„Void Deck”

Singapore - o fostă colonie britanică și un nod comercial aflat la granița dintre Est și Vest - este o intersecție încărcată și un conglomerat intens al unor diferite culturi, religii și stiluri. Este o țară aflată în rapidă dezvoltare, care în ultimii treizeci de ani și-a dublat populația de la două la mai mult de cinci milioane. Datorită acestei creșteri explozive în raport cu deficitul de teren, patru din cinci locuitori din Singapore locuiesc în locuințe colective.

Siluetele turnurilor dominate de Marina Bay Sands și Gardens by the Bay reprezintă simbolul unui mediu globalizat și reflectă ambiția acestei țării insulare de a deveni un oraș global durabil al viitorului.

Cu toate acestea, mediul unde se dezvăluie spiritul autentic singaporean caracterizat prin ritualuri și evenimente este nivelul străzii. Chiar dacă turnurile rezidențiale domină peisajul urban, spațiile publice de la nivelul străzii au fost planificate ca un lanț continuu și coerent, pentru a crea o experiență urbană vibrantă și pentru a facilita interacțiunea. Este un sistem de locuințe colective gândit și conceput pentru tipul de locuitor căruia, prin natură și tradiție, îi place să împărtășească și își are dorința de a trăi în comunitate.

Ca urmare, când cineva își ia drumul prin oraș dintr-un cartier in altul, de la China Town până la Little India, va descoperi o multitudine de culturi diferite care își performă rutina și ritualurile de zi cu zi pe o scenă urbană deschisă, aflată în imediata vecinătate a străzii și a apartamentelor, într-un spațiu denumit Void Deck. Ca un spațiu fluid la nivelul parterului a turnurilor rezidențiale și ca o tipologie specifică pentru Singapore, în ultimii 40 de ani, Void Deck-ul a jucat un rol important în intensificarea vieții comunitare și devenise un spațiu mitic în memoria colectivă și personală a locuitorilor.

Urmărind istoria dezvoltării spațiilor publice începând de la tipologiile vernaculare și primele locuințe publice colective, vom putea să utilizăm modificările făcute de-a lungul anilor pentru a defini cauza și rolul spațiului Void Deck ca o platformă semiprivată de interacțiune.

Încă de la primele forme ale caselor vernaculare se poate identifica tendința de a dizolva limita dintre domeniul privat de locuire și domeniul public al străzii.

Casa tradițională Kampong Malay a fost construită pe compartimente specifice pentru a găzdui separat bărbații și femeile, deoarece practica islamului interzice socializarea necontrolată dintre bărbați și femei. Veranda (serambi) casei Malay, proeminentă în a angaja domeniul public, a fost rezervată pentru bărbați pentru a întâmpina vizitatorii ocazionali. Pentru femei, partea din spate a caselor funcționa nu numai ca bucătărie (dapur), dar și ca un loc pentru a socializa cu alte femei. Un alt domeniu public important era zona de dedesubtul unei structuri de paie atașată la fața casei. Locuri de stat au fost plasate de-a lungul marginii acestui adăpost pentru a facilita activități domestice în interacțiune cu evenimentele ocazionale și spontane ale străzii.

Similar cu casa Malay, în casa Kampong chinez, coridorul din jurul casei era un domeniu care permitea vizibilitate către public. Femeilor, cu excepția copiilor foarte mici, nu li se permitea să se plimbe prin jurul satului cu scopul de a căuta interacțiune socială, de aceea acest coridor constituia spațiul social pentru femei. Cât despre bărbați, ei nu erau restrânși la împrejurimile imediate ale caselor, spațiul lor social fiind cafeneaua din sat, care era, de fapt, un magazin larg deschis către stradă, cu mese și scaune așezate în spațiul public.

În ambele tipuri de sate, ușile din față ale caselor erau deschise în permanență, astfel activitățile puteau să curgă din interiorul casei către exterior, considerând strada ca o extensie a spațiului propriu și personal. Prin urmare, niciun trecător nu putea evita să fie văzut de un sătean sau altul, fie din interiorul caselor, fie stând la celelalte puncte de întâlnire. Sub o astfel de supraveghere generală, părerea tuturor despre sat era că „toată lumea știe pe toată lumea”. Această familiaritate a fost percepută ca o contribuție la stabilitatea rezidențială în localitate.

Citiți textul integral în numărul dublu 4-5 / 2014 al Revistei Arhitectura

Foto: Kamilla Csegzi, Kelvin Ng

Bibliografie

Goffman, Erving, Behavior in Public Places: Notes on the Social Organization of Gatherings, New York: Free Press of Glencoe, 1963

Hashim Wan, The Traditional Malay House, Penerbit Fajar Bakti, 1997

Lefebvre, Henri, The Production of Space, Oxford, UK: Blackwell, 1991

Liu, Thai Ker, Design for Better Living Conditions, Public Housing in Singapore, A Multi-disciplinary Study, Singapore: Singapore University Press for Housing and Development Board, 1975

Ong, Aline K., Housing a Nation: 25 Years of Public Housing in Singapore, Singapore: Maruzen Asia for Housing &Development Board, 1985

Saat, Alfian, Void Decks, in One Fierce Hour, Singapore: Landmark Books, 1998