RDW

Alexander Brodsky arhitectul suferinţei, al nostalgiei, al singurătății și zborului

Una dintre cele mai antipatice situaţii pentru mine este aceea de a avea de-a face cu un om prost, care face pe deşteptul, care îţi dă sfaturi de viaţă şi îţi şi pretinde, chiar şi în cel mai mărunt procent, recunoştinţă.

Nu încerc să pun pe nimeni într-o astfel de situaţie. Am tristeţi, însă nu am complexe. Am împliniri şi am bucuria celuilalt, pentru că am dragosti şi doruri. Am răspunsuri (la aproape toate întrebările!), dar căutările mele, setea mea sunt dincolo de răspunsurile mele.

Între suficienţa mea şi setea mea se întinde o punte de goluri – întrebări fără cuvinte, ceţuri de aşteptări, spaime, singurătăţi. Se năruie puntea, zilele grijii şi ale dorurilor. Noaptea ridică năruitul, puntea se întinde între ieri şi mâine, între acolo şi aici, între ceea ce suntem şi ceea ce ar trebui să fim, fiind – nefiind.

Ce am lăsat acolo? Nopţile legănatului, nopţile tristeţii şi grijii şi casei morţilor. Atâtea morţi, unii ai mei, alţii ai voştri. Unii dincolo de graniţă, alţii dincoace. Graniţa dintre ei şi noi, dintre mine şi voi. Ce am aici? Dorurile neîmplinitului acolo.

Am crezut în edificarea bisericii, căutându-i erminii. A fost furată erminia! Nu erminia bisericii s-a năruit, ci a prieteniei, a încrederii, a respectului. A durat până am înţeles: a scris „erminia“ copiind din sfinţi şi nu a înţeles că erminia creşte în inimi. Nu în inima hoaţă, în inima caldă, bună, duioasă, speriată. Erminia bisericii e erminia dragostei din inima ta, întâlnind inima mea, inima noastră.

Andrei Rubliov-Tarkovsky: să nu îi speriem, să îi mângâiem, să nu îi speriem, să îi iubim, să nu îi speriem, să Îl iubim, să Îl găsim, să Îl dăruim.

Andrei, dar morţii? Andrei! Siberia, cazacii, Basarabia, Uralii, trenurile, fuga, Aiud, Sighet. Andrei! Adrian, auzi? Lupul-om, omul. Lupul.

Erminia ei, a dragostei pictate, clădite, cântate. Cânt şi iert. Cânt. Nu pot să iert, mi-e frică: Ucraina, Katin, Suceava, Silezia, Polonia. Ungaria, Cehia. Andrei? Ce să facem, Andrei!

Nu faceţi din om icoană, nici chip cioplit. Omul e lup. Om. Sfânt.

Care om?

Alexander Brodsky nu e nici icoană, nici chip cioplit. Să-i facem portret, nu-i chip cioplit?

Citiți textul integral în nr 1/2012 al revistei Arhitectura.

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog