Dosar tematic

Acțiunile și tacticile unui birou transgresiv

aaa – atelier d’architecture autogérée

Module mobile / Ecobox Garden & MobileKitche

Agencies and Tactics of Transgressive Practice

atelier d’architecture autogérée (aaa) este un birou colectiv înființat de Constantin Petcou și Doina Petrescu, reunind arhitecți, artiști, urbaniști, peisagiști, sociologi, studenți și persoane care locuiesc în Paris1. Biroul nostru promovează reînsușirea și reinventarea spațiului colectiv din oraș prin intermediul activităților de zi cu zi (grădinărit, gătit, conversație, activități de bricolaj, lecturi, dezbateri etc.), înțelese ca practici urbane creative. Obiectivul este acela de a crea o rețea de locații autogestionate, iar în acest scop rezidenții sunt încurajați să redobândească accesul la propriile cartiere, să își însușească și să transforme spațiile temporar disponibile care sunt insuficient exploatate.
O versiune inițială a acestui articol a fost publicată în revista Architectural Design, ediția de profil The Architecture of Transgression, 226/ 2013, Wiley (Londra).
ECObox

Punctul de plecare l-a reprezentat construcția unei grădini temporare în anul 2001, din materiale reciclate, pe un sit abandonat aflat în zona La Chapelle din nordul Parisului, unde locuiam. Această grădină, denumită de noi ECObox, a fost prevăzută și cu alte facilități mobile (bucătărie, bibliotecă, laborator media, atelier de bricolaj) și a evoluat gradual spre o platformă de creativitate urbană care a acționat ca un catalizator pentru activitățile din întregul cartier. Platforma a fost deplasată de câteva ori în zonă, cu utilizarea acelorași principii, dar luând diferite forme în diferite locații și implicând noi utilizatori2. Această abordare a continuat și în cadrul proiectului Passage 56, care a început în 2006 pe o parcelă virană în suprafață de 200 m2, aflată pe strada St. Blaise, într-o zonă rezidențială dens populată din arondismentul 20 al Parisului. Acest fost pasaj a fost considerat neconstruibil și, ca atare, abandonat timp de mai mulți ani. aaa a proiectat și a inițiat o serie de utilizări pentru acest spațiu, dezvoltând practici ecologice cu participarea rezidenților. Passage 56 este prototipul unei arhitecturi „cu sursă deschisă” care experimentează cu forme de spațiu produs în mod colectiv și promovează parteneriatele inedite între instituții, profesioniști, organizații locale și rezidenți, care provoacă modelele stereotipice actuale ale managementului urban. Proiectul este sustenabil din punct de vedere social și ecologic, fiind, în prezent, gestionat de către rezidenții din zonă.

În proiectele noastre, înțelegem producția spațială ca pe un proces colectiv care îi împuternicește în egală măsură pe arhitecți și pe utilizatori. Mai mult decât de spații ca atare, suntem interesați de procesele pe care acestea le generează, de modul în care funcționează ele și de persoanele care se implică în amenajarea și utilizarea lor. Noi nu proiectăm atât clădiri, cât acțiuni.

Sociologul Antony Giddens afirmă că acțiunea presupune, înainte de toate, „capacitatea de a acționa altfel”3. În termeni arhitecturali, acest lucru implică faptul că arhitectul, și poate și ceilalți agenți (respectiv utilizatorii, clienții, practicienii) trebuie să se angajeze altfel, acționând „cu intenție și cu scop” pentru a crea diferențe critice și a-și asuma responsabilitate socială4.
Citiți textul integral în numărul 2 / 2014 al Revistei Arhitectura
NOTE:

1 atelier d’architecture autogérée / studio of self-managed architecture (aaa) desfășoară activități de cercetare și acțiuni colective privind mutațiile urbane, practicile culturale, sociale și politice emergente în orașul contemporan (www.urbantactics.com).

2 Pentru mai multe informații a se vedea Petrescu D., „Losing Control, Keeping Desire”, în P.B. Jones, Doina Petrescu, Jeremy Till, Architecture and Participation, Routledge, (Londra), 2005, p 43-64.

3 Anthony Giddens, Social Theory and Modern Sociology Polity (Cambridge), 1987, p 216.

4 Nishat Awan, Tatjana Schneider și Jeremy Till dezvoltă mai amănunțit acest argument în cartea lro Spatial Agency, Routledge (Londra) 2011.
atelier d’architecture autogérée (aaa) is a collective practice initiated by Constantin Petcou and Doina Petrescu, including architects, artists, urban planners, landscape designers, sociologists, students and residents living in Paris1. Our practice promotes the re-appropriation and reinvention of collective space in the city through everyday life activities (gardening, cooking, chatting, DIY making, reading, debating etc.), understood as creative urban practices. The aim is to create a network of self-managed places by encouraging residents to gain access to their neighbourhood and to appropriate and transform temporary available and underused spaces.
An initial version of this article has been published in the Architectural Design profile issue The Architecture of Transgression, 226/ 2013, Wiley (London).
ECObox The starting point was the realisation in 2001 of a temporary garden, made out of reclaimed materials on a derelict site located in La Chapelle area in the North of Paris, where we were living. This garden, called ECObox, has been supplemented with other mobile facilities (kitchen, library, media lab, DIYworkshop) and has progressively extended into a platform for urban creativity that catalysed activities in the whole neighbourhood. The platform has moved several times in the area, using the same principles but taking different forms in different locations and involving new users2. This approach continued in the Passage 56 project, which started in 2006 on a 200 m2 empty plot located on St. Blaise street, in a high-density residential area in the 20th arrondissement in Paris. This former passageway was considered non-constructible and therefore abandoned for many years. aaa designed and initiated uses for this space and developed ecological practices with the participation of residents. Passage 56 is a prototype of ‘open source’ architecture which experiments with forms of collectively produced space and pioneers unusual partnerships between institutions, professionals, local organisations and residents, that challenge the current stereotypical models of urban management. The project is socially and ecologically sustainable, being currently self-managed by residents of the area.

In our projects, we understand spatial production as a collective process which empowers architects and users alike. More than the spaces themselves, we are interested in the processes they generate, in how they work and who they involve in their making and using. Rather than buildings, we design agencies.

Sociologist Antony Giddens states that first and foremost agency ‘presumes the capability of acting otherwise’3. In terms of architecture, this might involve that the architect and perhaps all other agents (ie. users, clients, practitioners) have to engage otherwise, acting ‘with intent and purpose’ to create critical difference and take social responsibility4.
Read the full text in the print magazine.
NOTES:

1 atelier d’architecture autogérée / studio of self-managed architecture (aaa) conducts collective actions and research concerning urban mutations and cultural, social and political emerging practices in the contemporary city (www.urbantactics.com).

2 For more details see Petrescu D., ‘Losing Control, Keeping Desire’ in P.B Jones, Doina Petrescu, Jeremy Till, Architecture and Participation, Routledge, (London), 2005, p. 43-64.

3 Anthony Giddens, Social Theory and Modern Sociology Polity (Cambridge), 1987, p. 216.

4 Nishat Awan, Tatjana Schneider and Jeremy Till develop further this argument in their book Spatial Agency, Routledge (London) 2011.