sistemului structural, tâmplăriilor și finisajelor prin respectarea aspectelor identificate ca originale, intervenția de arhitectură are acum ca punct de plecare, pe de o parte, inițierea unei intervenții de urgență pentru asigurarea stabilității structurale și punerea în siguranță a imobilului în urma prăbușirii unei părți din traveea sudică, în partea de vest, iar pe de altă parte, dezvoltarea unui program funcțional hibrid capabil să dea o șansă de supraviețuire pe termen lung halei și să transforme locul într-un pol cultural al cartierului. Creativitatea programatică își poate expanda referințele către modele europene bine cunoscute de conversie postindustrială în Lisabona (Parque das Nações/Feira Internacional de Lisboa), Hamburg (Hafen City) sau Duisburg (Landschaftspark Duisburg-Nord), printre multe altele, dar și către un precedent notabil în Capitală precum Nod Makerspace (zona Timpuri Noi).
Hibridizare
Industria creativă definește foarte bine fenomenul postindustrial al activităților economice care se bazează pe valorificarea informațiilor și a creativității individuale și colective, purtând diverse etichete: Hackerspace, FabLab, Think Tank, Hub sau Makerspace. Incubatorul de afaceri definit astfel pe o bază economică, socială și culturală în formare ar putea ocupa o mare parte a etajului/mezaninului inserat în structura existentă, parțial integrată în spațiul Halei Laminor, croind spații de birouri și fabricare digitală sau artizanală care pot fi închiriate la prețuri accesibile de către colective mici. Aria disciplinară interesată de o astfel de oportunitate este destul de largă: artele plastice, muzica și artele performative, activitatea foto-video, tipărirea online, designul și realizarea de prototipuri, activitatea IT și software, arhitectura și urbanismul, activitățile socio-culturale și de patrimoniu cultural, acțiunea publică, în general, și activitățile dedicate mediului și naturii. Organizațiile non-guvernamentale, persoanele fizice autorizate, voluntarii, studenții, pasionații, amatorii, profesioniștii, familiile, asociațiile și fundațiile s-ar putea întâlni pe aceeași platformă orizontală a intereselor de afaceri cu multe consecințe benefice pentru oraș. Calitatea spațiului s-ar defini în mod esențial pe trei paliere: spații private alocate membrilor permanenți și contribuabili pe bază de abonament, spații semiprivate pentru evenimente ocazionale dedicate publicului larg și spații publice cu funcțiuni permanente, deschise comunității locale. În termeni arhitecturali, această calitate s-ar traduce mai precis în spații de recepție, birouri nchise și open-space, ateliere, spații de documentare și lectură, magazine de materiale, depozitări personale, săli de teste/repetiții, ateliere-laborator profesionale și semiprofesionale, săli de conferințe și spații de relaxare, curți recreaționale, săli de evenimente etc. Se pornește astfel un motor de start-up-uri pentru întreaga investiție din componente programatice mai mici ca amploare, dar capabile să se sprijine unele pe altele, amplificând-se în timp și menținând activ spațiul de la nivelul superior, definit de prezența repetitivă a luminatoarelor.
Pol de activare urbană
Luminatoarele lasă să pătrundă lumina naturală peste tot în spațiul halei, astfel încât suprafața imensă acoperită va putea beneficia de suprafețe generoase pe dublu-nivel de animație colectivă, amenajate ca spații publice interioare de tranziție, cu grădini interioare într-o configurație tipologică nemaiîntâlnită la noi. Foaierele vor fi capabile să distribuie vizitatorii către sălile de spectacol și concerte - cele mai mari unități funcționale din hală - astfel încât să acopere o nevoie culturală stringentă a cartierului și cerințele echipelor independente de teatru sau formațiile de muzică. De altfel, spațiile de recreere se vor cupla firesc și cu nevoia în creștere de spații educaționale pentru activități extrașcolare.
Un acvariu organizat pe o temă locală a biosferei ar deveni cu siguranță punctul cel mai important de atracție al spațiului pentru familii. Animația pietonală ar avea și puncte colaterale de interes, cu beneficii economice evidente, precum un hub de agenții de turism care să ofere o viziune integrată și mult mai convingătoare a posibilităților de petrecere a vacanțelor, fără să fii nevoit să străbați întregul oraș în condițiile deloc ecologice ale unui trafic aglomerat și fără a mai pune la socoteală avantajele închirierii la prețuri joase pentru agenții. Petrecerea timpului liber pentru o zi de weekend capătă astfel o nuanță tematică și poate fi sprijinită de spații comerciale, restaurante, cafenele și zone de tip food-court care acum sunt apanajul mallurilor. În mod evident, conversia ar trebui să ofere o alternativă la experiența generică a mallului, printr-o relaționare urbană semnificativă între spațiile interioare luminate natural și climatizate și spațiile publice exterioare adiacente.
*
În concluzie, propunem un nou tip de răspuns arhitectural orientat mai viguros către valorificarea patrimoniului, oferind răspunsuri urbane la noi cerințe privind spațiul public, în care locuitorul își poate exprima instinctul de creator și, în cele din urmă, să se identifice cu un loc. Se deschide calea unui precedent de dezvoltare inteligentă în care resursele existente ale orașului sunt valorificate la maximum, în substanță și semnificație. Și poate, peste mai mulți ani, vom vorbi cu mândrie despre succesul unui proiect de re-energizare a unei întregi bucăți de oraș, în care administrația locală va fi avut un rol hotărâtor și, mai ales, necesar.