În 14 februarie s-a deschis expoziția retrospectivă Eli Lotar (1905-1969), realizată de Jeu de Paume împreună cu Centrul Pompidou din Paris. Curatorii Damarice Amao, Clément Chéroux și Pia Viewing și-au propus să ofere publicului posibilitatea examinării dintr-o nouă perspectivă a rolului lui Eli Lotar în fotografia și cinematografia documentară a epocii sale, cu ajutorul portretelor, al peisajelor urbane, industriale și marine, realizate între anii 1927-1940.

Această expoziție reunește peste o sută de tiraje originale păstrate în cincisprezece colecții și instituții internaționale, precum și o selecție de o sută de documente (cărți, reviste, scrisori, negative, filme), considerate a fi reprezentative pentru activitatea lui Eli Lotar. Organizată în cinci secțiuni tematice, expoziția nu respectă o ordine strict cronologică.

Primele două secțiuni, „Nouvelle Vision” și „Déambulations urbaines”, prezintă reportajele fotografice din presa ilustrată. Astfel, cei interesați pot aprofunda universul lui Lotar, recunoscut pentru unicitatea operei sale la sfârșitul anilor 1920. Reproducerea unor reviste de epocă precum: „VU”, „L’Art Vivant”, „Arts et métiers graphiques”, „Jazz”, „Bifur”, „Variétés” și „Documents” redau doar o parte din numeroasele fotoreportaje ale lui Lotar din acel moment al carierei sale. Tirajele de epocă sau printurile realizate de pe negative și documentele prezentate în această secțiune ne constrâng să înțelegem măsura notorietății sale precoce în fotografia de avangardă europeană.

Atras, bineînțeles, și de mirajul cinematografiei, Lotar a lucrat de la sfârșitul anilor 1920 până la începutul anilor 1950 la realizarea mai multor producții de filme documentare¹. Cea de a treia secțiune este dedicată lucrărilor sociale ale lui Lotar, unde o selecție de fotografii și filme reflectă complexitatea socială și politică a perioadei interbelice. Este accentuat aici realismul crud al seriei de 34 de negative „Aux Abattoirs de la Vilette” (octombrie 1929) și colaborarea sa la Terre sans pain (1933), singurul film documentar realizat de Luis Buñuel, care ilustrează condițiile de viață precare din regiunea aridă și izolată Hurdes, din Spania. Colaborarea cu cineaștii care au participat activ și constant la apariția și evoluția filmului documentar i-a marcat puternic cariera lui Lotar care, după război, a realizat Aubervilliers (1945-’46), un documentar poetic despre condițiile de viață din cartierele sărace ale acestui oraș.

Ultimele două secțiuni ale expoziției acordă o atenție particulară „întâlnirilor” artistice și literare ale lui Eli Lotar, de-a lungul vieții sale. Sunt prezentate imagini inedite din timpul călătoriilor, precum și o serie de fotografii în ipostaze „trăsnite” ale personajelor teatrului lui Alfred Jarry sau Antonin Artaud. Colaborarea și prietenia cu diferiți artiști, dramaturgi și poeți i-au oferit șansa de a își perfecționa atât latura artistică, cât și cea tehnică (în special, studiul luminii și al încadrării), la fel și călătoriile în jurul Mediteranei, împreună cu Jacques-Bernard Brunius și Roger Vitrac, fotomontajele pentru piesele de teatru regizate de Alfred Jarry sau Antonin Artaud și, nu în ultimul rând, colaborarea cu prietenul său Alberto Giacometti, căruia Lotar i-a fost ultimul model.

Recunoașterea lui Eli Lotar în prim-planul modernismului s-a întâmplat târziu, când la începutul anilor 1990 i s-a dedicat o primă retrospectivă la Centrul Pompidou. De atunci, progresele constante în studierea suprarealismului, fotografiei și filmului din perioada interbelică au permis revizitarea operei lui Eli Lotar, astăzi fiind admirată singularitatea traiectoriei sale vizuale.

Eli Lotar (1905-1969)

14 februarie-28 mai 2017, Jeu de Paume, Concorde, Paris

www.jeudepaume.org

NOTĂ

1 În 1929 este director de imagine pentru Le Petit Chaperon Rouge – regizor Alberto Cavalcanti; în 1929 este operator de imagine pentru Crabes et Crevettes – regizor Jean Painlevé și pentru Caprelles et Pantopodes – regizor Jean Painlevé; în 1930 este operator de imagine pentru Zuyderzee – regizor Joris Ivens; în 1931 este operator de imagine pentru Prix et Profits – regizor Yves Allégret și pentru Voyage aux Cyclades – regizor Jaques B. Brunius; în 1932 este operator de imagine și co-regizor pentru Ténériffe – regizori Yves Allégret și Eli Lotar; în 1932, este regizor secund pentru Fanny – regizori Marc Allégret și Marcel Pagnol; în 1932 este operator de imagine pentru L’affaire est dans le sac – regizori Pierre și Jacques Prévert; în 1933 este operator de imagine pentru Terre sans Pain (Las Hurdes) – regizor Luis Buñuel; în 1934, operator de imagine pentru La Pêche à la Baleine – regizor Lou Bonin; în 1936, director de imagine pentru Partie de Campagne – regizor Jean Renoir; în 1937 ca operator de imagine pentru Records 37 – regizor Jaques B. Brunius și Jean Tarride; în 1939, operator de imagine pentru Violons d’Ingres – regizor Jaques B. Brunius; în 1946 este operator de imagine pentru L’Homme – regizor Gilles Margaritis; iar în 1945-‘46 regizează Aubervilliers, documentar selecționat la Festivalul de la Cannes.