RDW

Alegorii-Aberații1-Ficțiuni2

fotografii din seria Aberatii, prin amabilitatea autorului Jim Kazanjian

(all images courtesy Jim Kazanjian)

„Sirenele își schimbă forma în decursul vremii. Primul lor istoric, un rapsod din cartea a douăsprezecea a Odiseei, nu spune cum erau; dar pentru Ovidiu erau păsări cu pene roșietice și chip de fecioară; pentru Apollonios din Rhodos, de la talie în sus erau femei, iar de la talie în jos – păsări de mare; pentru marele Tirso de Molina (și pentru heraldică), jumătate păsări, jumătate pești.”3

 

Idei abstracte și mijloace concrete…. imagine unitară… alegorie. Recitind definițiile alegoriei, mă întrebam în ce măsură realitatea arhitecturii este una trăită sau închipuită. Aceeași întrebare mi-am pus-o în fața compozițiilor lui Filip Dujardin: ce a fost mai întâi, ideea arhitectului din spatele fotomontajelor realiste sau abordarea industrială a containerelor Silodamului din Amsterdam de MVRDV?

Arhitectura contemporană și-a extins domeniile de interes, cu precădere în ultimele decenii, în sfera vizuală a parabolei, poveștilor. Alegoriile arhitecturale nu mai sunt reprezentările grotești ale evului mediu întunecat sau fețele fantastice ale art nouveau-lui, deși în prima categorie aș putea include noile clădiri zoomorfe din orientul urban. Mai mult decât o abordare mimetică zoomorfă, alegoriile arhitecturii contemporane spun povești imaginare, în compozitii unitare. Arta la rândul ei abordează arhitectura într-o manieră baroc-sculpturală; baroc prin aglomerare și sculpturală prin abstractizare.

Pe cât de fascinant subiectul alegoriilor în arhitectura contemporană, baleiajul între real și fantastic, alegoric/unitar și haos, face deliciul jocului între cele două ipostaze vizuale: ficțiune închipuită și realul personificat. În context, Le Corbusier, Zaha Hadid, Jean Nouvel, deși cu o doză puternică de ficțiune în lucrările lor, par devansați cel puțin în plan vizual artistic de o serie de fotografi/artiști/arhitecți reprofilați, tocmai pentru acea perspectivă baroc sculpturală despre care discutam.

Perspective particulare asupra arhitecturii imaginate/imaginare întâlnim în lucrările artiștilor vizuali Filip Dujardin, Thomas Barbey, Jim Kazanjian, artiști cu abordări distincte, care tratează obiectul/cadrul arhitectural într-o manie-ră realistă, suprarealistă și respectiv fictivă. Preluând direcția suprarealistă fundată de Jerry N. Uelsmann4 caracterizată de minimalismul cadrelor5 și, respectiv, de Erik Johansson în abordări mai complexe, lucrările artiștilor pomeniți uzează aceeași tehnică a suprapunerilor negativelor6, fotomon-tajelor și colajelor, atacând sincronismul ca o stare latentă a lucrurilor. Procesul creativ este unul de desăvârșire prin completare, de producere/reproducere a evenimentelor în momentul optim7.

De-a lungul secolului 20, percepția vizual comercială s-a deplasat de la cadrele compuse simbolic (Uelsmann8) către lucrări exponențial arhitecturale. Acestea din urmă prezintă detalii conceptuale similare prozei – fragmente urbane care își păstrează scara, se recompun într-o lume futuristă, nelipsită de scara umană dată de vegetație, dar nepopulată, abandonată, dominată de construcțiile imaginare.

 

Citiți textul integral în nr 1/2012 al revistei Arhitectura.

 

NOTE

1 Aberații – Serie de lucrări fotografice, lumi imposibile, de Jim Kazanjian, 2010

2 Ficțiuni – Serie de lucrări fotografice, cu trimitere la o realitate alternativă, Filip Dujardin, 2010

3 Jorge Luis Borges, Sirenele, Cartea ființelor Imaginare, Editura Polirom, 2006

4 Jerry N. Uelsmann (n. 1934), fotograf american recunoscut al sec. 20; a reinventat fotografia prin fotomontaj, printul composit, fiind recunoscut pentru imaginile poetice

5 Camera deschisă, din colecția Momente sincronice, prezintă un cadru scenografic deschis, în care contrastele de lumină sunt speculate, creând un filigran uniform, între textura cerului în contre-jour și ornamentele clasice ale interiorului. în plan secund remarcăm diferența amplificată de scară, între scara umană și cea a spațiului – trimițând către fantasticul poveștilor și către machetele caselor de păpuși de la început de secol. – „All the informations are there, yet the mystery remains.” – Jerry N. Uelsmann, despre seria Momente sincronice, URL: http://www.pacicontemporary.com/www/index.php?option=com_content&view=article&id=153%3Ajerry-uelsmann-qsynchronistic-momentsq&catid=43%3A2011&Itemid=61&lang=en, 01.12.2011.

6 Începând cu 1850, fotografia evoluează, de la experimentele inițiale, care reconstruiec cadre picturale: Oscar G. Rejlander, Henry Peach Robinson – către cadrele minimale: Jerry N. Uelsmann, și abordările complexe, Erik Johansson.

7 „As the title suggests, it is linked to the synchronicity theory, according to which the events happen just at the right time: în the same way the work unveils itself only during the creative process.” – text critic de Gigliola Foschi, Jerry Uelsmann „Synchronistic Moments”, PaciArte, 2011, URL: http://www.pacicontemporary.com/www/index.php?option=com_content&view=article&id=153%3Ajerry-uelsmann-qsynchronistic-momentsq&catid=43%3A2011&Itemid=61&lang=en, 01.12.2011

8 Uelsmann, abordează cadrele speculând planul simbolic și jucându-se cu scara umană – elemente diferite se combină enigmatic.

Comments

comments

Comments
One Response to “Alegorii-Aberații1-Ficțiuni2
Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Citiți textul integral în nr 1/2012 al revistei Arhitectura […]



Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog