RDW

Rinocerizarea termică a Bucureştiului (Pamflet)

Motto:

„Ei [rinocerii] sunt frumoși. M-am înșelat.
Oh, cât de mult aș vrea să fiu ca ei. […]
Acuma-i prea târziu! Ei, da, sunt un monstru.
Un monstru! Doamne, niciodată nu voi fi rinocer, niciodată, niciodată! Nu mă mai pot schimba.”
Eugène Ionesco,
Rinocerii

De dimineaţă, era să greşesc drumul. M-am simţit brusc într-un alt oraş. Ba mai mult, credeam că mă aflu într-un coşmar în care turta dulce se transformase în blocuri. Deşi le văzusem de multe ori, nu mai recunoşteam clădirile din faţa mea. Erau pictate de sus până jos, ca o îngheţată cu coloranţi sintetici.

Am recunoscut însă trotuarele după modul în care erau ocupate abuziv de maşinile parcate şi m-am liniştit. Eram la Bucureşti. E mare lucru să te regăseşti în locurile tale natale. Acolo este ţinutul idealizat al paradisului pierdut, fie el între case sau pierdut pe coasta Boacii. Acolo sunt oamenii dragi care te-au făcut om şi care cred la fel ca tine.

Am povestit mica mea emoţie unui vecin. „Lasă – mi-a replicat acesta – căci sunt şi probleme mai grave.” Reflectând la un răspuns atât de serios, am căzut de acord că sunt şi probleme mai grave şi că nu o să deranjez eu omenirea cu spaimele mele.

Gândindu-mă însă mai serios la colorarea stridentă a blocurilor ca urmare a reabilitării termice, la închiderea balcoanelor transformate în nişte pungi etanşe şi nesănătoase pe faţa clădirilor, cu risc de prăbuşire, am întâlnit un prieten şi am încercat să îmi reglez tirul, de data aceasta pe un ton mai glumeţ. „Iată – i-am spus – reabilitarea termică a reînviat una din cele mai vechi tradiţii bucureştene: casa cu geamlâc! Şi la Hanul lui Manuc s-a montat, acum ani de zile, un geamlâc la etaje şi a trebuit demontat la restaurare!” Spre mirarea mea, „umorul” meu nu a produs niciun efect. Am înţeles că şi lui îi fusese reabilitat termic blocul, pe banii de la minister şi primărie, şi că nu mai putea comenta nimic. În acest caz, nu mai puteam, nici eu, să îi spun nimic.

Cu voce slabă, l-am sondat şi pe un amic, care nu e arhitect, ce părere are el. „Groaznic. Un bâlci. Culori oribile”. Iată un om care înţelege – mi-am spus eu – că aceste culori politice s-au impus prin caietele de sarcini. Continuă mai apoi el: „asta e ceea ce proiectează acum arhitecţii în România? Ce face Ordinul Arhitecţilor?”. I-am răspuns că Ordinul Arhitecţilor face declaraţii publice în care a explicat că apartamentele nu mai sunt ventilate, că au devenit sere nesănătoase, că a trimis la minister şi la primării setul de măsuri pe care le aplică francezii în aceste cazuri. Mi-a răspuns că nu e suficient.

I-am mai explicat că măcar balcoanele nu trebuie închise, căci ele aşa au fost concepute iniţial pentru suficiente motive. Mai întâi, densitatea urbană nu mai permitea o cameră închisă, de aceea s-a făcut balcon. Şi, mai important, structura blocului nu era concepută pentru greutatea suplimen-tară care se adaugă prin montarea geamurilor şi a sarcinii utile aduse de mobilier, mai mare pentru un spaţiu închis decât pentru un balcon. Este incredibil ce se întâmplă de câţiva ani încoace: în loc să consolidăm blocurile, le adăugăm greutate. Mai mult, polistirenul montat pe fațade adesea nu respectă instrucţiunile de prindere în dibluri, ceea ce face să existe riscuri de desprindere. Reabilitarea termică este cea mai mare operaţiune arhitecturală din România de punere în pericol seismic a clădirilor pe bani publici!

„Da, dar până la cutremur, mai vedem noi”, mi-a răspuns amicul.

E adevărat, mi-am spus, aşa se gândeşte în general. Judecând după câte blocuri se reabilitează termic, înseamnă că majoritatea locuitorilor insuficient informaţi este pentru. Adică peste 1.600 de blocuri vopsite în decurs de 3 ani. Şi 600 de milioane de euro investiţi. Costuri de 18.000 de euro pe apartament. S-a ratat o şansă istorică pentru ca Bucureştiul să renască la arhitectura proiectată de arhitecţi, aşa cum se practica în capitala noastră interbelică.

Noaptea următoare chiar am visat. Stăteam acasă şi aşteptam o lege care să îmi reabiliteze şi mie termic casa. Nu ştiam ce culoare o să aibă, ştiam numai că de la interior nu o voi vedea şi, mergând pe stradă, o să mă prefac că nu e casa mea.

Slavă Domnului, acum sunt însă treaz şi raţiunea nu mai doarme. Ştiu că este casa mea şi nu vreau ca nimeni să mi-o reabiliteze termic în mod haotic, să o vopsească cu ce culori stridente vor ei şi să mi-o închidă etanş într-o sticlă care să cadă la cutremur. Şi este oraşul meu, şi nu vreau să mi-l transforme în culorile pe care le vor ei, în funcţie de cum îşi schimbă ei culoarea. Şi este ţara mea, care aş dori, în fine, să se reabiliteze, dar nu doar termic.

Comments

comments

Comments
16 Responses to “Rinocerizarea termică a Bucureştiului (Pamflet)”
  1. nnm spune:

    Multumesc. Pacat ca exista atat de putini ochi care sa vada, si atat de putine voci care sa spuna adevarul… Pacat ca am ratat o sansa ca Bucurestiul sa (re)devina o adevarata capitala a arhitecturiii. Dar cu siguranta exista motive…
    Semnat: un bucurestean in curs de reabilitare.

  2. win spune:

    De ce sa ne complacem in pareri de rau, exclamand in cor „pacat ca am ratat o sansa”, cand orice clipa are oportunitatea ei de care s-ar putea profita? Acest articol – monumental de altfel – este un semnal de alarma tras de un profesionist care stie ce spune. De ce sa credem intr-un viitor pe care nu l-am dorit cand am putea sa-l creionam asa cum si-l imagineaza mintea si inima noastra? Eu, ca un simplu cetatean al acestei tari si necunoscator in ale arhitecturii, sunt de parere ca nu arhitectii sunt cei care nu fac nimic, ci noi nu stim sa-i ascultam, noi suntem cei responsabili de nesiguranta acestui minunat oras. Sunt „adoptata” de Bucuresti, dar il iubesc pentru simplul fapt ca m-a acceptat in el, ca imi suporta chinul de a nu-l ingriji asa cum merita si ca imi iarta razvratirile. Si mai cred ca putem INCA sa facem in asa fel incat sa nu se rinocerizeze, ci sa se tranforme in ceea ce ne dorim. De noi depinde. Multumim arhitectilor pentru grija si ocrotire!

  3. nnm spune:

    Teoretic asa este, practic insa… Am stat de vorba cu multe persoane, cei in varsta sunt interesati doar de factura la intretinere, putin le pasa cum arata blocurile. Cei tineri, marea majoritate, considera ca sunt cool sau superbe (si e vorba de profesionisti, cu studii superioare). Aici e problema de educatie, de simt estetic, iar acest lucru nu se poate schimba peste noapte. Din pacate va fi nevoie, probabil, de decenii pentru reeducarea gustului pentru arhitectura de calitate.
    Bucurestiul a avut nevoie de 400 de ani pentru a-si forma o elita de arhitecti care sa-l tranforme intr-o capitala europeana. Au fost suficienti 20+20 de ani (pentru ca pana in anii 70 s-a facut arhitectura de calitate in Romania) pentru a reduce arhitectura la un moft pentru marea majoritate a bucurestenilor. Si asta pentru o economie de 10-20%. Spre exemplu, nici macar pentru blocul Dunarea, langa Facultatea de Arhitectura, in buricul targului – unde se baga milioane in pavaj – nu s-a gasit o solutie decenta.

  4. Monica spune:

    Nimeni nu vorbeste despre pericolul de incendiu reprezentat de placarea cu materiale care ard chiar daca sunt ignifugate.
    Iata pe http://nazone.ro exemple de incendii pe fatade placate cu polistiren!
    Mai e vorba si de nerespectarea normativelor privind cladirile inalte.
    Blocurile care au mai mult de 28 de metri de la trotual la pardoseala ultimului nivel utilizabil sint CLADIRI INALTE!
    Daca un etaj mediu de bloc are cam 2,75 m inaltime, (inclusiv planseul), un bloc P+9 cu 5 trepte la intrtare are 28,25m! Daca blocul are si magazine la parter, are mai mult!

  5. Daca arhitectii si-au pierdut din prestigiu si cuvantul lor nu este ascultat (vezi OAR care trimite in zadar scrisori si dosare…..) este din vina lor exclusiva, din cauza felului cum nu au stiut sa se impuna in fata beneficiarilor de orice fel dupa 1990. Incepand de la tarifele de dumping practicate si terminand cu proiectele de case executate dupa desenele beneficiarilor. Nemaivorbind de cei care contra unei sume modice isi pun stampila pe un proiect luat dintr-o revista. Ce se intampla in arhitectura romaneasca nu se intampla la nici unul dintre vecinii nostri. Pacat!!

