RDW

Creştere alegorică

„Bucureşti kilometrul 0 _o inimă pentru Capitală”

La încheierea studiilor (a şcolii, cum ne place multora să spunem), orice student-arhitect se apropie de proiectul de diplomă cu o mare visare. Dorinţa de a muta munţii din loc, de a face nemaiîntâlnitul, de a spune tot e covârşitoare. Suntem simultan victime şi învingători. E un prag vibrant şi energizant.

Înăuntrul proiectului de diplomă, în afara datelor concrete de temă, se confruntă – inevitabil – o parte din împlinirile şi dezamăgirile unui ansamblu de formare. În cazuri fericite, anumite decantări de concept, demers şi rezultat surclasează dezamăgirile de inadecvare, incultură sau ignoranţă.

Speranţa de a (se) convinge e mare.

Într-un singur proiect aşteptăm nerăbdători să putem arăta cât mai mult din concluziile noastre referitoare la un sit şi o temă, să enunţăm intens critici şi să formulăm judecăţi de valoare. De aceea, indiferent de loc şi şcoală, proiectul de diplomă conţine provocările unui plaier, ale unei treceri şi ale începutului.

Vizitând programa analitică a UAUIM găsim, în dreptul obiectivelor proiectului de diplomă, următoarele: „Utilizarea integrată a aparatului conceptual şi metodologic însuşit, pentru a rezolva o situaţie concretă de proiectare şi pentru a argumenta în mod convingător rezolvarea propusă. Demonstrarea cumulativă a competenţelor specifice calificării de arhitect printr-un exerciţiu de sinteză realizat în condiţii de autonomie şi susţinut în faţa unui juriu pluridisciplinar”.

Aceste deziderate sunt valabile în orice loc din lume. Faptul demonstrează nu doar că la „Mincu” diplomele se angajează să opereze sinteze relevante, ci şi că evaluatorii conţin premiza pluridisciplinarităţii.

Creşterea alegorică a centrului Bucureştiului poate fi o temă convingătoare de diplomă.

Un astfel de demers îl prezentăm în „Bucureşti kilometrul 0 _o inimă pentru Capitală”.

Un proiect de diplomă în arhitectură de la Școala Paris_Malaquais. Studiul a fost elaborat în anul 2007-2008 de studentul-arhitect Alexandru POPOVICI.

Da, e vorba de un student de origine română care a decis să îşi cunoască rădăcinile venind în Bucureşti.

Cea mai bună formă de descoperire, cunoaştere şi înţelegere pentru un arhitect este proiectul.

Iată de ce înţeleg alegerea făcută de Alexandru Popovici. Reacţia sa la realitatea construită a oraşului, cât şi la potenţialul său de dezvoltare sunt exprimate sintetic în proiectul de diplomă. Nuanţele şi alegoriile din acesta merită o lectură mai atentă.

Citiți textul integral în nr 1/2012 al revistei Arhitectura.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog