Un mod(el) de revitalizare a patrimoniului cultural cu rădăcini europene: Ville de Laval, Québec, Canada
Un mod(el) de revitalizare a patrimoniului cultural cu rădăcini europene: Ville de Laval, Québec, Canada
text: Ana MANESCU
Laval este astăzi al treilea oraş important al provinciei canadiene Québec şi ocupă a 13-a poziţie la nivelul Canadei1 din punct de vedere demografic, având 430.000 de locuitori2. Teritoriul său insular în suprafaţă de 246 km², numit altădată Île Jésus, situat în nord-vestul insulei Montréal3, este a doua insulă ca mărime a arhipelagului Hochelaga4, după insula Montréal.
În 20155, 30% din teritoriu avea caracter agricol (7.053,3 hectare), 48% – teritoriu amenajat şi 22% din suprafaţă – disponibilă pentru proiecte de dezvoltare. Laval este, de altfel, unul dintre puţinele oraşe din Québec unde viaţa urbană se desfăşoară în proximitatea unei zone agricole permanente.
În forma în care îl cunoaştem astăzi, Laval este rezultatul fuziunii în 1965 a 14 municipalităţi din insula Jésus. Chiar dacă este considerat un oraş tânăr, istoria lui este pe cât de bogată, pe atât de puţin cunoscută. De altfel, artefacte şi documente scrise pun în evidenţă faptul că teritoriile acestea erau locuite de amerindieni acum peste 4.000 de ani. Naţiunile autohtone au ocupat insula Jésus într-o primă fază, fiind urmate de colonişti veniţi din Franţa şi, după 17606, de un număr redus de imigranţi de origine britanică. Oraşul îşi datorează numele de „Laval” Monseniorului François de Laval (cu numele complet de Francis-Xavier de Montmorency-Laval), primul episcop al regiunii Nouvelle-France7, căruia insula Jésus i-a fost cedată în 1675.
Concesionarea terenurilor8 către Seminarul Teologic Québec în 1680 marchează începutul unor amenajări agricole susţinute prin construirea de drumuri şi mori. Acestei vocaţii agricole continue pe parcursul a două secole i se datorează şi supranumirea regiunii de „grădină/grădină de legume a Montréalului”.
Concesiunile de terenuri pe insula Jésus au început cu cele aflate pe malul apei și au continuat cu cele din estul și vestul insulei. Cea mai veche parohie de aici este Saint-François de Sales (1702), situată la extremitatea insulei. I-au urmat alte două, Sainte-Rose de Lima (1740) şi Saint-Vincent de Paul (1743). În timp, s-au dezvoltat 14 municipalităţi care au marcat dezvoltarea teritoriului în jurul centrelor lor rurale. Pe parcursul secolului al XX-lea, organizarea teritoriului a favorizat o dezvoltare policentrică a insulei, în jurul acestor centre rurale.
După al Doilea Război Mondial, s-a înregistrat o creştere a populaţiei, ceea ce a determinat modernizarea construcţiei rezidenţiale şi migraţia masivă către periferie.
Odată cu crearea acestor municipalităţi au apărut și problemele inter-municipale. De aceea, în 1964, Ministerul Afacerilor Municipale din Québec a înfiinţat o Comisie prezidată de Armand Sylvestre, cunoscută sub numele de Comisia Sylvestre, care avea ca obiectiv studierea teritoriului şi a problematicilor specifice, în vederea armonizării dezvoltării şi favorizării accesului la diferite servicii. Comisia a ajuns la concluzia că o soluție în acest sens ar fi o fuziune a tuturor acestor municipalităţi, anunţată public în decembrie 1964 sub titulatura „O insulă, un oraș” [Une île, une ville]9. Asistăm, deci, în 1965, la nașterea oraşului Laval – o provocare a unificării – sub deviza „Unitate, progres, grandoare” [Unité, progrès, grandeur], totul fiind realizat sub semnul modernităţii. În ciuda acestei unificări, cartierele și-au păstrat identităţile de-a lungul timpului, în special în centrele rurale.
Între anii 1960-1970, urbanizarea s-a accentuat, remarcându-se absența reglementărilor municipale privind inventarierea, protejarea şi conservarea patrimoniului construit, natural şi peisager. S-a constatat totodată că o parte din bogatul patrimoniu al vechilor centre rurale, ca de exemplu cel al localității Sainte-Rose10, se deteriora progresiv şi, în unele cazuri, chiar dispărea11.
În 1997, cu scopul declarat al conservării, au fost create opt teritorii patrimoniale, dintre care şi cel aparţinând Sainte-Rose. Au fost elaborate în acest sens Planuri de implantare și integrare arhitecturală (PIIA)12 pentru protejarea patrimoniului construit din Laval, pe baza inventarului arhitectural realizat în 1981.
Astfel, o municipalitate care dorește să-și asigure o implantare și o integrare arhitecturală de calitate într-un sector cu caracteristici particulare, ca de exemplu un cartier vechi, poate adopta un PIIA pentru a realiza amenajări și construcții. Este important de menționat că ultima administrație a orașului Laval a fost foarte longevivă, aproape 23 ani, o perioadă în care s-au întreprins foarte puține acțiuni în ceea ce privește punerea în valoare a patrimoniului. Începând cu 2013, administrația municipală actuală a recurs la o nouă abordare, marcată de o amplă reflecție și de încurajare a unui dialog cu cetățenii prin intermediul consultării intitulate „Să regândim Laval” [Repensons Laval]13. „Viziunea strategică Laval 203514: urbanul natural” [La vision stratégique Laval 2035: urbaine de nature] decurge din acest proces și enunță cele cinci mari orientări care vor ghida municipalitatea în următorii 20 de ani15, între care un loc important îl ocupă „reamenajarea cartierelor ca medii de viață sănătoase, atrăgătoare și la scară umană”, care implică revitalizarea cadrului construit și ameliorarea esteticii urbane16.
Astfel, se poate spune că, în prezent, municipalitatea încearcă să recupereze timpul pierdut în ceea ce privește protecția patrimoniului.
În 2015, inventarul arhitectural din 1981 a fost actualizat. Concluziile finale ale acestei operaţiuni au pus în evidenţă o situaţie cel puţin neliniştitoare. Pre-inventarul actualizat17 include 1.925 de clădiri, majoritatea inventariate în 1981. Dintre acestea, 483 au dispărut, ceea ce reprezintă peste 25% din clădirile inventariate în 34 ani18.
În cazul Sainte-Rose, remarcăm 298 clădiri de interes. Pe baza datelor din 1981, deducem că 58 de clădiri din Sainte-Rose au dispărut chiar în condiţiile intrării în vigoare a măsurilor legislative de protecție impuse prin PIIA și a desemnării teritoriul ca patrimonial.
Viziunea strategică şi pre-inventarul au constituit punctul de plecare al unui nou demers de punere în valoare a patrimoniului din Laval prin care administraţia actuală a oraşului îşi manifestă toată disponibilitatea ca patrimoniul să devină un instrument de dezvoltare identitară a colectivității oraşului. Având în vedere că municipalitatea își dorește să gestioneze teritoriul într-o manieră eco-responsabilă, în condiţiile în care se confruntă mai mult decât oricând cu presiunea dezvoltării urbane, se impune o revizuire a instrumentelor de reglementare. În prezent, a doua actualizare a Schemei de amenajare și dezvoltare a oraşului Laval (2017)19 recunoaște importanța patrimoniului cultural20, construit, arheologic, natural și peisager, pe care le consideră componente intrinseci ale dezvoltării teritoriului aflat în jurisdicţia sa. Schema de amenajare se înscrie în această perspectivă și enunță intenția de a asigura protecția și punerea în valoare a patrimoniului său cultural la standarde de calitate cât mai înalte. Se află deja în curs de desfăşurare mai multe inițiative care probează noile orientări municipale în domeniul patrimoniului21.
În prezent se derulează procedurile de intrare în vigoare a unui program de revitalizare a clădirilor patrimoniale22 (2017), care permite proprietarilor de clădiri de patrimoniu să beneficieze de o subvenție pentru lucrări de renovare sau restaurare. Bugetul alocat acestui program este de 300.000 $ pe an și va continua și în anii următori. Se prevede că, în anumite condiţii, vor putea beneficia de programul de revitalizare şi alte clădiri (peste 100)23 situate în afara limitelor teritoriilor patrimoniale deja stabilite. Programul urmează a fi îmbunătăţit prin implicarea cetățenilor într-un demers participativ. În cursul anului viitor va fi adoptat un regulament de demolare care se presupune că va avea un impact pozitiv asupra conservării patrimoniului construit. În plus, se află în curs de elaborare (2018-2020) o actualizare a reglementărilor care urmăreşte revizuirea completă a PIIA în scopul unei mai bune adaptări la realitatea teritorială și prevede adăugarea unor noi sectoare de interes – acţiuni şi instrumente care urmăresc un obiectiv comun: mai buna protecţie a clădirilor de patrimoniu şi favorizarea punerii lor în valoare.
Structura organizatorică
Concret, pentru atingerea acestui obiectiv comun, se află în curs de dezvoltare în cadrul Serviciului de cultură, loisir, sport şi dezvoltare socială, o Regie a patrimoniului. În 2016, a fost iniţiată o primă finanţare dedicată exclusiv punerii în valoare a patrimoniului din Laval. Misiunea Regiei patrimoniului constă în asigurarea punerii în valoare a patrimoniului sub toate formele, în spiritul colaborării cu actorii locali şi în sinergie cu Serviciul de urbanism. Regia răspunde nevoilor cetăţenilor din Laval, asigurând o îmbogăţire a cunoştinţelor acestora, sensibilizând cetăţenii în ceea ce priveşte istoria şi patrimoniul, întărind astfel sentimentul apartenenţei la comunitate şi al identităţii regionale. Activitatea Regiei se află într-un proces de continuă îmbunătăţire prin actualizări şi adaptări succesive.
Totodată, a fost format recent un Comitet pentru patrimoniu cu scopul de a grupa expertiza municipalităţii Laval în domeniul patrimoniului, prin intermediul Serviciului de cultură, loisir, sport şi dezvoltare şi al Serviciului de urbanism. Comitetul este în prezent constituit din nouă profesionişti recrutaţi din aceste două servicii şi are ca misiune organizarea şi monitorizarea acţiunilor municipale menite să asigure protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului din Laval. Activitatea acestui Comitet va permite, pe de o parte, coordonarea acţiunilor legate de patrimoniu, consilierea şi colaborarea cu alte servicii, elaborarea de instrumente care favorizează cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi cunoaşterea patrimoniului şi, pe de altă parte, crearea şi menţinerea unor legături cu celelalte paliere de guvernare în materie de patrimoniu. Prin toate aceste acţiuni, Comitetul va permite şi altor servicii să-şi dezvolte un mod de reacţie rapidă la problemele legate de patrimoniu.
Cazul Sainte-Rose24
Un pas important al municipalităţii Laval în asigurarea protecţiei patrimoniului a fost iniţiativa de a crea o dinamică de dezvoltare armonioasă globală în jurul cartierului Sainte-Rose. Concret, aceasta s-a tradus printr-o colaborare strânsă între mai multe servicii municipale şi numeroşi actori şi parteneri locali. Astfel, organisme care sunt partenere importante ale comunităţii au propus diverse evenimente, trasee culturale şi tururi urbane menite să pună în valoare patrimoniul construit şi să genereze la nivelul publicului un grad ridicat de conştientizare privind importanţa acestuia în constituirea unei identităţi proprii. Toate aceste planificări de anvergură la scară mare vor avea urmări pozitive şi concrete asupra tuturor centrelor rurale de tipul Sainte-Rose.
Aceşti poli se constituie ca medii de viaţă coerente la scară locală şi puncte de ancorare semnificative pentru memoria colectivă. Sainte-Rose este considerat, de altfel, un vechi centru rural foarte dinamic în care au loc frecvent numeroase activităţi şi acţiuni care contribuie la punerea în valoare a patrimoniului, în special prin colaborarea cu parteneri locali – organisme, comercianţi şi cetăţeni. Biserica se află în centrul vieţii acestui cartier/sector şi joacă un rol în egală măsură important în organizarea de astfel de activităţi, parvis-ul fiind adesea utilizat pentru evenimente care permit punerea în valoare a patrimoniului.
Un alt partener important al municipalităţii Laval în ceea ce priveşte dezvoltarea culturală este Ministerul Culturii şi Comunicaţiilor din Québec (MCCQ), acordurile creând cadrul realizării diferitelor proiecte, ca de exemplu cel numit Parcurgând Laval [Parcourir Laval]25, prima aplicaţie mobilă a municipalităţii care are ca scop punerea în valoare a istoriei şi a patrimoniului local. Lansată în 2015, în cadrul celei de a 50-a aniversări a oraşului, Parcourir Laval permite descoperirea locurilor patrimoniale din Laval şi a personalităţilor care le-au influenţat istoria prin intermediul unor trasee geo-localizate, precum cel pentru Sainte-Rose. Aplicaţia este în continuă evoluţie, urmând a fi ameliorată cu noi circuite prin alte vechi centre rurale înglobate de actualul oraş Laval.
Alte proiecte de punere în valoare a patrimoniului demne de menţionat sunt aşa-numitele „tururi patrimoniale” [virées patrimoniales]26, de fapt trasee teatrale şi istorice, evenimente de animaţie şi vizite ghidate în compania unor actori, animatori şi ghizi istorici profesionişti. În Sainte-Rose are loc un astfel de traseu, foarte interesant, organizat de organizaţia non-profit Réseau ArtHist. Tot aici şi în alte vechi centre rurale sunt organizate de către primărie sau organisme non-profit numeroase spectacole în aer liber, expoziţii.
În 2017, cotidianul „La Presse” din Québec descria entuziasmul privind patrimoniul construit din Sainte-Rose27 care a atras în cursul ultimului deceniu tineri proprietari pasionaţi de istorie şi interesaţi de patrimoniu şi de prezenţa marcată a naturii. Zona a devenit atractivă şi prin activităţile multiple, sportive şi culturale, organizate aici.
Concluzie
Cultura, sub multiplele sale forme, permite deci dinamizarea unui vechi centru rural integrat în structura urbană actuală şi punerea în valoare a patrimoniului. Este deci o pârghie importantă de luat în considerare. Există, în prezent, o efervescenţă crescândă în jurul problemei patrimoniului, nu doar în fostul centru rural Sainte-Rose, ci şi la nivelul ansamblului municipalităţii Laval.
În faţa unei societăţi care evoluează rapid şi a unui teritoriu care se transformă şi se consolidează la bunul plac al oportunităţilor, adesea orientate de o mare presiune a dezvoltării urbane, Laval conştientizează mai mult decât oricând necesitatea de a acţiona în materie de patrimoniu, având în vedere fragilitatea, diversitatea şi beneficiile sale multiple. De fapt, este vorba despre un bun colectiv care favorizează schimburile, dialogul şi contribuie prin însăşi existenţa lui la coeziunea unei comunităţi prin dezvoltarea unui puternic sentiment identitar şi de apartenenţă la comunitate. Din punct de vedere economic, patrimoniul generează locuri de muncă şi ameliorează vitrina turistică a unui oraş, contribuind astfel la influenţa sa în teritoriu. Patrimoniul constituie şi o sursă de inspiraţie pentru creaţia artistică. Poate deveni un instrument de dezvoltare urbană şi poate contribui la dezvoltarea durabilă prin utilizarea şi reciclarea vestigiilor, asigurând transmiterea sa către generaţiile viitoare. Bref, patrimoniul stimulează vitalitatea şi prosperitatea unui oraş şi ameliorează calitatea vieţii28.
1. Statistiques Canada, https://www12.statcan.gc.ca/census-recensement/2016/as-sa/98-200-x/2016001/98-200-x2016001-fra.cfm
2. Répertoire des municipalités du Québec, http://www.mamrot.gouv.qc.ca/repertoire-des-municipalites/fiche/municipalite/65005/ (consultat 26 ianuarie 2017).
3. Schéma d’aménagement et de développement révisé de la Ville de Laval, https://www.laval.ca/Documents/Pages/Fr/Citoyens/urbanisme-et-zonage/schema-amenagement.pdf
4. Situat la confluenţa fluviului Sfântul Laurenţiu cu râul Outaouais, arhipelagul Hochelaga, care preia numele unui sat irochez de pe insula Montréal dispărut fără urmă la sfârşitul secolului al XVI-lea, cuprinde un grup de 320 insule aflate pe Râul celor o mie de insule, Râul Preriilor şi o parte a fluviului Sfântul Laurenţiu, care constituie nucleul regiunii metropolitane Montréal, în sud-vestul regiunii Québec. Părintele Marie-Victorin a dat arhipelagului acest nume în 1935. Cea mai mare insulă a arhipelagului este insula Montréal, ocupată în mare parte de oraşul Montréal, care înglobează, de fapt, 74 insule mai mici din acelaşi arhipelag: Bizard, Notre-Dame, Sainte-Hélène, Des Sœurs. A doua insulă ca mărime din arhipelag este Jésus care, împreună cu insulele Laval şi cu altele mai mici formează oraşul Laval. Aceste două regiuni, cele mai dens populate din Québec, constituie principala parte a arhipelagului.
5. Laval aujourd’hui – un état des lieux pour repenser Laval, 2015, https://www.laval.ca/Documents/Pages/Fr/Citoyens/participation-citoyenne/repensons-laval-etat-lieux.pdf
6. Histoire de Laval, Normand Perron, Jean-Charles Fortin, Jacques Saint-Pierre Collection: Les régions du Québec, PUL (2018), p. 51.
7. Nouvelle-France, viceregat al primului imperiu colonial francez în perioada 1534-1763, în America de Nord, cu capitala la Québec. Canada era una din coloniile componente, alături de Acadia şi Louisiana. Canada a devenit rapid, după fondarea oraşului Québec în 1608 de către Samuel de Champlain, colonia cea mai populată din Nouvelle-France. Aşa-numiţii „Québecois francophones” de azi sunt canadienii francezi de atunci.
8. Concesiunea terenurilor s-a realizat în perioada Regimului seniorial (https://www.thecanadianencyclopedia.ca/fr/article/regime-seigneurial), mod instituţional de distribuţie şi de ocupare a terenurilor care funcţiona în Nouvelle-France.
9. Site web al oraşului Laval dedicat istoriei şi patrimoniului, https://www.laval.ca/histoire-et-patrimoine/Pages/Fr/1965-naissance-laval.aspx
10. Naşterea asociaţiei satului Sainte-Rose este consemnată în 1858. Teritoriul său are la origine municipalitatea parohiei Sainte-Rose de Lima.
