RDW

Ce vrăji a mai făcut Eliza?

Dosar tematic

Ce vrăji a mai făcut Eliza?

Recunoașterea valorii arhitecturii de către o societate este un fenomen ce presupune un demers lung care are de-a face cu educație, cultură, tradiție, mediu construit. Întâlnirea oamenilor în Arhitectură (titlul sub care a fost desfășurată Bienala de la Veneția din 2010, curator arh. Kazuoyo Sejima) este valoarea cea mai înaltă la care poate să aspire un spațiu construit de om. Dar această valoare este una abstractă, ea nu poate fi îndeplinită decât bilateral. Pe de o parte, prin calitatea mediului creat de om și, pe de altă parte, de receptivitatea omului către mediul construit. Extinderea firească a acestei fraze este… și întâlnirea oamenilor cu Arhitectura. Arhitectură denumind aici nu doar obiectul fizic al ei, dar și ideile și visele ce însoțesc fondul construit.
Eliza Yokina 

Imobil cu apartamente de vacanță P+3R, Club Bosco, stațiunea Neptun, str. Trandafirilor A.c.=708 mp, A.c.d.=2.600 mp, Nr. total de apartamente: 24.
Ianuarie 2007-mai 2008
autori: arh. Eliza Yokina, arh. Adrian Soare, coautori: arh. Ștefan Simion, arh. Tudor Antemir proiectant: Soare & Yokina Arhitecți Asociați; beneficiar: Editura Univers Enciclopedic Proiectant Rezistență: ing. Mircea Elefterescu
Proiectanți Instalații: ing. Florentina Radu, ing. Mirela Neculai, ing. Alexandru Damian
Foto: Andrei Mărgulescu

Știam o parte din proiectele semnate de Eliza. Știam că este, alături de alte cinci colege și prietene, inițiatoare a programului De-a Arhitectura, în anii 2011-2012. De atunci, programul funcționează cu mare succes și crește exponențial. De la o idee a unui grup restrâns de colegi arhitecți a devenit un program dezvoltat în multe localități din țară. Din punctul ei de vedere, este un pas important în procesul de educare în arhitectură a populației. Are dreptate.
Eliza Yokina s-a născut în Bulgaria, la Vidin, în anul 1979. A urmat cursurile școlii generale și liceul la Vidin. A dat admitere la Arte Plastice – Pictură și nu a fost admisă, după care a primit o bursă de studii în România. Primul an l-a petrecut la Universitatea din Craiova pentru aprofundarea cunoștințelor de limbă română. A absolvit Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București.
Încă din timpul studenției a lucrat cu prof. dr. arh. Marius Marcu-Lapadat. În anul 2006, a finalizat împreună cu acesta Neptun Private Suites.
A lucrat, după terminarea studiilor, cu PZP (Mario Cuibuș, Dorin Ștefan, Zipp Studio – Marius Călin). După ce l-a întâlnit pe arhitectul Adrian Soare, au fondat biroul de arhitectură SYAA (Soare, Yokina Asociates Architects) și au realizat împreună cu precădere proiecte rezidențiale, au participat la concursuri, timp de 10 ani. După aceea, echipa s-a lărgit și s-a înființat CUMULUS – societatea prin care Eliza își desfășoară activitatea în acest moment.

Mazilique Studio , Foto Cătălin Georgescu

În luna mai 2019, Uniunea Arhitecților din România a selectat-o pentru Expoziția Outstanding Romanian Women Architects organizată la Institutul Cultural Român de la Londra, în cadrul London Festival of Architecture. Este cea mai recentă ispravă a Elizei.
De altfel, la 40 de ani, se poate lăuda cu o activitate profesională de excepție, cu rezultate deosebite, cu lucrări premiate la numeroase Anuale și Bienale de arhitectură, unele nominalizate național pentru Premiul Mies van der Rohe.
Este în spiritul ei să dorească să ducă un proiect, dacă se poate, de la conceptul de urbanism până la designul de obiect. Am întrebat-o, cum era și firesc, dacă a fost sau este mai atașată de un anume proiect. Răspunsul a venit prompt: „Fiecare proiect este diferit și este ca un copil al tău. Nu poți să-l iubești pe unul mai mult decât pe ceilalți”.
Este căsătorită, are două fetițe, una în vârstă de 10 ani și una de 7 ani, care o provoacă și o stimulează în permanență. Nu știam, dar am aflat, că a scris o carte minunată pentru copii – despre case -, carte care s-a epuizat. Ideea i-a venit când au apărut copii și se gândea ce povești ar fi putut să le spună. Dincolo de activitatea zilnică de proiectare și design, surpriza a fost modul în care a scris cartea Vise despre Case – o carte pentru copii și pentru copiii din noi.
Eliza Yokina: Primele întâlniri cu arhitectura le avem când suntem foarte mici. Ne raportăm la spațiu altfel decât cei adulți și ajungem să considerăm că spațiul de sub masă este casa noastră. Avem trăiri emoționale puternice atunci când intrăm în pod sau când stăm în fața unei uși imense. Această întâlnire între arhitectură și om se poate întâmpla încă în perioada copilăriei. Copiii sunt receptivi la spațiu, îl pot recunoaște și interacționa prin joc cu el. Dincolo de această relație directă și fizică putem regăsi, în amintiri, o altfel de relaționare cu arhitectura. Este vorba despre tărâmul poveștilor și al viselor, atunci când casele fac parte din ele. Aceste fragmente fantastice conțin o densitate mare de spațiu ce se dezvăluie de fiecare dată altfel, apare în diverse ipostaze și stări, fiecare foarte bine definite și ilustrate într-o imaginație bogată și vie precum cea a copilului. Aici, arhitectura poate să copleșească, poate fi sublimă, poate lua o altă formă sau personalitate decât cele uzuale, poate comunica infinit mai multe lucruri și astfel poate crea o relație tipică de prietenie copil – personaj. Este un domeniu abstract, dar tocmai așa el este liber de prejudecăți și constrângeri și poate fi apropiat cu ușurință de către copil.

SIMBIO Kitchen and Bar Reabilitare și amenajare interioară imobil Amplasament: București, România; Beneficiar: Simbio Kitchen&Bar (Dana Nica și Iulia Younis); Suprafață: 360 mp; Anul: 2015 Foto: Cătălin Georgescu Echipa: arh. Eliza Yokina, arh. Irina Plopeanu, arh. Cosmin Anghelache, arh. Simina Ignat Rezistență: ing. expert N. Gospodinov, ing. S. Gunju Instalații: M. Hush, A. Burloiu, L. Constantinescu Antreprenor: Cella Cosimex

2001 – Premiul de excelență în proiectare acordat de arh. Petre Ciuta
2001-2002 – 2003-2004 – Bursa „Dinu Patriciu” pentru rezultate excelente obținute la proiectare
2003 – Stagiu de practică în cadrul biroului de arhitectură Spektra, Vidin Bulgaria
2002 – Stagiu de Practică la Firma de Construcții și Proiectare Buduchnost, Novi Sad, Iugoslavia
2004 – a absolvit Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București
2006-2007 – Școala Doctorală UAUIM
2006 – prezent – Membru fondator al biroului de arhitectură Soare & Yokina Arhitecți Asociați
2012 – prezent – Membru fondator Asociația De-a Arhitectura
2016 – prezent – Partener fondator CUMULUS Architecture

Premii
2005 – Premiul II Concurs de locuințe pentru sinistrați, organizat de Metabuilding Timișoara
2007 – Premiul II Concurs pentru amenajarea Amzei Food Market București
2008 – Premiul Anualei de Arhitectură București, Club Bosco 
2009 – Nominalizare națională – Premiul Mies van der Rohe
2009 – Marele Premiu Arhitext Awards pentru proiectul Bosco Club
2009 – Premiul II la Concursul național pentru refacerea, extinderea și reamenajarea Hanului Gabroveni
2010 – Marele Premiu la concursul pentru Complex Muzeal de Științele Naturii în Constanța
2012 – Premiul Cea mai bună carte pentru copii și tineret pentru „Vise despre case”, carte de poveşti pentru copii şi părinţi, de Eliza Yokina (Igloo). Gala Industriei de Carte din România
2014 – Premiul I Anuala de Arhitectură, pentru jocul din lemn 11+1 Case
2015 – Premiul I Anuala de Arhitectură București, Simbio kitchen & bar
2017 – Nominalizare Națională pentru Premiul Mies van der Rohe, cu Simbio kitchen & bar

A venit momentul să ne întâlnim și să stăm de vorbă. După ce ne-am despărțit, mă gândeam că presupunerile mele s-au adeverit. Nu poți să fii arhitect și să finalizezi bine ceea ce-ți încolțește în minte dacă nu ești îndrăgostit fără limite de profesia asta. Și nu o poți practica în mod creativ dacă nu ești foarte atent la ceea ce așteaptă cu adevărat consumatorul de arhitectură de la tine, cum trăiește și cum dorește să trăiască și dacă nu încerci, în vremea noastră în care super-specializarea este cuvântul cheie și atitudinea generală, să ai, în măsura posibilităților, un profil renascentist, în sensul îmbinării preocupărilor și realizării conexiunilor viabile. Și, nu în ultimul rând, să iubești oamenii, copiii și să fii tu însuți! Să ai puterea să muncești dincolo de limite, să ai nervii și răbdarea avizelor și înțelepciunea să știi până unde se poate face un compromis care să nu afecteze conceptul tău. Și, ca femeie, să poți să te împarți între familie și profesie, fără să faci să se simtă acest lucru. Pentru o femeie este mult mai complicat decât pentru un bărbat – cel puțin din perspectiva balanței dintre familie și profesie, din punct de vedere al timpului, care este același pentru toți.
Cam asta este Eliza. O vrăjitoare a timpului, a ideilor și a formelor, a transformării viselor abstracte în realitate – o vrăjitoare bună, care păcălește timpul să lucreze și să se deruleze, așa cum vrea ea.

De aceea, mă întreb: ce vrăji ne mai pregătește?

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog