Expoziţia intitulată „O decadă de planificare spaţială în România”, organizată ca parteneriat între UAUIM, UAR, RUR şi APUR¹, a fost un eveniment dintr-o serie de manifestări de prestigiu pentru domeniul arhitecturii și urbanismului. Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti celebrează în acest an 150 de ani de învăţământ românesc de arhitectură². Uniunea Arhitecţilor din România a celebrat în data de 1 martie, prin Balul Arhitecților, 123 de ani de la înființarea Societății Arhitecților³. Asociația Profesională a Urbaniștilor din România a aniversat 24 ani de la înființare în data de 5 martie.

Substanţa expoziţiei a inclus diferite instrumente de planificare spaţială şi dezvoltare urbană precum: Conceptul Strategic Bucureşti 2035, un număr de 24 de planuri de amenajare a teritoriului, 26 de PUG-uri ale unor municipii şi oraşe importante din România, 12 PUZ-uri de zone centrale sau zone protejate şi multiple studii. Toate aceste documentaţii şi studii de amenajarea teritoriului şi urbanism  au fost expuse şi au putut fi studiate în spaţiul expoziţional de la parterul UAUIM în perioada 26 februarie-9 martie 2014.

Momentul de marcă al acestei expoziţii a fost dezbaterea publică „Planul urbanistic general, un instrument strategic în dezvoltarea urbană – principii, inovare, gestiune”. Discuţia a avut loc la UAUIM, pe 1 martie, în spaţiul expoziţiei dedicate planificării spaţiale⁴ şi urbanismului. În panel au luat cuvântul Tiberiu Florescu, Alexandru Sandu, Constantin Enache şi Liviu Ianăși, iar moderatorul evenimentului a fost conf. dr. arh. Gabriel Pascariu, preşedintele APUR. Acesta a deschis dezbaterea subliniind că PUG-ul este „o cheie de boltă” în fundamentarea dezvoltării urbane, atât pentru profesionişti, cât şi pentru administraţiile locale. Referindu-se la PUG-ul oraşului Bucureşti (în speţă, la propunerea de revizuire a acestuia), domnul Gabriel Pascariu a accentuat faptul că acest proiect, elaborându-se în cadrul UAUIM, beneficiază de un context fericit în care profesia este strâns legată de educaţie.

PUG – O viziune dinamică

pentru Bucureşti

Şeful de proiect al Consorţiului⁵ care lucrează pentru propunerea tehnică de revizuire a PUG-ului municipiului Bucureşti este domnul Tiberiu Florescu. În prezentarea făcută, prof. conf. dr. arh. Tiberiu Florescu, decan al Facultăţii de Urbanism din UAUIM, s-a referit la acest proiect complex ca fiind un PUG dinamic, un instrument pentru secolul al XXI-lea, ce defineşte cadrul existenţei şi evoluţiei urbane pentru oraş.

Gândirea PUG pentru București în 2014 include 6 paliere de analiză. Acestea sunt nivelurile european, permanent (în sensul problemelor permanente), public, conectat, de afaceri şi identitar. Acestea au condus la propuneri privind structurarea morfologică şi funcţională a oraşului. Vorbitorul a subliniat faptul că cea mai mare problemă este Bucureştiul identitar. Identificarea elementelor-cheie pentru propunerea tehnică a inclus proiecte în derulare sau de perspectivă precum: inelul median și şoseaua de centură.

Vorbitorul a arătat că: „Un oraş care este reglementat punctual este victima propriei sale dezvoltări. Pentru București existenţa unor niveluri generale şi a celor 6 sectoare face oraşul neguvernabil şi neoperațional. Se disting, în realitatea anului 2013 – atunci când a pornit studiul pentru propunerea tehnică de revizuire – zone cu potenţial foarte diferit de reprezentare, guvernare şi dezvoltare. Pentru dezvoltarea urbană a Bucureştiului diagnosticul este unul evident: lipseşte coerența urbanistică.

Sub deviza «prosperăm împreună», propunerile tehnice de revizuire a PUG-ului oraşului Bucureşti ţin seama de strategia Bucureşti 2035 şi se sprijină pe tendinţa de specializare a oraşului. În acest sens, PUG-ul va sprijini caracteristici distinctive la nivel zonal: oraşul gării (în Nord-Vest, unde ar mai putea apărea o gară la standardele actuale internaționale), oraşul sportiv (în vecinătatea Arenei Națonale), oraşul de afaceri (în Nord), oraşul inteligent (polarizat de platforma de la Măgurele) şi oraşul verde (bazat pe urbanizarea terenurilor armatei dintre cartierele Ghencea și Rahovei).

Obiectivele sunt generarea unui cadru de alcătuire urbană de mare calitate arhitecturală, identificarea şi coordonarea unor acţiuni integrate de regenerare urbană şi promovarea unor noi procese de dezvoltare urbană. Pentru a dilua caracterul rigid şi pasiv al PUG-ului precedent, accentul se va muta de la o reglementare făcută pe baza unor unităţi teritoriale de referinţă, ce au reglementări identice indiferent de poziția avută în oraș, la una făcută în funcţie de nevoile specifice ale fiecărui cartier. În situaţii distincte vor exista reguli specifice. Cu alte cuvinte, este notificat şi acceptat adevărul că există diferite priorităţi legate de cum prosperăm. Aceste priorităţi includ: căile de acces, spaţiile reprezentative, funcţiunile reprezentative, noile centre de cartier şi creşterea standardelor imobiliare.

Pentru a remedia lipsa de coerență şi nuanţare din documentele precedente, propunerea tehnică de revizuire a PUG-ului oraşului Bucureşti se bazează pe populaţia stabilă care «consumă oraşul» într-un mod specific. Cartierele sunt determinate indiferent de limite administrative sau de sector, acolo unde populația locuieşte şi utilizează zone cu morfologie unitară sau asemănătoare. Operaţionalizarea propusă distinge 67 de astfel de cartiere.

Fazele propunerii tehnice de revizuire a PUG-ului se desfăşoară pe o perioadă de trei ani. Termenul dezirabil de adoptare este 2015. Un an a fost dedicat deja fazei de iniţiere. Aceasta a fost succedată de o perioadă de opt luni de feed-back, simultană cu faza a doua de execuţie propriu-zisă. Urmează apoi o perioadă de 18 luni de rafinare a instrumentelor de regenerare urbană şi o perioadă de 12 luni pentru dobândirea avizelor.

PUG-ul revizuit al oraşului Bucureşti va accentua calitatea fundamentării deciziilor la nivel guvernamental, local, sectorial şi ale investitorilor.

Pentru aceasta se vor distinge trei tipuri de reglementări: ferm, flexibil şi director – pentru zone cu caracter consolidat, nedefinit, destructurate sau mixte și pentru cele de reconformare şi cu prescripţii strategice. În primul palier de reglementare – cel ferm – se vor putea fundamenta derogări şi se va detalia numai prin intermediul PUD-urilor. În cel flexibil, PUZ-ul va detalia şi va stabili reglementări. În cel de-al treilea caz de reglementare, numai studiile de fundamentare vor putea nuanţa elementele directoare.

O componentă nouă – adusă în premieră pentru România în elaborarea unui plan urbanistic general – este GIS-ul. Urbanismul asistat de Sistemul Informatizat de date Geografice (GIS) generează actualizarea permanentă a informaţiilor. Astfel, PUG-ul devine un organism viu. El are o viziune dinamică. Prin funcţia biunivocă între cadrul real şi planul de implementare, stabileşte o simultaneitate între planul real şi efectele dorite. Caracterul pro-activ al PUG-ului în curs de elaborare este operabil printr-o completare şi actualizare în timp real.

Referința acestei componente GIS este un SIMCITY. Conceptul se bazează pe existenţa unor informaţii spaţiale coerente şi actualizate în portalul primăriei, care să includă vizualizarea directă a simulării modificărilor, dar şi o gestiune foarte rapidă şi de mare acurateţe a datelor.

PUG-ul oraşului Bucureşti priveşte armonizarea resurselor existente, a principiilor de dezvoltare urbană, a procesului de luare a deciziilor care definesc indicatori de performanţă precum: valoarea netă actualizată VNA, rata internă de rentabilitate RIR, raportul cost/beneficiu într-o investiţie etc.”

Domnul prof. dr. arh.-urbanist
Alexandru Sandu a semnalat faptul că propunerea tehnică de revizuire a PUG-ului oraşului Bucureşti nu este o desfiinţare a PUG-ului precedent, ci o înţelegere a sa într-un nou mod de abordare. În calitatea dumnealui de preşedinte al Registrului Urbaniştilor din România, a deplâns condiţiile nesigure în care consiliul superior RUR este pus să colaboreze cu ministerul de profil. Apoi a dorit să puncteze câteva aspecte ale „necuprinderii” în elaborarea PUG-urilor, care frecvent, din cauza calităţii lor extrem de slabe, sunt avizate, dar sunt inutile.

PUG-ul, a arătat vorbitorul, este un instrument care implică responsabilitatea administraţiei locale şi a profesioniştilor. Un astfel de document este esenţial în gestionarea conflictelor şi intereselor în teritoriu. Totul în domeniul urbanismului este interes. Rămâne de văzut care sunt interesele faste şi nefaste. Din acest punct de vedere, rolul PUG-ului este să asigure o anumită „linişte” referitor la ceea ce se întâmplă cu spaţiile din teritoriu. Însă un astfel de instrument de negociere, monitorizare şi actualizare nu poate fi ideal. În fapt, în arhitectură şi urbanism, nimic nu este ideal. Nu există configuraţie spaţială ideală. Orice este criticabil. În evaluarea unui PUG ne concentrăm asupra a ceea ce conţinutul creează ca disponibilitate şi impune ca efect.

Experienţa în derularea PUG-ului pentru oraşul Bucureşti, aprobat în anul 2000, are o sumă de aspecte neluate în considerare. Sunt elemente care cer o interpretare responsabilă – raportul între indicator şi calitate, spre exemplu, are un rol determinant în modul de administrare a problemelor de dezvoltare a spaţiului.

Prof. dr. arh. Alexandru Sandu a dorit să tragă un semnal de alarmă asupra modului sincopat în reglementarea urbanistică din România şi a acuzat faptul că spaţiul politic nu este familiarizat cu noţiunile, instrumentele şi procesele din planificare şi urbanism. De aceea, planificarea urbană suferă.

Un cerc vicios ne face ca, atunci când ne referim la calitate în dezvoltarea spaţiilor urbane, să afirmăm că nu ne interesează indicatorii. Iar apoi apelăm la indicatori ca să fundamentăm decizii. De exemplu, în Bucureşti, nu avem o recunoaştere oficială a stării foarte grave a spaţiilor verzi. Calitatea spaţiului plantat este derizorie. Anumiţi indici din norme trebuiesc revizuiţi astfel încât să includă şi aspectul calităţii în sine. Cu alte cuvinte sunt necesare tipuri de norme care impun şi explicitarea interpretării normelor. Spaţiile plantate reclamă norme diferite pe tip de oraş. Acestea nu pot fi identice pentru Braşov şi Brăila, de exemplu, din simplul motiv al climei diferite.

Referindu-ne la starea reală a spaţiilor plantate, Grădina Cişmigiu funcţionează la 60% din capacitatea sa din cauza lipsei de îngrijire. Ciudat însă, pentru acest aspect nu se revoltă nimeni.

„Un alt aspect determinant al acestui instrument strategic în dezvoltarea urbană este faptul că el nu poate fi neutru sau indiferent: orice PUG determină o politică. Doresc să mă refer la un precedent interesant: în elaborarea variantei PUG precedente pentru oraşul Bucureşti. Autorii au indicat în concluzii 30 de programe posibile, programe ce se aflau într-o relaţie de interdependență şi interdeterminare. La acea vreme, acest fapt a reprezentat pentru administraţie o dificultate de a alege un program.”

În încheiere, domnul prof. dr. arh.-urbanist Alexandru Sandu a observat că, în majoritatea susţinerilor de PUG la care a asistat în calitate de avizator, autorii nu sunt în stare să răspundă la o întrebare fundamentală: care este oferta făcută de acest Plan Urbanistic General către Consiliul Municipal pentru următorii trei ani? Lipsa răspunsului este una din cauzele pentru care nu ştim să consumăm fonduri europene. Concluzia intervenţiei preşedintelui Registrului Urbaniştilor din România a accentuat necesitatea unei diversităţi în modurile de interpretare a instrumentelor de dezvoltare urbană, cât şi imperativul implicării profesioniştilor în dezvoltarea teritoriului (fapt care, deocamdată, este realizat exclusiv de economişti).

Domnul prof. dr. arh.-urbanist
Constatin Enache (RUR) a intervenit în discuţie precizând că face comentarii din punctul de vedere al practicii elaboratorilor de PUG.

Fiecare din versiunile anterioare celei prezentate are o sumă de nemulţumiri şi lipsuri. Datorită faptului că nu putem discuta despre toate problemele legate de elaborarea unui plan urbanistic general sunt alese două elemente esenţiale – anume, baza de date şi baza legală.

„Observ ca reacţie la includerea GIS în propunerea tehnică de revizuire a planului urbanistic general pentru Bucureşti că, în fapt, GIS-ul este un fel de viitorime anunţată, iar bazele de date au o anumită încăpăţânare – să-i spunem – deoarece ele «refuză să se aşeze».

Tocmai despre viitorime afirm că «sunt foarte îngrijorat» pentru viitorul dezvoltării urbane în România. În istoria recentă am distrus centrele de gândire şi coordonare în urbanism. Nu mai există ISLGC şi Proiect Bucureşti, şi după 20 de ani de dezorientare suntem într-o situaţie ingrată: adunăm date, dar nu are cine să le coordoneze. Refacerea centrelor de coordonare nu înseamnă nicidecum monopolul întocmirii documentațiilor de urbanism.

Un aspect caracteristic al oricărei documentaţii de urbanism este că aceasta implică un lucru şi o intervenţie permanentă. Cu atât mai mult un PUG nu trebuie refăcut din 15 în 15 ani. În loc de termen de valabilitate ar trebui să înţelegem că un PUG este un instrument care e permanent corelat, asociat şi coordonat.

UAUIM produce, în ultimii 20 de ani, serii de urbanişti. Aceştia sunt risipiţi în teritoriu. Sentimentul meu în ultima perioadă este că îi formăm şi apoi îi aruncăm, în loc să-i folosim pentru societatea românească. Dacă aceştia şi-ar reuni forţele într-o echipă coerentă am putea spera ca GIS-ul să funcţioneze, fără să idealizăm autoechilibrul. Din fericire însă, există atât centrul de studii, cât şi cel de cercetare şi proiectare din UAUIM , care a rămas un adevărat centru de gândire în domeniul urbanismului.”

Domnul prof. dr. arh.-urbanist
Alexandru Sandu s-a referit la cazul Franţei, care a desfiinţat o serie de norme din cadrul planificării strategice şi al dezvoltării urbane în anii 1990. „Acest lucru a făcut parte dintr-un proces amplu de descentralizare. Însă e relevant să adăugăm că francezii – al căror model l-am preluat sine cura în anii de început ai democraţiei – au înlocuit normele cu o serie de specialişti care supraveghează specializat o zonă. Se creează în acest mod, într-un teritoriu într-adevăr descentralizat, rapoarte de mare acurateţe privind locuirea/şomajul/creşterea demografică. Aceste date generează norme aplicate discret în proiecte de dezvoltare specifice

Normele tehnice de întocmire a reglementărilor de urbanism sunt elaborate în afara profesiei. Cred că aşteptăm prea mult de la Ministerul Dezvoltării şi trebuie să-i convingem pe actorii urbani că singurul mod de a ieşi din criză este apelul la organizaţii specializate precum ASPUR, RUR, UAR, OAR.

Sunt necesare o serie de clarificări şi revizuiri: pentru ca Regulamentul General de Urbanism să stea, într-adevăr, la baza dezvoltării urbane, trebuie să facă referinţă nu doar la POT, ci şi la CUT.

O sumedenie de nepotriviri din câmpul bazei legale fac proiectarea sau propunerea urbană imposibilă sau – mai rău – condamnabilă în instanțe. Spre exemplu, Legea locuinţei are o anumită exigență pentru însorire (stipulând faptul că toate încăperile trebuie să beneficieze de cel puţin o oră de soare), iar Normele de Igienă ale Ministerului Sănătăţii sunt diferite (prevăd o expunere de minimum 2 ore de soare în zona cea mai defavorabilă). Peste toate acestea, Ministerul Dezvoltării menţionează altceva (că măcar un spaţiu locuibil al locuinţei, o cameră, trebuie să aibă soare o oră pe zi în cele mai defavorabile situaţii de anotimp şi dată). În concluzie, funcţionarii care operează în domeniul planificării strategice şi dezvoltării urbane sunt vulnerabili pentru că legislaţia are ambiguităţi şi nepotriviri.”

Dr. arh.-urbanist Liviu Ianăși a precizat că intervine în discuţie din perspectiva proiectării strategice şi aceea de coordonator al Proiectului Strategic Bucureşti 2035. Schimbările în planificare ţin de o schimbare de paradigmă. Vorbind despre teritoriu, ne confruntăm cu un adevăr straniu: în mod paradoxal este greu previzibil să anticipăm ceea ce se va întâmpla într-un punct anume, însă e foarte posibil să prevedem un fenomen global. Planificarea nu este doar un proces premergător unui deziderat. Ea include o componentă reactivă şi pro-activă şi, de aceea, implică întâmpinare şi reacţie rapidă.

„Deplâng gradul de culturalizare, nu numai urbană, a politicului din realitatea românească. Predictibilitatea unor anumite proiecte strategice este astfel sensibil diminuată. Actorii dezvoltării urbane se sprijină pe triunghiul (uneori echilateral): administraţie, societate şi forţă economică. Între aceste vârfuri apar tensiuni puternice. Momentul de echilibru – triunghiul echilateral – este dinamic. (Asemeni propunerii tehnice de revizuire a PUG-ului oraşului Bucureşti prezentate de Tiberiu Florescu.) Însă se distinge o foarte mare diferenţă între varietatea de opinii şi «sfâşierea» generată de alianţa a două vârfuri contra celui de-al treilea din acest triunghi.

Un lucru condamnabil în dezvoltarea strategică pentru Bucureşti este faptul că nu există obligativitate de cooperare într-o zonă metropolitană. În paranteză, mărturisesc că am elaborat planul 2035 fără acces direct sau fără legătură cu o primărie din jurul Bucureştiului. O piedică în dezvoltare derivă din diferenţa deciziilor la nivel personal şi instituţional. De aceea, ar trebuie să ne preocupe mai mult unde şi cum se iau deciziile în privința dezvoltării oraşului. În acest aspect strategic, este necesară existenţa unui echilibru dinamic între direcţie şi conjunctură în algoritm asemănător cu relaţia normă – disponibilitate.

Înţeleg PUG-ul oraşului Bucureşti ca un instrument de orientare a dinamicii de dezvoltare. Crucială este dimensionarea rolului – un plan de urbanism este simultan un instrument şi un produs. Înţelegerea sa profundă reclamă schimbări de percepţie în polul administrativ. Riscurile unui instrument de dezvoltare urbană de calibrul PUG-ului sunt: disjuncţia discursului, diferenţa între zonele indicate cu potenţial şi fixarea agendei oraşului. Afirm că urbanismul din România trebuie să îşi recupereze discursul, însă nu incriminez pasiv. Dimensiunea vizionară din PUG-ul Bucureştiului ține seama de elementele strategice Bucureşti 2035. Această atitudine răspunde evident unui deziderat al momentului de mare validitate şi actualitate, care poate fi exprimat simplu: cum facem mai bine în aceste condiţii? În această cheie de lectură, un PUG este un instrument de orientare, dar are şi calitatea de monitorizare.”

NOTE:

1  Uniunea Arhitecților din România, Registrul Urbaniștilor din România, Asociația Profesională a Urbaniștilor din România.

2  Printre multe reforme care au contribuit la modernizarea României, Alexandru Ioan Cuza a decretat în anul 1864 Legea organică, Codul Civil, Codul Criminal și Legea educației care stipula accesul gratuit la învăţământ şi educaţia obligatorie în ciclul primar. Tot în acest an a fost înfiinţată Universitatea Bucureşti. Învăţământul de arhitectură a fost înfiinţat în temeiul decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1 octombrie 1864, cu denumirea de „Şcoală de Ponţi şi Şosele, de Mine şi Arhitectură”. Această primă secţie de arhitectură a dispărut în scurt timp din lipsa fondurilor şi a elevilor. În aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societăţii Arhitecţilor Români a luat hotărârea să constituie, sub auspiciile sale, o şcoală particulară de arhitectură. Aprobată în august 1892 şi condusă de Ion Socolescu, Şcoala de Arhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români a funcţionat cu regularitate timp de cinci ani. Această şcoală particulară a fost oficializată ca învăţământ de stat, sub denumirea de Şcoala Naţională de Arhitectură, secţie a Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, prin reforma învăţământului iniţiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897.

3  La 26 februarie 1891 un număr de arhitecți au constituit prima lor organizație profesională, care s-a numit Societatea Arhitecților din Regatul României. De aceea, se încearcă organizarea Balului Arhitecților cât mai aproape de data de 26 februarie.

4  Sintagma „planificare spaţială” (echivalentul formulei anglo-saxone „spatial planning”) se referă la domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului.

5  Partenerii consorțiului sunt: INTERGRAPH, ARNAIZ, AECOM, SYNERGETICS CORPORATION și CCAT.