11. Diagnostic cultural al regiunii Laval, pag. 40-41. Disponibil online la: https://www.repensonslaval.ca/3372/documents/6937
12. În virtutea Legii amenajării teritoriului şi urbanismului (LAU, art. 145.15-145.20.1) elaborată de Ministerul Afacerilor Municipale şi Ocupării Teritoriului (Ministère des Affaires Municipales et de l’Occupation du Territoire (MAMOT) din Québec, care defineşte instrumentele de planificare. Disponibilă online la: http://legisquebec.gouv.qc.ca/fr/ShowDoc/cs/A-19.1
13. Repensons Laval: https://www.repensonslaval.ca/
14. O viziune strategică este un instrument de planificare promulgat prin LAU, site web al MAMOT: https://www.mamot.gouv.qc.ca/amenagement-du-territoire/guide-la-prise-de-decision-en-urbanisme/planification/vision-strategique/
15. Diagnostic cultural al regiunii Laval, pag. 32. Disponibil online la: https://www.repensonslaval.ca/3372/documents/6937
16. Une vision. Une ville. Urbaine de nature. Laval 2035, https://www.laval.ca/Documents/Pages/Fr/Citoyens/participation-citoyenne/vision-strategique-laval-2035.pdf
17. Pré-inventaire du patrimoine architectural de la ville de Laval, Fiches, Février 2015, https://www.laval.ca/histoire-et-patrimoine/Documents/pre-inventaire-batiments-patrimoniaux.pdf
18. Schéma d’aménagement et de développement révisé de la Ville de Laval, 2017 (p. 2-239).
19. Schema de amenajare şi dezvoltare (Schéma d’aménagement et de développement – SAD – şi regulamentele de urbanism municipale – instrumente de planificare definite în LAU) sunt necesare unei dezvoltări ordonate şi armonioase a mediilor de viaţă. Responsabilitatea elaborării unei SAD care să prevadă în special marile orientări şi utilizările teritoriului său revine municipalităţii – obligaţie prevăzută în LAU.
20. Legea patrimoniului cultural (Loi sur le patrimoine culturel – LPC), elaborată de Ministerul Culturii şi Comunicaţiilor (Ministère de la Culture et des Communications – MCCQ), a marcat o nouă etapă în istoria protecţiei patrimoniului cultural de către stat. Ea permite lărgirea noţiunii de patrimoniu şi ia în considerare rolul crescând al municipalităţilor în protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului prin conferirea de puteri suplimentare. Pentru consultarea LPC şi definiţia patrimoniului cultural: http://legisquebec.gouv.qc.ca/fr/ShowDoc/cs/P-9.002
21. Diagnostic cultural al regiunii Laval, pag. 41. Disponibil online: https://www.repensonslaval.ca/3372/documents/6937
22. Program posibil prin intermediul LAU.
23. Clădirile ţintă ale acestui regulament sunt cele a căror valoare este considerată ca superioară sau excepţională în cadrul celui mai recent inventar al oraşului Laval (2018) sau catalogate ca, în mod particular, reprezentative în cadrul unui inventar precedent (2005).
24. Fişele pre-inventarului sunt clasate pe sectoare (foste localităţi limitrofe oraşului Laval, în prezent integrate drept sectoare/cartiere ale oraşului Laval: Auteuil, Chomedey, Duvernay, Fabreville, Laval-des-Rapides, Laval-Ouest, Laval-sur-le-Lac, Pont-Viau, Saint-François, Saint-Vincent-de-Paul, Sainte-Dorothée, Sainte-Rose, Vimont).
25. Explicaţii privind aplicaţia mobilă : https://www.laval.ca/histoire-et-patrimoine/Pages/Fr/application-mobile.aspx
26. Explicaţii privind tururile patrimoniale: https://www.laval.ca/histoire-et-patrimoine/Pages/Fr/virees-patrimoniales.aspx
27. Vieux Sainte-Rose rajeunit!, 25 februarie 2017, disponibil online: http://plus.lapresse.ca/screens/16b5f67b-134c-4444-807b-1f6cb34645e2__7C__SVQAEn-2aGi..html
28. Plan de acţiune în domeniul patrimoniului (Plan d’action en patrimoine), în curs de elaborare de către Comitetul pentru patrimoniu din cadrul municipalităţii Laval.
SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.4-5/2018
DE PATRIMONIO
