Dosar tematic

Valoarea cercetării prin proiectare la Academia de Arhitectură

Loc de joacă pentru copii Children’s Playground

The Value of

Design Research in the Architecture Academy

Ce înseamnă cercetarea în arhitectură? În calitatea mea de decan asociat în domeniul cercetării al Școlii de Arhitectură din cadrul Universității din Virginia, mă confrunt în mod constant cu această întrebare. Majoritatea programelor de arhitectură din Statele Unite sunt coordonate de mari universități angajate în activitatea de cercetare, care solicită din ce în ce mai multă finanțare externă pentru cercetare și validează metode de cercetare ancorate în științele reale, umane sau în științele sociale. Până de curând, majoritatea cadrelor universitare din domeniul arhitecturii se formau în cadrul unor programe de masterat sau de licență axate pe dezvoltarea aptitudinilor tehnice și de proiectare necesare în practica profesională. În SUA, pentru a deveni arhitect autorizat, o persoană trebuie să parcurgă un stagiu profesional postuniversitar cu durata cuprinsă între doi și trei ani și să treacă un examen destul de dificil în vederea autorizării. Obligativitatea parcurgerii acestui proces îndelungat înainte de a demara o carieră în domeniul universitar a constituit un obstacol pentru majoritatea profesorilor de arhitectură din universitățile americane. Adesea, cercetarea pe care am efectuat-o se manifestă în proiectele schițate pe hârtie sau în cele realizate efectiv. Uneori, aceste proiecte sunt plasate în „lumea reală” și sunt realizate prin intermediul activităților de predare în ateliere. Chiar și atunci când lucrarea este încadrată în mod clar la categoria cercetare prin proiectare, aceste proiecte trebuie legitimate de administrația unei universități care nu cunoaște îndeaproape această metodologie de cercetare. În timp ce unii educatori din domeniul arhitecturii utilizează modele de analiză din domeniul științelor umaniste sau sociale care au ca efect publicații științifice tradiționale, este vital ca mediul academic să susțină cauza „cercetării prin proiectare”. Se naște astfel întrebarea presantă pe care o pune editorul publicației: „În ce constă diferența dintre proiectele de proiectare obișnuite și cele axate pe cercetare?”. Pentru a răspunde la această întrebare voi analiza un proiect recent de cercetare pe care l-am finalizat împreună cu un grup de studenți de la Universitatea din Virginia.În cadrul discursului mai vast despre sustenabilitate, există nevoia urgentă de a crea cunoștințe și de a îmbunătăți politica publică referitoare la relația esențială dintre sănătatea umană și mediul construit. Volumul cercetărilor susținute de probe care stabilesc o legătură între sănătatea publică și arhitectură a crescut; cu toate acestea, foarte puține dintre aceste informații pătrund în mediul atelierelor din școlile de arhitectură sau al agențiilor guvernamentale. Cercetarea mea a presupus anumite modele pedagogice pentru a educa studenții, practicienii, factorii de decizie și publicul cu privire la conexiunea importantă dintre proiectare și sănătate. Proiectul Paradise Creek Nature Park face parte dintr-un studiu multianual care a început în anul 2006 și a inclus mai multe birouri de arhitectură care le-au permis studenților să producă o schimbare la nivel mondial prin intermediul „proiectelor live”. În colaborare cu Primăria orașului Portsmouth, școlile de stat din Portsmouth, organizația non-profit de mediu The Elizabeth River Project (ERP) și alți parteneri comunitari, facultatea și studenții au investigat relația complexă dintre sănătate, refacerea mediului înconjurător și educația în domeniul sustenabilității, prin realizarea unui proiect specific. Parcul natural în suprafață de patruzeci de acri este situat într-un context tulbure, marcat de condiții industriale, economice și sociale care contribuie la degradarea mediului înconjurător, violență și preocupări legate de sănătate.

Cercetătorii își pun o serie de întrebări: va fi afectată bunăstarea vizitatorilor de experiența vizitării unui parc natural urban situat într-un cadru industrial? Cum va încuraja un anumit mod de proiectare comportamentul sustenabil și gestionarea mediului înconjurător? Prin intermediul activității de cercetare se oferă asistență unei comunități defavorizate și, în același timp, se generează cunoștințe arhitecturale prin intermediul procesului de proiectare și construcție, al evaluării postocupare, al reflecției teoretice și al scrierilor teoretice.

Citiți textul integral în numărul 2 / 2014 al Revistei Arhitectura

What is research in Architecture? I constantly confront this question as Associate Dean for Research at the University of Virginia School of Architecture. The majority of architecture programs in the United States reside within major research universities that increasingly demand more external research funding and validate research methods based in the hard sciences, humanities, or social sciences. Until recently most architecture professors were educated in Master of Architecture (M. Arch) or Bachelor of Architecture (B. Arch) programs focused on developing design and technical skills necessary for professional practice. Before becoming a licensed architect in the US, individuals must complete a post-graduate professional internship of two to three years and pass an intensive licensing examination. Concluding this lengthy process before starting a career in academia has produced a conundrum for many architecture professors within the American academy. Often our research is manifest through speculative or built design projects. Sometimes these projects are situated within the “real world” and achieved through studio teaching. Even when the work is clearly framed as design research, these projects must be legitimized to a University administration unfamiliar with this research methodology. While some architectural educators employ humanities or social science models of analysis that result in traditional scholarly publications, it is crucial to build a strong case for “research‐by‐design” in the architecture academy. This raises a compelling question posed by the journal editor: “What makes the difference between ordinary design projects and research‐by‐design projects?”. To answer this question, I will examine a recent research project I have completed with students at the University of Virginia.Within the larger sustainability discourse, there is an urgent need to create knowledge and improve public policy regarding the essential relationship between human health and the built environment. Evidence-based research that connects public health and architecture has increased, yet little of this information makes its way into architecture school studios or governmental agencies.

My research develops engaged pedagogical models to educate students, practitioners, policymakers and the public about the important linkage between design and health. The Paradise Creek Nature Park project is part of a multi-year study started in 2006 involving several architecture studios that allow students to make a difference in the world through “live projects”. In collaboration with the City of Portsmouth, Portsmouth Public Schools, The Elizabeth River Project (ERP), a non-profit environment organization, and other community partners, University faculty and students investigated the complex relationship between health, environmental restoration, and sustainability education through the design of a specific project. The forty-acre wetland park is located within a troubled mix of industrial, economic and social conditions that contribute to environmental degradation, violence, and health concerns. Research questions include: Will experiencing a restored urban nature park amidst an industrial setting affect the visitor’s well-being? How will a particular design encourage sustainable behavior and environmental stewardship? While assisting a disadvantaged community, the research generates architectural knowledge through the design and construction process, post-occupancy evaluation, critical reflection and theoretical writing.

Read the full text in the print magazine.