Actualitatea internă

Premiul revistei Arhitectura la BNA 2018

Premiul revistei Arhitectura la

BNA 2018

text: Maria MĂNESCU

Arh.Mariana Celac

„Când am început să desenez a apărut și prima întrebare. De unde vin desenele? Unde erau înainte să ajungă pe foaia de hârtie? Prima ipoteză a fost că desenele vin din creion: o ipoteză eficace pentru că explica mai multe lucruri dintr-o dată. Creionul ține desenul și îi dă drumul de câte ori găsește o hârtie. Creioanele sunt diferite și de aceea desenele sunt diferite. Diverse creioane conțin diverse desene. Fiecare creion bine ascuțit cu briceagul luat din cana de pe biroul tatălui meu avea preferințe precise pentru un anumit fel de hârtie. Unele creioane lăsau linii groase și foarte negre, se toceau ușor și trebuiau repede ascuțite din nou. Altele erau colorate (chiar în mai multe culori), altele lăsau o dâră palidă aproape zgâriată; unele erau marcate B, altele H sau chiar 2H și 3H. Primele litere învățate au fost B și H, cele care marcau creioanele. Creioanele din cutiile cu creioane colorate erau și ele diferite. De fiecare dată desenul era altfel decât cel așteptat. Evident - nu eu făceam desenele, ele veneau de undeva. Din creion, mi-am spus eu la început.” (Mariana Celac, Pixul digital, Secolul 21, http://secolul21.ro/arhive/601)

În cadrul Galei de deschidere a Bienalei Naționale de Arhitectură, Premiul revistei ARHITECTURA a fost acordat celei mai recente cărți a doamnei Mariana Celac, arhitect și urbanist literat și intelectual civic de frunte al ultimelor decenii - Arhitectul B. Ioanide. Viața și opera, apărută la Editura UNARTE în 2016.
Sănătatea nu i-a permis doamnei Celac să-și lanseze cartea și nici să o difuzeze prin librării. De aceea, puțini sunt cei care au văzut-o și mai puțini cei care au citit-o și care au vorbit despre ea cu încântare: Ana-Maria Zahariade (Cine e B. Ioanide? http://secolul21.ro/bkp/numere/numar-special-bucarest-paris/ana-maria-zahariade/index.htm), Augustin Ioan (B. Ioanide, https://atelier.liternet.ro/articol/17957/Augustin-Ioan/B-Ioanide.html), Magda Cârneci (Mariana Celac. „Arhitectul B. Ioanide. Viața și opera” https://revista22.ro/70264840/mariana-celac-arhitectul-b-ioanide-viaa-si-opera.html).

Pentru noi este o carte specială, unică în felul ei. Este vorba, în același timp, de reconstrucția unui personaj fictiv și de deconstrucția unui text. Personajul fictiv reconstruit este deja cunoscut, este eroul principal al celor două romane ale lui George Călinescu, Bietul Ioanide și Scrinul negru, scrise în anii ’50: „olimpianul, enigmaticul, narcisiacul, ermeticul” arhitect Ioanide. Autorul își urmărește personajul din anii ’40 până în anii ’60, doar douăzeci de ani din istoria României care au separat brutal două lumi. Pentru arhitecți (și nu doar pentru ei), o lume a tranziției, a adaptărilor, a dilemelor și compromisurilor. Sună cunoscut, nu?
Prin extrapolări și extensii cultivate, doamna Celac alcătuiește o posibilă biografie oficială a personajului, chiar un portofoliu de proiecte, ceea ce face ca B. Ioanide sau simplu B.I. să devină un arhetip al Arhitectului român, interbelic, postbelic și post-postbelic. În procesul de deconstrucție a textului-pretext, personajul inițial este depersonificat, destrămat fir cu fir, diluat, pe alocuri rupt de propria biografie în așa măsură încât să cedeze primul plan arhitectului și universului său profesional. Aflăm astfel multe detalii interesante despre „formarea continuă” a arhitecților de atunci, despre carierele lor. Cu umor și ironie, doamna Celac spune povești, ficțiuni adevărate despre viețile arhitecților, dar împărtășește și informații prețioase despre Bucureștii începutului de secol XX până în primele decenii de după instalarea regimului comunist.
În biografia lui B. Ioanide, așa cum este ea reconstituită de Mariana Celac prin permanentul său dialog scriptic cu George Călinescu, sunt întrețesute fragmente de biografii ale unor arhitecți cunoscuți ai vremii ca Horia Maicu, Octav Doicescu, Duiliu Marcu, Cezar Lăzărescu și alții, generația de arhitecți postbelici al căror parcurs profesional a traversat regimuri politice diametral opuse și care au fost marcați de paternitatea „profesională” a arhitecților maturi formați în perioada interbelică, cei care au făcut saltul de la modernismul interbelic românesc la realismul socialist al anilor 1950 (vezi și Irina Tulbure în http://arhitectura-1906.ro/2013/11/cezar-lazarescu-povestea-unui-arhitect).
Reconstrucțiile fotografice ale lui Iosif Király ilustrează simbiotic acest text, susținând cu delicatețe demersul intelectual al acestei construcții literare de excepție.

Post Scriptum
La puțin timp după acordarea acestui premiu, la 22 octombrie 2018, doamna Mariana Celac s-a stins din viață discret, așa cum a și trăit, de altfel. Ne simțim împăcați că i-am putut arăta prețuirea noastră cât timp era în viață.