Himere de case

Vila Assan din strada Scaune

Fațada vestică, AN-DMB,
fond PMB Tehnic, dosar 177/1906, Construcțiunea casei lui B. G. Assan din str. Scaune, nr. 21 și 23, fila 14

[caption id="attachment_6795" align="aligncenter" width="630"] Fațada vestică, AN-DMB,

fond PMB Tehnic, dosar 177/1906, Construcțiunea casei lui B. G. Assan din str. Scaune, nr. 21 și 23, fila 14[/caption] „Cassa B. C. Assan”, realizată de arhitectul Marcel Kammerer din Viena - după cum era consemnat pe fațada ei vestică - urma, în conformitate cu proiectul datat în anul 19061, să se ridice în mijlocul unei amenajări elaborate, reprezentată în planul de situație care atestă și faptul că imobilul își avea adresa poștală în București. Alături de șirurile de buxus, alternând pe limita nordică a parcelei cu dafini plantați în ciubere, proiectul grădinii cuprindea o grupare de arbuști, menită să confere intimitate unui spațiu mobilat cu o masă și opt scaune, dar și o incintă de salcâmi, gândită să asigure umbra necesară băncilor care înconjurau locul de joacă. Un alt colț aparte era destinat unei fântâni, flancată de alte bănci și precedată de o pergolă și care era ferită, prin copaci înalți, de eventualele priviri indiscrete ale vecinilor, dar și de curtea utilitară. Aceasta din urmă, doar delimitată în proiectul din 1906, urma să cuprindă cel puțin un garaj care, de altfel, a fost conceput de același Marcel Kammerer un an mai târziu2, fiind cuprins în aceeași clădire cu un coteț de găini și cu două încăperi destinate personalului, aflate la etaj, alături de camera de călcat, dedicată probabil, între altele, uniformelor de șofer. De altfel, locuința propriu-zisă a familiei Assan fusese prevăzută cu alte șapte încăperi de personal, situate în subsol, de o parte și de alta a spațiilor destinate instalațiilor de încălzire centrală și depozitării de combustibil (lemn și cărbune), pentru aceasta fiind prevăzut în soclul clădirii și un gol de alimentare directă din exterior. La același nivel se mai aflau cămările, spălătoria, o cameră de călcat și o cabină de W.C., toate ventilate natural. Legătura dintre subsol și parterul înalt era asigurată de scara de serviciu care permisese arhitectului să prevadă la nivelul din urmă și un acces separat pentru personal, astfel încât prestanța intrării principale să nu fie afectată nici măcar accidental. Situată pe latura vestică, aceasta era formată dintr-un vestibul vast, de aproape 44 de metri pătrați, în care, prin trei rampe, urma să se desfășoare scara principală. Citiți textul integral în numărul 6/2012 al revistei Arhitectura. 1. AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 177/1906, Construcțiunea casei lui B. G. Assan din str. Scaune, nr. 21 și 23, file 1-36. Planurile și autorizația de construcție au fost identificate de istoricul Simina Stan. 2. AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 177/1906, Construcțiunea casei lui B. G. Assan din str. Scaune, nr. 21 și 23, file 10 -13. [gallery link="file" order="DESC" include="6803, 6802, 6801, 6800, 6799, 6798, 6797, 6796"]