  6. Mihai Orleanu spune:

    Liliana,”pentru mine nu exista „arhitectii”, breasla asta este atat de diversa incat imi este greu sa spun ceva la modul general de ea. Eu sunt unul din beneficiarii care in decursul anilor a avut nevoie de serviciile „arhitectiilor” ca sa-mi pun in practica anumite proiecte. Experienta mea este cumplita. La inceputul aniilor 2000 cand cautam cu disperare niste arhitecti in Bucuresti cu care sa pun in practica ceva asemenator cu conceptul casei eco-pasive unii dintre cei cu care incepusem negocieri imi radeau in nas si ma acuzau de „pasunism”.. cand incercam sa discut cu altii despre structuri de lemn pt imobile cu mai multe apartamente cu 4 nivele altii nu se puteau abtine de ras…iarasi altii, care initial se incumetau sa se lanseze in astfel de proiecte in care trebuie sa si caluezi umbra casei invecinate ca sa introduci energia solara directa in bilantul energetic al casei ..imi cerea onorarii exorbitante…evident exista si arhitecti seriosi, placuti si deschisi..dar dupa experienta mea ei sunt o raritate. Vreau doar sa mai aduc aminte ca in perioada de hype a imobiliarelor din Bucresti multi arhitecti nci nu stateau de vorba cu mine daca nu se discuta de constructi de blocuri cu 8, 9 sau mai multe nivele…azi aceeasi mor de foame… Prin urmare, eu te provoc si sutin ca nici nu poate fi vorba in cadrul scolii de arhitectura de vreun prestigiu (tu spui ca si-au pierdut prestigiul, deci prin urmare trebuie sa-l fi avut vreodata..)…cel putin din partea unui beneficiar asa este vazuta lumea arhitectilor. Luand articolul de mai sus ca prilej vreau sa mentionez ca indifferent de formulare, problema, si finantare a proiectelor de reabilitare termica a cladirilor existente, consider ca nu este indicat sa se puna la indoiala necesitatea generala a reabilitarii termice….intr-adevar, punerea in executie tine in mare masura de arhitecti…aici sunt de acord cu tine..si sunt des la fel de inspaimantat ca autorul articolului…

    • Domnule Orleanu, se vede ca sunteti destul de tanar. Eu vorbeam de prestigiul pe care arhitectii din aceasta tara l-au avut in primele decenii ale secolului trecut, dar si in timpul comunismului. Concesiile care au fost facute in anii comunismului sub presiunea regimului nu se masoara ca amploare si dimensiune cu cele de acum care sunt facute nu sub amenintare, ci cu mare frenezie si lipsa de responsabilitate.
      Dar comentariul meu se adresa confratilor si era un indemn la discutie in interiorul breslei.

  7. ion spune:

    am citit articolul in revista si nu am putut sa nu observ o paralela cu proiectul care a castigat anuala de arhitectura de anul acesta la sectiunea proiecte.
    poate impreuna reusim.

  8. Marian Nicolae spune:

    Privitor la respectul acordat arhitectilor , chiar in comentariile existente aici avem un exemplu relevant : Doamna arhitect Liliana Chiaburu se adreseaza unui interlocutor cu ” Domnule Orleanu ” , iar acesta , care se autodefineste in relatia cu arhitectii ca „beneficiar” , se adreseaza cu „Liliana” , „tu spui ” , sau „te provoc ” !

    • Dan Ghelase spune:

      Arhitectii intre ei nu discuta decat cam numai despre tarife…Indemnul inaintasilor il ignora, societatea civila si beneficiarii sunt entitati privite cu superioritate si cu care nu trebuie cautat impreuna optimul…Vezi si ISO-2000!
      Notiunile de marketing, plan de calitate, armonizare, materiale si tehnici traditionale, site-uri protejate si comunitati locale, aportul culturii in proiectarea de calitate…sunt notiuni straine!
      Si da, sunt pt termoizolarea blocurilor comuniste, cu care-i plin orasul…de la alti arhitecti…dar cu solutii mai studiate, diversificate si adecvate la caz…
      Culorile blocurilor sunt un caz…dar nu capital…!

  9. Marian Nicolae spune:

    Domnule Ghelase , as dori sa explicati ce va califica pe dumneavoastra sa va exprimati privitor la ce discuta arhitectii ? Si cum ati ajuns la concluzia ca n-au habar de notiunile mentionate de dumneavoastra mai sus ? Indraznesc sa sper ca pozitia dumneavoastra este legata doar de o indispozitie de moment , sau de un entuziasm debordant in a va exprima cu orice chip o opinie cu privire la orice , desi acest lucru nu este demn nici de etatea si nici de pregatirea dumneavoastra !

  10. eu spune:

    In Romania toti arhitectii sunt prosti, mai putin dumneavostra.
    Ei nu sunt in stare sa tina cont de toate greutatile adaugate structurii, numai dumneavostra …

    Un arhitect sa spuna ca locuintele nu mai sunt ventilate datorita termoizolatiei …

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog