Arhitecți în recluziune

Beneficiind de sprijinul Uniunii și al Ordinului Arhitecților din România, cercetarea cu același titlu și propune să aducă la lumină elemente necunoscute ale calvarului prin care au trecut unii arhitecți, în contextul mai larg al reprimării și exterminării elitei culturale a epocii, precum și al evoluției lor de după eliberare.

Cred că aveam 10 sau 11 ani când, exasperat de insistențele părintelui meu care mă împingea de la spate în direcția bibliografiei opționale propuse de manualul școlar de limba română, am decis să încerc și altceva. Închizând ochii, am extras din biblioteca tatălui, la întâmplare, o carte¹. S-a dovedit a fi o lucrare despre cel de-al Doilea Război Mondial, care mi-a prilejuit întâiul contact cu istoria recentă. Atenția și interesul fiindu-mi captate, lecturarea imediată a celebrei lucrări Procesul de la Nürnberg² a marcat debutul unei preocupări constante în această direcție.

În ultimii ani, am aprofundat studii legate de revoluția bolșevică, perioada interbelică, regimul Antonescu, pierderea teritoriilor din 1940, războiul din răsărit, mișcarea legionară, momentul 23 august și, mai ales, instaurarea regimului comunist în România și represiunea extrem de dură ce a urmat. Ulterior, am depășit nivelul simplei lecturi și am început să caut supravie-țuitori, să intervievez, să particip la conferințe și evenimente dedicate cri-melor comunismului, să completez o arhivă orală personală, toate acestea aparent fără un scop precis, dintr-o simplă chemare interioară. Unul dintre subiectele prioritare a fost fenomenul reeducării prin tortură (Pitești, Gherla, Târgșor, Canal) precum și cea non-violentă de la Aiud, în ultima perioadă a detenției politice din România.

Acest interes major a produs însă și frustrare în lipsa altei finalități decât completarea nivelului personal de cunoștințe. A trebuit să apară momentul diplomei³ la Arhitectură pentru a debuta într-o încercare de împletire a celor două domenii, urmat de o cercetare doctorală - în curs de finalizare - cu tema „Arhitectura memoriei - modalități de transpunere în obiect de arhitectură a memoriei victimelor comunismului din România“⁴, precum și un studiu despre destinul închisorilor și lagărelor de muncă și exterminare - din perspectiva arhitectural-patrimonială.

Spre sfârșitul anului 2011, am descoperit lucrarea coordonată de doamna arhitect Viorica Curea⁵, una dintre puținele cercetări asupra destinului arhitecților români în timpul regimului comunist. Din perspectiva breslei, consider că pașii făcuți până în prezent pentru recuperarea memoriei au menirea de a deschide drumuri și de a trasa noi direcții, dar cercetarea autentică este încă la început. Dacă la nivel macro s-au produs analize și critici - amintesc aici analizele arhitecților Augustin Ioan⁶, Ana-Maria Zahariade⁷, Ioan Mircea Enescu⁸, Gheorghe Leahu⁹, cercetătorului INST Carmen Rădulescu¹⁰ și a istoricului Dinu C. Giurescu¹¹ - destinul individual al celor care au suferit rigoarea extremă a regimului comunist, și anume detenția politică, este cvasinecunoscut astăzi. Căderea Cortinei de Fier a adus după sine imense pierderi umane, prin eliminare sau exterminare, iar epurarea cadrelor universitare, îndepărtarea din „câmpul muncii” și întemnițarea arhitecților au fost elemente care au completat transformarea profesionistului în simplu funcționar-tehnician.

Beneficiind de sprijinul Uniunii și al Ordinului Arhitecților din România¹², cercetarea cu titlul Arhitecți în recluziune își propune să aducă la lumină elemente complet necunoscute ale calvarului prin care au trecut acești oameni, acești arhitecți, în contextul mai larg al reprimării și exterminării elitei culturale a epocii, precum și al evoluției lor de după eliberare. Dacă la nivelul organizațiilor arhitecților din România este cunoscută întemnițarea de către regimul comunist a câtorva arhitecți, cercetarea de față (nefinalizată) a reușit până acum să identifice peste 50 de nume și să recupereze mare parte din informațiile latente și inaccesibile publicului. Ca metodologie, punctez apelul la memorialistica existentă, identificarea și intervievarea, la nivelul anului 2012, a arhitecților foști deținuți politici supraviețuitori, identificarea și intervievarea urmașilor arhitecților care au făcut închisoare politică, valorificarea materialelor din arhivele personale ale familiilor, recuperarea informațiilor și documentelor relevante din arhivele CNSAS¹³, AANP¹⁴, ANIC¹⁵ și altele. Punctez drept definitorie pentru studiul meu recuperarea memoriei și operei unor oameni eliminați din viața publică, întemnițați, iar după eliberare - marginalizați și stigmatizați, arhitecți care au lăsat totuși în urma lor adevărate comori ce așteaptă să fie scoase la lumină (arhitectură, poezie, pictură, scenografie, grafică etc.) și completarea prin aceasta a istoriei arhitecturii din România, precum și a studiilor referitoare la represiunea comunistă.

În paralel cu finalizarea cercetării și pregătirea lucrării monografice complexe, programată pentru lansare în anul 2013, inaugurăm astăzi serialul Arhitecți în recluziune, în cadrul rubricii Istoria necunoscută a breslei arhitecților. Arhitecții români întemnițați se înscriu perfect - din toate punctele de vedere - în etapele succesive ale represiunii comuniste: tribunalele poporului din 1945-1946, valul de arestări din 1948, momentul de după revoluția din Ungaria, din 1956, și așa mai departe, precum și în cvasitotalitatea capetelor de acuzare ale justiției comuniste, de la crime împotriva umanității, crimă de dezastru țării¹⁶, tentativă de trecere frauduloasă a frontierei sau până la clasica uneltire împotriva orânduirii sociale. Cu toate acestea, ordonarea prezentărilor pentru serialul ce vi-l propunem este cu atât mai dificil de făcut. Nu mi-a fost ușor să decid, dar câteva elemente de ultim moment m-au determinat să dedic primul articol arhitectului Ion Cristodulo. Amintesc aici reacția impresionantă a urmașilor acestuia, respectiv cei doi fii, care deja la a doua întâlnire și-au declarat sprijinul total pentru proiectul de recuperare a informațiilor despre părintele lor. Au urmat, în avalanșă, o serie de răsturnări de situație și completări ale portretului și menționez doar redescoperirea recentă a jurnalului fascinant al lui Simion Hristodul¹⁷ - părintele arhitectului, disponibilitatea personalului CNSAS, precum și vernisajul din luna mai a acestui an a expoziției omagiale (momentan, dedicate doar picturii), organizată de fiii Apollon și Ion în memoria tatălui lor.

1. Post-scriptum la Nürnberg, Cristian Ionescu, Editura Politică, 1989.

2. Procesul de la Nürnberg, Joe. J. Heydecker, Johannes Leeb, Editura Orizonturi, 1997.

3. Propunerea unui Muzeu al Crimelor Comunismului - Fortul 13 Jilava, îndrumător prof. dr. arh. Radu Tănăsoiu, Facultatea de Arhitectură „Spiru Haret”, sesiunea de diplome 2010.

4. Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Departamentul de studii avansate, Studii Doctorale, îndrumător prof. dr. arh. Sorin Vasilescu.

5. Arhitecți în timpul dictaturii, Curea Viorica editor, Editura Simetria, 2005.

6. Modern Architecture and the Totalitarian Project - a Romanian case study, Augustin Ioan, Editura ICR 2009. Arhitectura și Puterea, Augustin Ioan, AgerFilm, 1992.

7. Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989, Zahariade Ana Maria, Editura Simetria, 2011.

8. Arhitect sub comunism, Enescu Ion Mircea, Editura Paideia, 2006.

9. Arhitect în „epoca de aur”, Leahu Gheorghe, Fundația Academia Civică, 2004.

10. Uniunea Arhitecților din R.P.R./R.S.R., Arhivele Totalitarismului, Academia Română, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, numărul 3-4/2010, p. 232.

11. Distrugerea trecutului României, Giurescu C. Dinu, Editura Museion, 1994.

12. Arhitecți români în detenția politică - proiect cultural finanțat de UAR și OAR.

13. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

14. Arhivele Administrației Naționale a Penitenciarelor.

15. Arhivele Naționale Istorice Centrale.

16. Formulă utilizată de către Tribunalul Poporului în 1945-1946.

17. Extrase din acest jurnal în Ion Cristodulo pictor, arhitect, scenograf 1925-1991, Apollon Cristodulo editor, 2012.