RDW

Arhitecți în recluziune

Beneficiind de sprijinul Uniunii și al Ordinului Arhitecţilor din România, cercetarea cu același titlu şi propune să aducă la lumină elemente necunoscute ale calvarului prin care au trecut unii arhitecţi, în contextul mai larg al reprimării şi exterminării elitei culturale a epocii, precum și al evoluției lor de după eliberare.

Cred că aveam 10 sau 11 ani când, exasperat de insistenţele părintelui meu care mă împingea de la spate în direcţia bibliografiei opţionale propuse de manualul școlar de limba română, am decis să încerc şi altceva. Închizând ochii, am extras din biblioteca tatălui, la întâmplare, o carte1. S-a dovedit a fi o lucrare despre cel de-al Doilea Război Mondial, care mi-a prilejuit întâiul contact cu istoria recentă. Atenţia şi interesul fiindu-mi captate, lecturarea imediată a celebrei lucrări Procesul de la Nürnberg2 a marcat debutul unei preocupări constante în această direcţie.

În ultimii ani, am aprofundat studii legate de revoluția bolșevică, perioada interbelică, regimul Antonescu, pierderea teritoriilor din 1940, războiul din răsărit, mişcarea legionară, momentul 23 august şi, mai ales, instaurarea regimului comunist în România şi represiunea extrem de dură ce a urmat. Ulterior, am depăşit nivelul simplei lecturi şi am început să caut supravie-ţuitori, să intervievez, să particip la conferinţe şi evenimente dedicate cri-melor comunismului, să completez o arhivă orală personală, toate acestea aparent fără un scop precis, dintr-o simplă chemare interioară. Unul dintre subiectele prioritare a fost fenomenul reeducării prin tortură (Piteşti, Gherla, Târgșor, Canal) precum şi cea non-violentă de la Aiud, în ultima perioadă a detenţiei politice din România.

Acest interes major a produs însă şi frustrare în lipsa altei finalități decât completarea nivelului personal de cunoștințe. A trebuit să apară momentul diplomei3 la Arhitectură pentru a debuta într-o încercare de împletire a celor două domenii, urmat de o cercetare doctorală – în curs de finalizare – cu tema „Arhitectura memoriei – modalități de transpunere în obiect de arhitectură a memoriei victimelor comunismului din România“4, precum şi un studiu despre destinul închisorilor și lagărelor de muncă şi exterminare – din perspectiva arhitectural-patrimonială.

Spre sfârșitul anului 2011, am descoperit lucrarea coordonată de doamna arhitect Viorica Curea5, una dintre puţinele cercetări asupra destinului arhitecţilor români în timpul regimului comunist. Din perspectiva breslei, consider că paşii făcuţi până în prezent pentru recuperarea memoriei au menirea de a deschide drumuri şi de a trasa noi direcţii, dar cercetarea autentică este încă la început. Dacă la nivel macro s-au produs analize şi critici – amintesc aici analizele arhitecţilor Augustin Ioan6, Ana-Maria Zahariade7, Ioan Mircea Enescu8, Gheorghe Leahu9, cercetătorului INST Carmen Rădulescu10 și a istoricului Dinu C. Giurescu11 – destinul individual al celor care au suferit rigoarea extremă a regimului comunist, și anume detenţia politică, este cvasinecunoscut astăzi. Căderea Cortinei de Fier a adus după sine imense pierderi umane, prin eliminare sau exterminare, iar epurarea cadrelor universitare, îndepărtarea din „câmpul muncii” şi întemniţarea arhitecţilor au fost elemente care au completat transformarea profesionistului în simplu funcționar-tehnician.

Beneficiind de sprijinul Uniunii și al Ordinului Arhitecţilor din România12, cercetarea cu titlul Arhitecţi în recluziune îşi propune să aducă la lumină elemente complet necunoscute ale calvarului prin care au trecut aceşti oameni, aceşti arhitecţi, în contextul mai larg al reprimării şi exterminării elitei culturale a epocii, precum și al evoluției lor de după eliberare. Dacă la nivelul organizaţiilor arhitecţilor din România este cunoscută întemniţarea de către regimul comunist a câtorva arhitecţi, cercetarea de faţă (nefinalizată) a reuşit până acum să identifice peste 50 de nume şi să recupereze mare parte din informaţiile latente şi inaccesibile publicului. Ca metodologie, punctez apelul la memorialistica existentă, identificarea şi intervievarea, la nivelul anului 2012, a arhitecţilor foşti deţinuţi politici supravieţuitori, identificarea şi intervievarea urmaşilor arhitecţilor care au făcut închisoare politică, valorificarea materialelor din arhivele personale ale familiilor, recuperarea informaţiilor şi documentelor relevante din arhivele CNSAS13, AANP14, ANIC15 şi altele. Punctez drept definitorie pentru studiul meu recuperarea memoriei şi operei unor oameni eliminaţi din viaţa publică, întemniţaţi, iar după eliberare – marginalizaţi şi stigmatizaţi, arhitecţi care au lăsat totuşi în urma lor adevărate comori ce aşteaptă să fie scoase la lumină (arhitectură, poezie, pictură, scenografie, grafică etc.) şi completarea prin aceasta a istoriei arhitecturii din România, precum şi a studiilor referitoare la represiunea comunistă.

În paralel cu finalizarea cercetării şi pregătirea lucrării monografice complexe, programată pentru lansare în anul 2013, inaugurăm astăzi serialul Arhitecţi în recluziune, în cadrul rubricii Istoria necunoscută a breslei arhitecţilor. Arhitecţii români întemniţaţi se înscriu perfect – din toate punctele de vedere – în etapele succesive ale represiunii comuniste: tribunalele poporului din 1945-1946, valul de arestări din 1948, momentul de după revoluţia din Ungaria, din 1956, şi aşa mai departe, precum şi în cvasitotalitatea capetelor de acuzare ale justiţiei comuniste, de la crime împotriva umanităţii, crimă de dezastru ţării16, tentativă de trecere frauduloasă a frontierei sau până la clasica uneltire împotriva orânduirii sociale. Cu toate acestea, ordonarea prezentărilor pentru serialul ce vi-l propunem este cu atât mai dificil de făcut. Nu mi-a fost ușor să decid, dar câteva elemente de ultim moment m-au determinat să dedic primul articol arhitectului Ion Cristodulo. Amintesc aici reacția impresionantă a urmașilor acestuia, respectiv cei doi fii, care deja la a doua întâlnire și-au declarat sprijinul total pentru proiectul de recuperare a informațiilor despre părintele lor. Au urmat, în avalanșă, o serie de răsturnări de situație și completări ale portretului și menționez doar redescoperirea recentă a jurnalului fascinant al lui Simion Hristodul17 – părintele arhitectului, disponibilitatea personalului CNSAS, precum și vernisajul din luna mai a acestui an a expoziției omagiale (momentan, dedicate doar picturii), organizată de fiii Apollon și Ion în memoria tatălui lor.

 

1. Post-scriptum la Nürnberg, Cristian Ionescu, Editura Politică, 1989.

2. Procesul de la Nürnberg, Joe. J. Heydecker, Johannes Leeb, Editura Orizonturi, 1997.

3. Propunerea unui Muzeu al Crimelor Comunismului – Fortul 13 Jilava, îndrumător prof. dr. arh. Radu Tănăsoiu, Facultatea de Arhitectură „Spiru Haret”, sesiunea de diplome 2010.

4. Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Departamentul de studii avansate, Studii Doctorale, îndrumător prof. dr. arh. Sorin Vasilescu.

5. Arhitecţi în timpul dictaturii, Curea Viorica editor, Editura Simetria, 2005.

6. Modern Architecture and the Totalitarian Project – a Romanian case study, Augustin Ioan, Editura ICR 2009. Arhitectura și Puterea, Augustin Ioan, AgerFilm, 1992.

7. Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989, Zahariade Ana Maria, Editura Simetria, 2011.

8. Arhitect sub comunism, Enescu Ion Mircea, Editura Paideia, 2006.

9. Arhitect în „epoca de aur”, Leahu Gheorghe, Fundația Academia Civică, 2004.

10. Uniunea Arhitecților din R.P.R./R.S.R., Arhivele Totalitarismului, Academia Română, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, numărul 3-4/2010, p. 232.

11. Distrugerea trecutului României, Giurescu C. Dinu, Editura Museion, 1994.

12. Arhitecți români în detenția politică – proiect cultural finanțat de UAR și OAR.

13. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

14. Arhivele Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

15. Arhivele Naţionale Istorice Centrale.

16. Formulă utilizată de către Tribunalul Poporului în 1945-1946.

17. Extrase din acest jurnal în Ion Cristodulo pictor, arhitect, scenograf 1925-1991, Apollon Cristodulo editor, 2012.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog