alege_allplan

Imagine pentru arhitecți și ceva în plus

Atunci când se face referire la istoria recentă a arhitecturii din România, trimiterile nu ar fi complete fără menționarea lui Ioan Cuciurcă, designer grafic, și a creației sale. Și asta pentru că este vorba de perioada anilor ’90, de perioada schimbărilor, de un nou început care nu era doar transpus în manifestări mult dorite, ci și reprezentat vizual așa cum parcă nimeni nu reușise (sau îndrăznise). Iar acest lucru era, la rândul lui, un semn al schimbării.

Cine nu își amintește de semnalele vizuale ale primelor evenimente de arhitectură de după 1990? De expoziția-manifest „București. Starea orașului“? Dar de seria celebrărilor centenare „Centenar UAR 1891-1991“, „Centenar Horia Creangă“ și „Centenar Marcel Iancu“? Sau de mult-așteptata expoziție „București în anii 1920-1940. Între avangardă și modernism“ și evenimentul angajator și complex „București 2000“? Sunt câteva dintre cele mai importante momente ce au marcat această perioadă, devenite memorabile și datorită graficii care le anunța, imagini impresionante prin forța expresiei vizuale, prin forța vitală a liniei și a culorii, a neașteptatei tratări grafice a cuvintelor. Sunt imagini care au animat atmosfera locală, gri, încremenită și spirtul amorțit de așteptare, transpuse pe diferite suporturi și materiale: afișe și steaguri, cataloage și pliante.

Desigur, acest nou început a beneficiat de suportul și viziunea unui „client” deschis la nou – Alexandru Beldiman, președintele Uniunii Arhitecților din România –, un comanditar care a simțit nevoile schimbării și a știut ce să ceară. Este unul dintre acele exemple de întâmplări fericite, când la momentul potrivit se întâlnesc oameni potriviți.

Dacă pentru istoria arhitecturii din România evenimentele amintite mai sus marchează un nou capitol, la rândul ei creația lui Ioan Cuciurcă de după 1990 face istorie, fiind ea însăși o pagină din istoria designului grafic românesc care acoperă 25 de ani. Temele de arhitectură au fost un extraordinar prilej de a parcurge etape pe care designul grafic românesc nu le traversase încă. De aceea, creația sa trebuie privită și înțeleasă în dublă-cheie. Pe de-o parte ca sincronizare la cultura Occidentului, de racordare la tendințele din designul grafic ale sfârșitului de secol, pe de alta, ca absorbție a noilor tehnici de redactare computerizată și folosirea noilor instrumente (computerul). Privind portofoliul lui Ioan Cuciurcă, se disting trei faze, configurate cronologic astfel: recuperare, sincronizare, sinteză.

Acoperind prima jumătate a anilor ’90, prima este o fază recuperatorie, în care elemente de estetică postmodernă (folosirea colajului vizual, fragmentul, juxtapuneri de forme geometrice și imagini fotografice) folosite cu abilitate și curaj sunt inserate în compoziții „clasice”, dezvoltate axial, unde hașuri largi și apăsate sunt o semnătură inconfundabilă ale graficianului experimentat. Afișelor acestei perioade li se alătură și primele cataloage – un exercițiu de design editorial care va evolua, devenind o zonă de interes distinctă. Vizualul expoziției „București în anii ’20-’30. Între avangardă și modernism” anunță încă de acum schimbarea, compoziţiile pluriaxiale devenind preferate.

Folosirea programelor grafice îi imprimă o nouă viziune, iar imaginea construită anterior pe emoție este înlocuită de una rațională, calculată. Deconstructivismul practicat de Ioan Cuciurcă odată cu sfârșitul anilor ’90 este elaborat cu grijă și invită privitorul să participe, să își selecteze parcursul vizual, să aleagă. Imaginea este acum destructurată, „descompusă” în elementele ce o compun (cuvinte, linii, contururi, transparențe) și câștigă prin rafinament și detaliu. Afișele propriilor expoziții (Viena și București, din 2004, sau de la Roma, din 2007), afișele pentru evenimentele organizate la Palatul Mogoșoaia sunt doar câteva exemple. Această nouă tratare grafică influențează consistent și definitoriu producțiile de design editorial.

Colaborarea cu Editura Humanitas de la sfârșitul anilor ’90 îi prilejuiește primele proiecte de carte unde aplică principiile deconstructiviste (în seria Humanitas Practic). În ambianța acestei decade, când publicațiile abia își lepădaseră hârtia îngălbenită prin care transpărea textul tipărit pe verso, Ioan Cuciurcă aduce nu doar bucuria lecturii, ci și plăcerea de a ține în mână o carte. Cartea devine deopotrivă un obiect folositor și încântător în toată simplitatea ei. Pagina este acum degajată, are accente și invită cititorul la o lectură suplă, flexibilă.

Lectura pe niveluri, urmând propriul interes, este dezvoltată de Ioan Cuciurcă în anii următori. Compozițiile multistratificate devin o cheie stilistică, o semnătură de autor. Fie că e vorba de coperta unui catalog, fie de un afiș, vizualurile sunt sofisticate, complexe prin gama de intervenții și elementele conținute. Asemenea designerilor aparținând curentului new wave, Cuciurcă este predispus la o hârjoană a contrastelor (lizibil-ilizibil, transparent-opac, sus-jos, linie-pată, pozitiv-negativ ș.a.m.d.), la jocul intelectual de a pune privitorul (și cititorul) la treabă. Sunt compoziţii care aduc un tip de sonoritate cromatică, o reverberație produsă de repetiția elementelor. Afișul expoziției Portretul sau seria de cataloage pubicate de Centrul Cultural Palatele Brâncovenești sunt doar câteva exemple pe care le amintesc aici.

A treia etapă, ce debutează la finele primei decade a secolului a XXI-lea, este caracterizată de preferința pentru tratamentele de literă. Încorporarea imaginilor în corpul literei este una dintre intervențiile predilecte. Cuvintele descompuse în litere devin eroinele vizualurilor acestei perioade. Litere mari, cu suprafețe generoase, etalându-şi construcția și detaliile care le caracterizează, umplu compozițiile cum sunt seria afișelor pentru expozițiile de ceramică („Randez-vous ceramic”), al expozițiilor tematice de la Palatul Mogoșoaia („Szathmári, pionier al fotografiei, și contemporanii săi”) sau a evenimentelor organizate de Institutul de Istoria Artei („Theodor Aman și epoca sa”).

Ioan Cuciurcă nu este doar creator de produs grafic. Grafician prin educație, absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, rămâne atașat de breasla căreia îi aparține și îi dedică o parte din timp și preocupări organizând cu pricepere și hotărâre (îndârjire) anual, din 2011, o ambiţioasă manifestare: Grafică românească. Este poate și efectul manifestărilor la care este un constant participant, al bienalelor internaționale de afiș, precum cea de la Mexico City, unde a făcut posibil să se vadă și să se audă despre designul grafic românesc.

Dintotdeauna, Ioan Cuciurcă a vrut să lase „urme”. Fie că a fost vorba de afiș – un obiect de design căruia îi (re)dă locul meritat, valoros, de entitate estetică –, fie de design editorial, creația lui depășește cadrul limitat al proiectelor singulare, ocazionale. Ea este asemenea firului roșu demn de urmat pentru înțelegerea și parcurgerea istorică a designului grafic românesc, dar, totodată, este un reper în evoluția și maturizarea acestui domeniu. Expoziția de afiș intitulată „Afiș +” – o expoziție personală, cu două ediții, la București, în 2013, și la Ploiești, în 2015 – este o mărturie a parcursului său și a credoului său de designer.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog