Arhitectura românească în detalii

Seria Arhitectura românească în detalii a Editurii Ozalid este organizată în mai multe volume tematice, prezentând proiecte de arhitectură din România, împreună cu informațiile tehnice și detaliile de realizare. Fiecare volum, deschis de un text teoretic de introducere în tematica volumului, este completat de un capitol unde, prin contribuția mai multor autori - arhitecți și ingineri - sunt tratate subiecte relevante pentru tematica aleasă. Volumele cuprind, alături de proiectele realizate de profesioniști, prezentarea unui proiect studențesc. Cărțile au apărut cu sprijinul financiar al A.F.C.N. și al programului POSDRU Antreprenor pentru viitor.

Prin intenția de a discuta detaliul de arhitectură pe baza unor lucrări exemplare de arhitectură românească contemporană, seria pe care o propun editorii acestei lucrări se situează într-o zonă intermediară între compendiile de rezolvări tehnice și critica de arhitectură. Pe de-o parte, sunt prezentate edificii a căror excelență arhitecturală, prin definiție complexă, este neîndoielnică. Pe de altă parte, analiza diferitelor registre de expresie arhitecturală, parte indisociabilă a reușitei unui proiect, trece printr-o atentă evaluare a calității detaliilor de arhitectură care, de obicei, sunt fie ignorate de critică, fie considerate ceva de la sine înțeles. E astfel scoasă în evidență legătura organică - apărută inițial în „burta arhitectului” - între deziderat estetic, concepție, program, funcțiuni, materiale de construcție, echipamente..., adică între componente din al căror amestec inseparabil rezultă, după dificila mediere a punerii în operă, edificiul.

Kázmér Kovács,

Arhitectura prin detalii (Argument la deschiderea seriei, publicat în primul volum)

Locuințe este primul volum al seriei, lansat în decembrie 2012, în care sunt prezentate 15 proiecte de locuințe individuale realizate în ultimii 10 ani în România. Proiectele sunt răspândite pe o arie geografică largă, autorii acestora desfășurându-și activitatea în București, Cluj, Iași și Timișoara. Proiectul studențesc prezentat este Casa Prispa.

Cel de-al doilea volum al seriei Arhitectura românească în detalii, Transformări, are ca tematică intervențiile pe construcții existente. Proiectele selectate sunt exemple a căror valoare arhitecturală, cel puțin la momentul demarării proiectului, a permis ca demersul arhitecților să nu fie limitat de constrângeri legate de păstrarea anumitor elemente valoroase de patrimoniu. Volumul acoperă diverse tipologii de intervenții, atât din punct de vedere al caracteristicilor construcției inițiale, cât și al modului în care a fost abordat proiectul. Exemplele prezentate variază de la reutilizarea și adaptarea unor clădiri vechi, la intervenția pe structuri contemporane abandonate înainte de finalizare. Problemele specifice intervențiilor pe construcții existente tratate în acest volum (adaptare formală și funcțională, adaptarea structurii și a instalațiilor, asanare) sunt diferite de cazul unei construcții noi, dar și de exigențele legislative și doctrinare specifice restaurării.

Articolele tehnice ajută la înțelegerea problematicilor și complexității intervențiilor pe construcții existente, din punct de vedere al stabilității structurilor de rezistență. Alături de proiectul studențesc, echipa UpTIM prezintă ideea care va sta la baza realizării proiectului cu care va candida la ediția 2014 a concursului internațional Solar Decathlon Europe, prin care studenții vor încerca să realizeze o îmbunătățire a condițiilor de locuit într-un bloc de apartamente realizat în perioada comunistă.

Transformarea edificiilor existente este tema celui de al doilea volum din seria propusă de Editura Ozalid, Arhitectura românească în detalii. Chiar dacă orice intervenție menită să amenajeze locuirea transformă mediul, prin aceasta, desigur, arhitectura nu devine sinonimă cu transformarea. Însă gândind arhitectura în termeni de trans-formare și desfăcând cuvântul în cele două componente ale sale, observăm că el evocă o mișcare dincolo (de un stadiu preliminar intervenției) și configurarea unor materiale (care astfel primesc altă formă). Transformarea unor structuri mai timpurii este un fel de reformare: implică refolosire, reabilitare, reciclare. Nu este vorba despre refolosirea, reabilitarea ori reciclarea vreunui slogan publicitar sau a vreunei lozinci propagandistice din alte vremuri. Ci de reiterarea unui principiu valabil în orice epocă, aplicabil arhitecturii și oricărui alt domeniu al existenței umane: principiul preluării artefactelor mai vechi. [...]

Discursul teoretic și practica în arhitectură și urbanism tind - deja de mai bine de un secol și nu doar în România - să fie polarizate pe două domenii în aparență ireconciliabile: construcția de nou și conservarea patrimoniului construit. Cele două domenii beneficiază de spațiu public specializat, au teoreticieni și practicieni pricepuți și dedicați care, de multe ori, dacă nu se ignoră reciproc, nu se iau în seamă decât pentru a-și reproșa fie o nesănătoasă pornire păstrătoare, inhibitoare a oricărei invenții ori îndrăzneli arhitecturale, fie o barbară aplecare către distrugere, care face să dispară arhitectura veche și, odată cu ea, memoria locurilor. [...]

Prezentul volum nu se adresează anume niciunuia dintre cele două domenii complementare ale edificării contemporane, ci domeniului intermediar, foarte prezent în practica arhitecturală, dar mult mai puțin frecventat de discursul teoretic de specialitate: intervențiile asupra fondului construit obișnuit. Lucrările descrise aici acoperă întregul spectru al intervenienților asupra structurilor existente, de la restaurarea propriu-zisă a unor clădiri de certă valoare arhitecturală și istorică la convertirea șantierelor neterminate ale unor construcții lipsite de orice interes arhitectural sau istoric.

Kázmér Kovács,

Arhitectură în continuitate sau Importanța lucrurilor infraordinare