RDW

Locuință: terminologie – FIȘĂ

Cele mai multe definiții sunt bazate pe Ghidul Practic pentru Realizarea Unui Profil de Locuințe – UN-Habitat 2010 și „Glosarul Multilingv – Termeni ce Privesc Așezările Umane”, publicat de UN-Habitat 1992, Agenda Habitat 1996.

Locuința (dwelling, dwelling unit, housing unit)

O unitate rezidențială, fie având o structură independentă, fie parte a unei structuri cu mai multe unități, proiectată, construită pentru a fi ocupată de un singur rezident sau de o familie, având propriul său acces.

Locuință (housing)

Se referă la un spațiu cu funcțiunea de locuire împreună cu mediul din imediata apropiere a spațiului de locuire, atât din interior, cât și din exteriorul clădirii în care rezidentul locuiește. Termenul poate fi folosit și pentru a defini un program al guvernului pentru a asigura un adăpost pentru familii cu venituri mici.

Adăpost (shelter)

Paragraful 60 din Habitat Agenda definește un adăpost mai mult decât un acoperiș deasupra capului. Adăpostul oferă un grad adecvat de intimitate și siguranță, suficient spațiu, accesibilitate fizică, siguranța posesiei, stabilitate și durabilitatea structurii, iluminare, încălzire și ventilare suficientă, infrastructură necesară precum apă, canalizare, facilități pentru managementul deșeurilor, condiții de mediu corespunzătoare, factori legați de păstrarea stării de sănătate, grad corespunzător de accesibilitate la locul de muncă și servicii/ facilități de bază. Toate acestea trebuie să existe și să fie accesibile din punct de vedere al costurilor. Caracterul adecvat al acestora trebuie determinat împreună cu persoanele interesate, în condițiile unei perspective de dezvoltare treptată.

Casă (house)

O clădire/ structură realizată cu intenția de a fi locuită, conținând una sau mai multe locuințe.

Gospodărie (household)

O unitate rezidențială amenajată de o persoană sau de un grup de persoane, în vederea locuirii, pregătirii mâncării, întreținerii, plătirii cheltuielilor legate de folosirea acesteia.

Fond de locuințe (housing stock)

Cantitatea de unități de locuințe dintr-o zonă a pieței imobiliare, fără deosebire de condiții sau conformitate cu standarde și reglementări.

Locuințe publice (public housing)

Locuințe destinate persoanelor și familiilor cu venituri mici. Locuințele publice pot fi deținute, construite, închiriate sau administrate de o municipalitate, o agenție guvernamentală sau o autoritate locală de locuințe.

Condiții de locuire (housing condition)

Starea generală a fondului de locuințe măsurată prin utilitate, calitate, starea fizică, cerințele de reparații și valoare.

Politica de locuințe (housing policy)

Conține o serie de măsuri întreprinse de guvern și administrații locale pentru a menține și/ sau a crește cantitatea și calitatea fondului de locuințe. Include și alocarea de resurse fiscale și strategii pentru satisfacerea nevoilor de locuințe.

Nevoia de locuințe (housing needs)

Cantitatea și calitatea de unităţi de locuințe cerute în plus față de fondul existent.

Oferta de locuințe (housing supply)

Definește cantitatea de unități de locuire, de diferite feluri disponibile pentru vânzare sau închiriere, într-o perioadă specifică de timp, aflate într-o anumită zonă.

Preț locuință raportat la venit (house price-to-income)

Indicator reprezentând raportul dintre prețul mediu de pe piața liberă a unei unități de locuit și venitul anual mediu al rezidentului. Acest indicator măsoară nivelul de acces la o locuință.

Capacitatea de plată pentru o locuință (affordability)

Se referă la persoana sau grupul de persoane care ocupă o locuință și care plătește pentru aceasta nu mai mult de 30% din venitul său anual.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog