alege_allplan

Scurtă privire asupra premiilor Uniunii Arhitecților (1957-1988)

Activitatea foarte variată, de altfel, a Societății Arhitecților Români, bine înscrisă în necesitățile profesiei din perioada în care a funcționat, nu a avut însă în vedere, decât indirect, calitatea efectivă a realizărilor arhitecturale. Interesul SAR a fost orientat precumpănitor spre statutul arhitectului prin eforturile permanente pentru recunoașterea drepturilor profesionale, apreciindu-se, pe bună dreptate, că un proiect întocmit de un arhitect diplomat are garanția unei bune calități, în raport cu alți elaboratori.

Încă de la înființarea Uniunii Arhitecților, în 1952, unul din scopurile formulate explicit, atât prin statutele succesive, prin dezbaterile interne, numeroase, de altfel, privitoare la una sau alta dintre problemele profesiunii, în raport cu cerințele, imperative, deseori, ale conducerii politice şi administrative, a fost acela al stimulării calității produsului arhitectural. Dintre mijloacele avute la dispoziție de UA cel mai relevant, alături de concursurile organizate, a fost acela al instituirii şi funcționării sistemului de acordare anuală a premiilor1. Acestea prezintă un interes aparte pentru arhitectura noastră postbelică – a perioadei socialiste – tocmai pentru că se stabilește o legătură cât se poate de directă şi clară între organizația arhitecților şi calitatea rezultatelor activităţii membrilor ei. În aprecierea, fie şi sumară, a acestei legături, trebuie luat în considerare, fără îndoială, întregul context politic, social şi economic al perioadei, în care, pe de o parte, ingerinţa politicului a fost cât se poate de prezentă, iar, pe de alta, efortul constructiv imens a condus la modificarea radicală, de cele mai multe ori, a mediului de existenţă a societăţii.

1960

Premii pentru: Sistematizarea pieţei Sălii Palatului (H. Maicu, coautor Tr. Stănescu); Locuinţe în piaţa Sălii Palatului (L. Garcia, T. Niga, coautor G. Filipeanu); Sala Palatului RPR (H. Maicu, coautori T. Ricci, I. Şerban)

Uniunea Arhitecţilor a fost implicată nemijlocit în aprecierea şi afirmarea calității arhitecturii şi urbanismului nostru, căci recompensarea unor lucrări presupune, inevitabil, o selecție a acestora şi stabilirea unei ierarhii valorice. Totodată, distincțiile acordate au avut un rol considerabil în afirmarea, consacrarea şi, în multe cazuri, confirmarea valorii personalităților importante ale arhitecturii noastre, recompensând eforturile (făcute deseori cu mari sacrificii), tenacitatea, talentul şi, nu în ultimul rând, cultura profesională.

Acordarea premiilor s-a făcut prin intermediul Fondului de Arhitectură, structură subordonată Uniunii Arhitecților. Responsabilitățile Fondului de Arhitectură au fost precizate, câțiva ani după înființarea UA, prin Decretul 95/19552. Din datele cunoscute în prezent3, premiile Uniunii Arhitecților au fost acordate începând cu a doua jumătate a anilor 1950 până în anul 19884; pentru anii 1989, 1990 şi 1991 ele au fost conferite în cadrul Conferinței UAR din decembrie 1992, iar după anul 1994, înscriindu-se în această tradiție recentă, Uniunea Arhitecților din România a organizat regulat, în cu totul alte condiții politice, Bienalele de Arhitectură în cadrul cărora se acordă, de asemenea, distincții pentru lucrările cele mai meritorii.

1961

Premiul anual pentru Ansamblul de 10.000 paturi la Mamaia: C. Lăzărescu, L. Popovici, L. Staadeker, A. Toma, V. Constantinescu, M. Laurian,V. Petrea, A. Ionescu, C. Ionescu

Fără a încerca un comentariu aprofundat al acestei activităţi a Uniunii Arhitecţilor, imposibil de făcut în cuprinsul unui articol, pot fi puse în evidenţă două perspective de înţelegere a rolului acestor premii pentru arhitectura românească; ele sunt complementare, împreună punând în evidenţă implicarea organizaţiei profesionale în „mersul” arhitecturii noastre.

Prima perspectivă este aceea a relevării varietății activităților în care a fost angrenată profesiunea, reflectată prin lucrările depuse la UA şi a premiilor acordate.

Un prim aspect al acestei direcții este acela al acceptării, prin reglementările interne ale UA, spre analiză şi, eventual, spre premiere a unor lucrări din domenii din ce în ce mai numeroase, toate aparținând sferei profesiunii.

Cea dintâi menţiune referitoare la acordarea premiilor, din 19585, indică trei categorii de recompense: pentru „cele mai bune proiecte” propuse de institutele de proiectare, realizate în perioada decembrie 1957-octombrie 1958, pentru „acuarele, desene şi fotografii”, iar a treia categorie era aceea a „lucrărilor ştiinţifice”. Se luau în considerare, prin urmare, proiectele elaborate, nu de clădiri executate după aceste proiecte, iar lucrările ştiinţifice trebuiau să fie inedite şi doar în urma premierii puteau fi publicate în revista „Arhitectura” sau puteau constitui materiale de documentare pentru membrii UA.

1963

Premiul pentru Fabrica de armături neferoase şi echipament metalic, Bucureşti: Mircea Enescu, Adrian Stănescu, Dumitru Iacob, Valentin Stratu

Un an mai târziu, în 1959, sunt publicate noile reglementări care guvernau întreaga procedură de acordare a premiilor pe anul respectiv6. De data aceasta ele impuneau ca executarea lucrării respective de arhitectură să fie terminată, iar proiectele de urbanism trebuiau să aibă doar avizele legale; este indicat modul de prezentare, sumele puse la dispoziția premiilor etc. Alte reglementări priveau organismul care putea trimite lucrări pentru premiere: acestea erau institutele de proiectare, având însă acordul filialei sau cercului UA, iar jurizarea avea loc la sediul UA de către o comisie numită de conducerea acesteia. În cazul unor lucrări colective, premiul urma a fi acordat numai membrilor Uniunii7. Propunerile priveau „construcțiile de orice fel”, prin urmare studiile şi lucrările teoretice, precum şi publicațiile nu erau deocamdată luate în considerare, acestea fiind analizate şi premiate separat, în categoria „lucrărilor științifice”. În fine, erau precizate cele trei criterii esențiale pe care le avea în vedere comisia de selecție: buna funcționalitate, prețul redus şi, „de asemenea, construcțiile realizat trebuie să aibă un aspect cât mai frumos”8.

1964

Premiu pentru sistematizare: Schiţa de sistematizare a oraşului Bucureşti: Horia Maicu, Traian Stănescu, Radu Gherghel, Radu-Octav Laurian, Aurel Ghinescu

În următorii câțiva ani au avut loc mai multe modificări şi precizări succesive ale acestor reglementări, precum şi concentrări ale diferitelor distincții într-un singur regulament, unitar. Una din aceste modificări9 stabilea câteva categorii de premii (şi mențiuni): premii anuale; premii anuale speciale pentru „promovarea şi stimularea realizării proiectelor-tip şi a soluţiilor tehnice avansate” (care au fost acordate până în anul 1964 inclusiv10); premii anuale „pentru stimularea activității tinerilor arhitecți din DSAPC” (acordate până în anul 1965 inclusiv). Premiile anuale se acordau pentru lucrări de arhitectură şi ansambluri urbane care nu se refereau la o localitate întreagă (plan de sistematizare)11. Categoria anterioară de „lucrări ştiinţifice” inedite a fost extinsă la publicaţiile tipărite (cărţi, albume, broşuri etc.); pentru acestea, tot în 1964, exista o categorie aparte, „lucrări cu caracter ştiinţific pe teme arhitectural-urbanistice”, în care au fost acordate premii şi menţiuni pentru lucrările din anii anteriori12, în continuare dispărând şi această separare a lucrărilor de arhitectură sau a celor de urbanism.

1970

Premiu pentru Sediul politico-administrativ Baia Mare: Mircea Alifanti, Tiberiu Benedek, Alexandra Florian, Adrian Panaitescu

Începând cu anul 1965, premiile UA au fost unificate, prin includerea tuturor categoriilor anterioare: lucrările de arhitectură, toate tipurile de lucrări de urbanism, publicaţiile. Treptat, sfera de cuprindere a lucrărilor pentru care puteau fi conferite premii şi mențiuni s-a lărgit, incluzând diferite domenii ignorate până atunci, aparținând, toate, profesiunii de arhitect. Astfel, în 1967, apare domeniul restaurării monumentelor13, în anul 1969 este distins primul studiu14, în anul 1972, cele de mobilier, amenajări şi decorațiuni interioare15, iar în anul 1977, cel al lucrărilor realizate în străinătate16. În acest fel, premiile (şi mențiunile) UA cuprind întreaga sferă a practicii profesionale din România până în 1989. Totodată, acest proces treptat reflectă afirmarea complexității profesiei, fapt care demonstrează maturitatea sa.

„Comanda socială”, care a determinat orientarea arhitecturii postbelice spre anumite categorii de programe de arhitectură și a impus o pondere importantă a acestora în producţia de arhitectură, s-a reflectat direct în prezenţa acestora printre distincțiile acordate de UA. Au fost permanent prezente, pe întreaga durată de existenţă a premiilor UA, construcţiile industriale; locuințele, exclusiv cele colective17 – „blocuri” (prin proiecte-tip de secțiuni refolosibile, clădiri/ blocuri izolate, inserții/ completări în fronturi existente, ansambluri urbane de amploare diferită); dotările sociale şi culturale dintre cele mai diferite. Prezența mai mult sau mai puţin numeroasă a unei anumite categorii de dotări pune în evidență succesiunea şi intensitatea „campaniilor” de realizare a diferitelor echipamente publice: case de cultură, hoteluri, spitale şi sanatorii, dotări pentru sport, pentru învățământ etc. În egală măsură, proiectele de urbanism, cu o prezenţă tot mai consistentă, au acoperit, practic, întreaga varietate a lucrărilor, de la studiile de amenajare a teritoriului naţional la schiţele de sistematizare ale oraşelor, de la marile ansambluri de locuinţe sau zone industriale la restructurări considerabile la centre urbane noi sau cu puternică modificare modernizatoare.

1973

Premiul anual pentru Teatrul Naţional din Craiova: Alexandru Iotzu

O mențiune specială poate fi acordată publicațiilor şi diferitelor studii premiate sau distinse cu menţiuni. Într-o perioadă în care cartea de arhitectură şi urbanism era o prezenţă publicistică extrem de redusă, prin premiile sale, Uniunea Arhitecţilor a încurajat în mod particular această componentă atât de importantă a culturii noastre arhitecturale. Fără a dispune de o statistică în acest sens, este foarte probabil că o foarte mare parte a cărţilor de specialitate apărute au primit premii sau menţiuni. Este de remarcat, totodată, atenţia acordată, după 1970, diferitelor studii de specialitate – de arhitectură, de urbanism, în privinţa restaurării sau protecţiei monumentelor etc.

Cu puţine excepţii18, lucrările reţinute de UA nu s-au referit la sfera ruralului, nici prin realizări de arhitectură, nici prin proiecte de urbanism. Fără a şti dacă astfel de proiecte au fost depuse în atenţia comisiilor de selecţie şi de jurizare, este însă limpede că, în această direcţie, prin premiile acordate, nu a fost încurajată sau susţinută politica deceniilor 8 şi 9 (în special) de „modernizare” a satelor. În schimb, a fost apreciat efortul de semnalare a valorilor arhitecturii tradiţionale19.

Cea de-a doua perspectivă este aceea care priveşte atenţia acordată calităţii, respectiv a valorii producţiei largi a domeniului arhitecturii şi urbanismului. Acest fapt ţine, în primul rând, de selecţia făcută de juriile (comisiile) numite în fiecare an.

Componenţa juriului care analiza lucrările depuse la UA şi făcea propunerile de distincţii a variat, dar, totdeauna, erau numiţi arhitecţi de prestigiu, cu valoare unanim recunoscută. Propunerile comisiei de jurizare erau aprobate de Comitetul de conducere al UA, apoi se cerea acordul unui for tutelar (CSCAS sau, mai târziu, CPCP). Abia după aceea Comitetul de conducere al UA emitea decizia de aprobare a premiilor, care era „definitivă şi executorie”, pentru a folosi formula birocratică a acestor decizii20. Acordarea premiilor şi expunerea publică a lucrărilor propuse pentru premiul anual al UA încheia un parcurs care, uneori, putea dura multe luni.

În fiecare an erau depuse la Uniunea Arhitecților lucrările considerate a fi cele mai reprezentative realizări ale instituției sau organizației respective. Fără a face o statistică, dificil de întocmit, de altfel, se poate aprecia că, în fiecare an, se depuneau un număr de lucrări cuprins între 4021 şi peste 6022. Ele depindeau, inevitabil, de numărul de lucrări care îndeplineau condițiile regulamentului. Nu toate ajungeau însă în faza finală a jurizării, comisia făcând, de fiecare dată, o selecție preliminară, eliminând lucrările apreciate ca fiind fără valoare corespunzătoare. Câteva documente din arhiva UAR ne permit constatarea unei rigori remarcabile a juriului în privinţa aprecierii calităţii producţiei arhitecturale a ţării. Astfel, juriul numit pentru premierea lucrărilor pe anul 1963, alcătuit din Tiberiu Niga (preşedinte), Octav Doicescu, Ascanio Damian, Gheorghe Pavlu, Şerban Ignace şi Constantin Enache, a eliminat câteva din totalul de 52 lucrări depuse, printre care: Complex comercial MFA/ Ministerul Forţelor Armate/ Târgovişte (s.n.), Fabrica de Zahăr Tg. Mureş, Sediul PMR Buzău (s.n.), restaurarea Bibliotecii Teleki Tg. Mureş şi proiect CC al PMR secret (s.n.)23. Un an mai târziu, juriul, din care făceau parte Mircea Alifanti, Tiberiu Niga, Gheorghe Pavlu, Nicolae Nedelescu şi M. Bercovici, scotea din concurs 4 proiecte, considerate necorespunzătoare, printre ele aflându-se Decoraţia interioară a sediului PMR Olteniţa („care nu corespunde regulamentului”)24.

1976

Premiu pentru Centrul de producţie de radio-izotopi – Măgurele: Andraş Pereş, Radu Ţiganco

Lucrările rămase în concurs erau ierarhizate valoric din punct de vedere al calității. Premiile şi menţiunile acordate au fost grupate diferit, în fiecare an, în funcţie de valoarea (relativă) a lucrărilor depuse şi de categoria în care se încadrau25. „Premiile anuale” nu au fost acordate în toți anii, ci doar atunci când anumite lucrări au fost considerate mult superioare celorlalte, fie ele realizări în domeniul construcţiilor industriale, a locuinţelor, a lucrărilor de sistematizare, a dotărilor publice, a studiilor sau a publicaţiilor. În câţiva ani, premiile anuale au fost conferite unor personalităţi de marcă ale arhitecturii, cum ar fi, de pildă, Octav Doicescu (1972), Alexandru Iotzu (1973), Cezar Lăzărescu (1977), Nicolae Porumbescu (1985) şi Grigore Ionescu (1986). Nu este lipsit de interes, în acest context, a sublinia faptul că, în plină perioadă a cultului personalităţii lui Ceauşescu (anii 1980), Uniunea Arhitecţilor nu a ezitat să confere premii pentru întreaga activitate unor personalităţi unanim recunoscute, care au marcat, fiecare în felul său, mersul arhitecturii şi al profesiunii noastre.

A variat şi numărul premiilor şi mențiunilor acordate: în câțiva ani acestea au fost foarte numeroase26, în alţi ani numărul a fost mult mai redus27. Această variație trebuie raportată, înainte de toate, la numărul lucrărilor depuse, dar, până la urmă, ceea ce a contat a fost calitatea acestora. Este relevant cazul anului 1972, an în care au fost acordate cele mai multe premii, apreciindu-se că a fost un „vârf” al calității realizărilor: un premiu anual (acordat lui Octav Doicescu), 3 premii pentru arhitectura industrială (din care unul pentru ansamblul hidroenergetic Porţile de Fier), 11 premii în domeniul locuinţelor şi al dotărilor socio-culturale (printre care au fost Ansamblul Amfiteatru din stațiunea Olimp, Teatrul din Târgu Mureş, Casa de Cultură din Ploieşti, Hotelul Deva,), 5 premii în domeniul sistematizării (din care menționăm Studiul de sistematizare al judeţului Sibiu), 2 premii în domeniul restaurării monumentelor istorice (restaurarea Mănăstirii Strehaia şi restaurarea ansamblului rupestru de la Basarabi) şi 4 premii în domeniul studiilor şi publicaţiilor (printre ele aflându-se lucrarea lui Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în România, tradusă în limba franceză)28.

1982

Premiu pentru Ansamblul halelor de fabricaţie a autoturismului Oltcit, Craiova: Adrian Ionescu, Raul Mateescu, Rodica Muscan, Paul Mihalik

Premiile au fost acordate, de fiecare dată,(probabil cu puține excepții), celor mai bune realizări ale momentului şi care, în ansamblul lor, semnalează cu pregnanță valoarea şi calitatea, deseori remarcabilă, a lucrărilor şi a autorilor acestora. Distincțiile nu au „favorizat” o anumită orientare a căutărilor expresive, o tendinţă a gândirii urbanistice sau căutări diverse ale publicaţiilor, reţinând însă, totdeauna, cele mai bune exemple care s-au dovedit a prezenta un real interes pentru evoluţia arhitecturii şi urbanismului şi, în general, pentru cultura arhitecturii noastre. Semnalăm, doar în treacăt, situarea printre lucrările premiate, ani la rând, a celor de pe litoralul Mării Negre, care au fost adevărate experimente, dintre cele mai revelatoare, pentru evoluția gândirii arhitecturale şi urbanistice29. Unele dintre lucrări – nu puţine – au rezistat timpului, fiind şi acum repere de mare ținută a capacității profesionale a arhitecților, într-o epocă totuşi puţin fastă creaţiei. Altele reprezintă, pur şi simplu, etapele parcurse de profesie în aproape 30 de ani, prezentând, astfel, un interes aparte pentru înţelegerea mai atentă a epocii şi a producţiei de arhitectură şi urbanism.

Toate însă, în ansamblul lor, reprezintă cu mare precizie evoluţia întregii noastre arhitecturi a perioadei socialiste, putând fi considerate un „barometru” foarte sensibil al acesteia, tocmai pentru că sunt, prin selecțiile şi ierarhiile anuale ale Uniunii Arhitecților, vârfurile arhitecturii. O viitoare şi atât de necesară istorie a arhitecturii postbelice nu va putea evita aceste lucrări, extrem de numeroase, care pot fi repere ale unei întregi activități profesionale şi care au un rol considerabil în conturarea culturii arhitecturale românești.

NOTE:

1 De la începutul deceniului 6 au fost acordate premii de stat unor arhitecți, sistem care a durat până la începutul deceniului următor. În paralel cu premiile acordate de UA au fost conferite, probabil până la sfârșitul anilor 1960, diferite premii şi de către CSCAS.

2 „Buletinul Oficial”, nr. 6, din 4 aprilie 1955. Acest document menționa rolul Fondului de a finanța, cu sprijin de la stat, diferite activități precum: ajutor sau împrumut pentru publicarea operelor științifice; deplasări de studiu în tară şi străinătate; acordarea de premii studenților şi arhitecților; organizarea şi funcționarea caselor de odihnă, sanatorii, creșe; acordarea de ajutoare, pentru ridicarea nivelului de trai al arhitecților şi familiilor acestora; protejarea drepturilor de autor etc.

3 În afară aparițiilor revistei „Arhitectura” în care au fost publicate premiile şi mențiunile, au fost cercetate, prin sondaj, din bogata arhivă a UAR, doar câteva dosare referitoare la acordarea premiilor UA, din anii 1960, 1970 şi spre sfârșitul perioadei, din anii 1980. Apreciem că ele pot fi revelatoare pentru întreaga perioadă.

4 Listele complete ale premiilor şi mențiunilor acordate de UA au fost publicate în revista „Arhitectura” începând cu cele din 1960. Pentru anii anteriori (1957-1959) există doar scurte notițe care anunță că ele au fost conferite, fără a le enumera. Listele acestora se găsesc, probabil, în Arhiva UAR.

5 „Arhitectura”, nr. 1-2, 1958, p. 63.

6 „Premiile Fondului de Arhitectură pe anul 1959”, Idem, p. 50.

7 O precizare apărută la mijlocul anilor 1970 se referea la calitatea de autor a arhitectului în raport cu structurile administrative ale instituției: din colectivul propus spre premiere nu puteau face parte „… persoanele din ierarhia organizatorică care nu au avut un rol determinant în elaborarea lucrării”; în arhiva UAR, Mapa Premii – concurs 1978, dosar 1978, file nenum. Cu aceeași ocazie a fost consacrată lărgirea considerabilă a categoriilor de instituții care puteau face propuneri, consfințind și o practică existentă, cu siguranță, şi în anii anteriori: acestea erau structurile interne a UA (filiale, cercuri sau secțiile de creație), proiectantul (institutele de proiectare diverse, institute de învăţământ superior) sau comanditarul (administrația centrală sau locală, edituri…).

8 Ibidem.

9 Arhiva UAR, Mapa Premii – concurs 1962, Dosar 1962, file nenum.

10 Fără să dispară, funcționând ca o categorie aparte, lucrările de acest tip au existat în continuare, printre celelalte premii şi mențiuni.

11 A existat, în primii ani ai decernării premiilor, o anumită ambiguitate a clasificării lucrărilor de urbanism. În 1961, de exemplu, a fost acordat, ca premiu al lucrărilor de arhitectură, premiul anual pentru ansamblul hotelier de 10.000 de paturi de la Mamaia, în timp ce, în 1964, exista o categorie specială de premii, „pentru activitatea de sistematizare”, în care a fost conferit premiul pentru schiţele de sistematizare ale Bucureştiului şi ale orașului Zărnești, precum şi pentru „sistematizarea regiunii turistice Valea Prahovei”.

12 Lucrările au aparținut, printre alţii, lui Adrian Gheorghiu, Radu Laurian, Gheorghe şi Victor Sebestyen, Florea Stănculescu şi Paul Petrescu, Mihail Caffé, Gustav Gusti, Stan Bortnovschi etc.

13 Rodica Mănciulescu şi Ion Dumitrescu pentru Restaurarea Bisericii „Sf. Mihail” din Cluj.

14 Tiberiu Ricci şi colectiv, Studiu de etapizare a locuinţelor şi dotărilor social-culturale pe 1971-1975, Bucureşti.

15 Iordache Rusu pentru Studiu estetic al elementelor pentru iluminat.

16 Cezar Lăzărescu şi colectiv, Ambasada României la Pekin (Beijing).

17 Nu a fost depusă spre premiere nicio clădire de locuit destinată nomenclaturii sau vreo casă de oaspeți ori de vacanță ale aceleiași nomenclaturi, deşi, cu siguranță, din punctul de vedere al arhitecturii, multe dintre aceste pot prezenta un mare interes şi pot fi înscrise într-o evoluție a locuinței individuale postbelice.

18 Printre acestea se numără Schița şi detaliul de sistematizare a localității Dragalina – Ialomița, în 1976, volumul Centre civice de dimensiuni reduse, în 1979, sau Detaliul de sistematizare a centrului comunei Bascov, Argeş, în 1983.

19 Premiul acordat lui Călin Hoinărescu pentru Studiul de inventariere, cartare şi punere în valoare a monumentelor de arhitectură şi memoriale din județul Prahova, în 1984.

20 Profesorul Romeo Belea, o perioadă îndelungată președintele Fondului de Arhitectură, confirmă faptul că niciodată propunerile Comitetului de conducere al UA nu au fost modificate de forurile tutelare.

21 În 1964 şi 1965 au fost depuse câte 42 lucrări.

22 În 1963 au fost depuse 63 lucrări, în 1973, 69 lucrări, iar în 1985, 65 lucrări.

23 „Proces-verbal din 8 februarie 1964” al juriului pentru acordarea premiilor UA pe 1963, Arhiva UAR, Mapa Premii – concurs 1962-1963, op. cit., Dosar 1963, filă nenum.

24 „Proces-verbal din 6 mai 1965”, Idem, dosar Premii 1964.

25 În unii ani, lucrările erau grupate după domeniul acestora: locuințe, construcții industriale; dotări social-culturale; sistematizare; publicații; studii. Alteori, de obicei, atunci când lucrările erau mai puțin numeroase, exista o singură categorie de lucrări, nediferențiate între ele, cărora le era acordat un premiu sau o mențiune.

26 De exemplu, în anul 1964 au fost acordate 29 de premii şi mențiuni (din totalul de 64 de lucrări predate), iar în 1972, 26.

27 Cele mai puține distincții au fost acordate în anii 1970 (12 premii şi mențiuni) şi 1987 (11 premii şi mențiuni).

28 „Arhitectura”, nr. 6/1972.

29 În 1961 (Ansamblul de 10.000 paturi de la Mamaia), 1966 (Hotel Europa, Eforie Nord), 1967 (Complexul de odihnă Mangalia Nord), 1970 (Ansamblul de odihnă de la Neptun, pentru industrializare), 1972 (Ansamblul Amfiteatru, Olimp, şi ansamblul Saturn), 1973 (Complexul turistic Aurora) şi 1984 (Ansamblul de hoteluri la Mamaia – Lido, Ambasador, Savoy).

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog