RDW

Arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet în Câmpulung

campulung-muscel

Arhitectura Berechet şi arhitectura Câmpulungului interbelic sunt două noţiuni ce se conjugă atât de armonios încât putem spune că ele sunt, întrucâtva, sinonime. Născut în Câmpulung Muscel la finele secolului al XIX-lea, într-o familie cu străvechi rădăcini în acest oraş, Dimitrie Ionescu-Berechet (1896-1969), arhitect-şef al Patriarhiei Române (1930-1963), a rămas toată viaţa profund ataşat de urbea sa natală. Acest fapt s-a concretizat în cele peste 80 de edificii publice, biserici, locuinţe particulare, monumente comemorative şi funerare, proiectate sau amenajate de arhitectul Berechet în Câmpulung Muscel, între anii 1925-1960, în numeroase cazuri, în mod gratuit. 

Vom căuta să descifrăm amprenta sa asupra arhitecturii câmpulungene, parcurgând un relevant itinerar urban1, pe axa nord-sud a oraşului, pornind din punctul Mateiaş, aflat la 11 km nord de Câmpulung.

 

Foto: Cristina Ionescu-Berechet

Arhiva personală a familiei Ionescu-Berechet

fig.1

fig.1

1. Mausoleul eroilor de pe muntele Mateiaş, comuna Valea Mare-Pravăţ, 1928-1935 

Construit între 1928-1935, sub egida Societăţii Cultul eroilor, pentru a cinsti memoria eroilor musceleni şi nu numai ce au luptat în octombrie-noiembrie 1916. Proiectul aparţine arhitecţilor D. Ionescu-Berechet şi State Baloşin, fiind executat de cunoscuta antrepriză câmpulungeană a fraţilor De Nicolo. Edificiul este realizat într-un stil Art Déco îmbinat cu elemente neo-românești, finisajul fiind sobru. Volumetria mausoleului este inspirată din aceea a crucilor muscelene, căreia i-au fost asociate elemente specifice unei capele-osuar și a unui punct de belvedere. Mausoleul compus iniţial din aceste două corpuri, a cunoscut ample lucrări de reamenajare şi extindere între anii 1980-1984, fiind în prezent secţie a Muzeului Municipal Câmpulung-Muscel2.

 

fig. 2

fig. 2

2. Ateneul cultural Vişoi, str. Cuza Vodă, nr. 52, cca. 1930

Aceeaşi îmbinare, la nivelul exteriorului, între stilul Art Déco târziu, de factură clasică – caracterizat prin armonie, simetrie, trasee regulatoare – şi elemente naționale, precum volumetria turnurilor, șarpanta, învelitoarea, ferestrele închise în arc de cerc, o regăsim la Ateneul cultural Vişoi construit în anii 1930.

 

fig. 3

fig. 3

3. Şcoala generală nr. 6 Vişoi, str. Cuza Vodă, nr. 30, 1929-1933

În acelaşi cartier Vişoi, arh. Berechet a proiectat un local de şcoală, cu parter şi etaj, dat în folosinţă în 1933 şi extins în 1975, prin adăugarea unui nou corp de clădire3. Realizată în stil neo-românesc, cuprinde pe lângă elemente neo și post-brâncovenești şi elemente neoclasiciste și post-academiste.

 

fig. 4

fig. 4

4. Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului Schei, str. Col. Stănescu, nr. 13, consolidare/reparații 1938-1940 

Între anii 1938-1940, arhitectul Berechet a executat câteva intervenţii asupra Bisericii Schei, monument medieval de secolul al XV-lea. Lucrări ce au constat, în principal, în consolidarea fundaţiilor, în reconstrucţia turlei Pantocratorului, în refacerea pridvorului închis şi a tencuielilor exterioare4. Se remarcă îndeosebi remodelarea fațadelor în stil neo-românesc, coloanele și arcadele de pe fațada vestică fiind de inspirație neo-brâncovenească şi înrudite cu cele concepute de arhitectul Gh. Simotta la noua biserică a Schitului Darvari din București (1933-1934).

 

fig. 5

fig. 5

5. Casa Diaconescu, str. Negru-Vodă, nr. 226, 1936 

A fost construită de preotul Isaia Niculescu, paroh al Bisericii Vişoi şi profesor la liceul de fete, pentru fiica sa Elena, căsătorită Diaconescu. Proiectul este realizat într-un stil național specific arhitectului Berechet, în care recunoaștem elemente sintetizate preluate de la casa parohială a Bărăției, de la foișorul lui Dionisie Bălăcescu de la Mânăstirea Hurezi, de la biserica arhiepiscopală a lui Neagoe Basarab din Curtea de Argeș.

 

fig. 6

fig. 6

6. Liceul de fete (actualul Colegiu Tehnic), str. Negru Vodă, nr. 145A, 1931-1933

Liceul de fete a fost înfiinţat în 1922, iar în 1925 s-a hotărât construirea unui local propriu. În 1930 a fost cumpărat terenul de 6.000 mp de la Banca Muscelului, iar arhitectul Berechet a întocmit gratuit proiectul, care a fost finalizat la roşu în 19315. Clădirea realizată într-un stil neo-românesc de sorginte neo-brâncovenească, recognoscibil la foișor, arcade și coloanele de la parterul fațadei principale, a fost inaugurată în aprilie 1934. În prezent, este unul dintre sediile Colegiului Tehnic Câmpulung-Muscel.

 

fig. 7

fig. 7

7. Palatul administrativ al jud. Muscel (actuala Primărie), str. Negru Vodă, nr. 127, 1928-1934 

Sediul Prefecturii de Muscel a fost realizat în cadrul programului Ministerului Lucrărilor Publice de dotare a Vechiului Regat cu edificii publice pentru administrațiile județene, după proiectul arhitectului Berechet început în 19246. Lucrările au fost finalizate abia în 1934, în timpul prefectului N. D. Nicolau, clădirea emblemă a oraşului fiind inaugurată la 21 noiembrie acel an. Realizat în stilul neo-românesc, în maniera arhitectului Statie Ciortan, edificiul este o reuşită sinteză între elemente de factură neo-brâncovenească cu cele de factură neo-romanică, neogotică şi neo-bizantină. Se remarcă în mod deosebit scara interioară de onoare, având balustrada cu ornamente ajurate (fitomorfe şi fantastice), executate în piatră de Mateiaş, precum şi tratarea rafinată a corpului central la nivelul faţadei principale, prevăzut la parter cu un amplu portal semicircular, iar la etaj cu o loggie cu arce înalte trilobate şi cu trei balcoane bogat decorate, sugerând forma amvonului de biserică7.

 

fig. 8

fig. 8

8. Vila Iancu Anastase, str. Negru Vodă, nr. 162, 1928 

În vecinătatea actualei Primării se află o vilă construită pentru marele industriaş câmpulungean Iancu Anastase, care rivalizează cu cea dintâi prin dimensiuni şi prin exuberanţa repertoriului ornamental în piatră şi lemn. Vila este realizată în stil național, combinat la nivelul faţadei nordice cu elemente neo-gotice. Planimetria și volumetria, de factură post-brâncovenească în maniera specifică lui Dimitrie Ionescu-Berecehet, gravitează în jurul unui nucleu format dintr-un turn-culă (cu foișor), prezentând unele similitudini cu exemple datorate arhitecţilor Petre Antonescu, Paul Smărăndescu ori Statie Ciortan. Pe lângă dantelăria de piatră a faţadelor se remarcă holul şi scara interioară, în care registrul sculptural în lemn este extrem de bogat: fiecare contratreaptă (din cele circa 25) şi fiecare canat de uşă prezintă modele ornamentale complet diferite unul de celălalt.

 

fig. 9

fig. 9

9. Şcoala generală nr. 1 Oprea Iorgulescu (fostă C. D. Aricescu), str. G-ral Poşoiu, nr. 1, 1927-1929 

Şcoala Normală Domnească, numită din 1864 Şcoala de băieţi nr. 1, a funcţionat între 1836-1926 într-un local construit în anii 1833-1836 în vecinătatea vechii Primării, actuala Casă de cultură Tudor Muşatescu. În 1926, în timpul directoratului lui Candid Ionescu, vechiul local a fost demolat şi pe acelaşi amplasament a fost construit unul nou, după proiectul arhitectului Berechet şi cu ajutorul marelui filantrop câmpulungean Oprea D. Iorgulescu8. Edificiul inaugurat în data de 29 octombrie 1929, în prezenţa miniştrilor Ion Mihalache şi N. Costăchescu şi a primarului de atunci N.V. Constantinescu9, este realizat într-un stil neo-românesc de factură neo-brâncovenească. Detaliile arhitecturale (fereastra termală a corpului intrării principale, coloanele, balustradele, fațadele etc.) denotă însă o mare originalitate. Între 1989-1993, aripa de vest s-a extins prin construcţia unui nou corp de clădire10.

 

fig. 10

fig. 10

10. Vila general Gheorghe Poşoiu, str. G-ral Poşoiu, nr. 7, 1930 

Vila, ce prezintă o frumoasă decoraţie la nivelul faţadelor, a fost construită în 1930, într-un stil naţional cu accente Art Déco, pentru generalul de divizie Gheorghe Poşoiu (1891-1973), a cărui mamă era verişoară primară cu arhitectul Berechet.

 

fig. 11

fig. 11

11. Vila col. Costică Berechet, str. Soldat D. Golescu, nr. 12, cca. 1925

Vizavi de Vila Golescu, arhitectul Berechet a construit, în anii 1920, o casă de vacanţă pentru fratele său, colonelul farmacist Costică Berechet, proprietar al Farmaciei Regale din Brăila. Arhitectura clădirii respectă stilul național, fiind o sinteză între elemente locale muscelene și maniera arhitectului Cristofi Cerchez.

 

fig. 12

fig. 12

12. Împrejmuire Grădina Publică, str. Negru Vodă, 1925-1929

Amenajarea Grădinii publice Merci şi a Bulevardului Pardon a fost demarată de primarul Istrate Rizeanu în 1885, continuându-se şi după 189111. Împrejmuirea din piatră de Albeşti a Grădinii a fost realizată în timpul primarului Ionel Nicolau, între 1925-1929, de către antrepriza Fraţii de Nicolo şi sculptorul Victor Mezaroba, după un proiect arh. Berechet12, ce respectă stilul național (cu elemente post-brâncovenești și neoclasice) de expresie post-academistă.

 

fig. 13

fig. 13

13. Teatrul cinematograf Edisson (Jinga), str. D. I. Berechet, nr. 1, 1938-1940

Construită în stil Art Déco matur cu tendință spre clasicitate, similară școlilor de arhitectură poloneză, italiană şi austriacă, clădirea se află în prezent într-o stare avansată de degradare. Sala de spectacole cu parte şi etaj, impunătoare odinioară, este acum o ruină, doar blocul de locuinţe adosat acesteia fiind locuit de familii nevoiaşe.

 

fig. 14

fig. 14

14. Clădirea dr. N. Cojan, str. Negru Vodă, nr. 115, 1932-1933 

Vecin cu renumita Librărie Ion N. Staicu şi înrudit tipologic cu aceasta, imobilul este un remarcabil exemplu de Art Déco timpuriu, având o linie arhitectonică înrudită cu cele ale imobilului din București, str. Ion Câmpineanu 13 (arh. Eugeniu M. Popescu, 1934) și ale celui din Aleea Alexandru 39 B (arh. Arghir Culina, cca. 1928-1930). Construit la începutul anilor 1940, de către antrepriza Fraţii de Nicolo, în prezent nelocuit, imobilul oferă un bun exemplu de exploatare eficientă a spaţiului construit, parcela fiind situată între bulevardele Negru-Vodă şi Republicii. Patru apartamente sunt dispuse simteric în jurul unei curţi interioare de o deschidere pentagonală, având o cromatică diferită (tapet colorat) şi fiind iluminate cu generozitate, efectul fiind puternic potenţat de uşile (cu geamuri de cristal) dintre camere, care permit o excelentă circulaţie a luminii.

 

fig. 15

fig. 15

15. Vila arh. D. Ionescu-Berechet, str. C. Brâncoveanu, nr. 16, 1925 

A fost construită ca o casă de vacanţă, în stil neo-românesc, în maniera Christofi Cerchez, asociată unor elemente locale (muscelene). Amplasată pe terenul casei părinteşti, la extremitatea dinspre strada Constantin Brâncoveanu, este o clădire de mici dimensiuni, care în 1945 urma să primească un etaj, neexecutat.

 

fig. 16

fig. 16

16. Casa Gică Ştefănescu (actualul Muzeu de Etnografie şi Folclor), str. Republicii, nr. 5, 1928 

Casă tradiţională musceleană considerată a fi cea mai veche clădire păstrată din Câmpulung (cca. 1735), ce a aparţinut în secolul al XIX-lea logofătului Nicolae Ştefănescu. A fost remodelată și extinsă într-un stil post-brâncovenesc cu inserții baroce de școală constantinopolitano-persană de către arhitectul Berechet, care a obţinut pentru această intervenţie Premiul Salonului de Arhitectură din 1928.

 

fig. 17

fig. 17

17. Capela Spitalului Municipal (actuala Morgă), str. M. Tican Romano, 1942 

Construită în 1942 într-un stil neo-bizantin ce aminteşte de capela Stella maris din Balcic, a Reginei Maria, a avut parte de un destin vitreg, fiind desacrată şi transformată, în anii regimului comunist, în morga spitalului. Printr-o translaţie de o tulburătoare încărcătură simbolică, locul Sfintei Mese a fost luat de masa de disecţie, iar înfăţişarea exterioară şi interioară au fost alterate profund. Doar forma de absidă a fostului altar şi o frumoasă coloană din piatră de Albeşti aflată la exterior, în proximitatea sa, mai sugerează astăzi funcţionalitatea iniţială.

 

fig. 18

fig. 18

18. Mănăstirea Negru-Vodă, stăreţia şi corpul de chilii, str. Negru-Vodă, nr. 64, 1934

În ziua de 8 mai 1934, un incendiu pornit de la hornul vechilor chilii ce adăposteau Seminarul orfanilor de Război Patriarhul Miron a mistuit mare parte din incinta mănăstirii: stăreţia, chiliile şi partea superioară a turnului clopotniţei13. Lucrările începute la scurt timp după dramaticul eveniment de antrepriza Fraţii de Nicolo au durat până în 1935. Proiectul este unul în stil național, cu elemente specifice secolelor XVII-XVIII, reintegrate ansamblului mănăstiresc.

 

fig. 19

fig. 19

19. Ateneul popular Negru-Vodă (actuala Protoierie Muscel), str. Negru-Vodă, nr. 64, 1927-1929 

În 1927, din iniţiativa preotului G. Stroian, cu fonduri de la câmpulungeni şi de la Banca Populară Şubeşti, s-a început construirea Ateneului popular Câmpulung, ce-l avea ca preşedinte pe ing. Matei Drăghiceanu şi ca membri pe judecătorii: C. Negulescu, C. Bălăceanu şi Ad. Stroe14. Stilul folosit este cel național (neo-românesc), de factură neo-brâncovenească, amintind foișorul Casei Domnești de la Mănăstirea Văcărești, precum și pe acela al Palatului Mitropolitan (patriarhal) din București.

 

fig. 20

fig. 20

20. Crucea comemorativă din cartierul Şubeşti, la intersecţia str. Al. Voievod cu str. Maior Giurescu, 1934 

Puternicul incendiu din 8 mai 1934 a afectat grav şi cartierul Şubeşti, aflat în vecinătatea Mănăstirii Negru-Vodă15. Sistematizarea cartierului şi proiectarea a 24 de case au fost executate în mod gratuit de către arhitectul Berechet. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat în regim de urgenţă și au fost realizate de antrepriza Fraţii de Nicolo, cheltuielile fiind suportate în principal din fonduri de stat, puse la dispoziţie de Ministrul de Finanţe de atunci, Victor Slăvescu. La 7 noiembrie în acelaşi an, a fost sfinţită Crucea menită să comemoreze tragicul eveniment şi reconstrucţia cartierului Şubeşti, Cruce executată într-un stil național de factură locală, musceleană.

 

NOTE:

1 Acest itinerar urban face parte din proiectul Arhitectura Berechet în viziune Berechet, al Asociaţiei Arhitect Dimitrie Ionescu-Berechet, ce îşi propune să readucă în atenţia specialiştilor şi a publicului larg personalitatea şi creaţia unuia dintre arhitecţii români din secolul al XX-lea, printr-o serie de manifestări culturale şi academice (expoziţii, proiecte editoriale, mese rotunde, conferinţe etc.).

2 Petre Popa,  Două decenii de la inaugurarea Mausoleului Mateiaş şi editarea Cărţii eroilor, în „Revista de Istorie a Muscelului. Studii şi comunicări”, 8 (2005), p. 217-221.

3 Constantin Ciotei, Gh. Pârnuţă, Ion Popescu Argeşel, Monografia municipiului Câmpulung Muscel, Editura Expert, Bucureşti, 2005, p. 481.

4 Ioan Răuţescu, Câmpulung Muscel. Monografie istorică, Editura Ars Docendi, Universitatea din Bucureşti, ed. anastatică, 2009, p. 293-294; Istoricul Bisericii Schei, în Arhiva Bisericii Schei, dosar nr. 1689, p. 5, 8-9.

5 Ioan Răuţescu, op. cit., p. 227-8; Câmpulung Muscel, ieri şi azi. Istoria oraşului, elaborată de Ion Hurdubeţiu, Flaminiu Mârţu, N. Nicolaescu, Gh. Pârnuţă, Ilie Stănculescu, coordonat de Gh. Pârnuţă, Câmpulung Muscel, 1974, p. 202.

6 Cf. Contract din 21 aprilie 1928, între N. D. Nicolau, prefectul judeţului Muscel, şi D. Ionescu-Berechet, arhitect, în Arhiva Ştefan Ionescu-Berechet.

7 Carmen Oprescu, Funcţiunile administrative şi rolul lor în evoluţia oraşului Câmpulung Muscel (II). Funcţia de reşedinţă zonală, în „Argesis. Studii şi comunicări”, XIV (2005), p. 712.

8 Dan Simonescu, Monografia primei şcoli publice din Câmpulung Muscel, Piteşti, 1970, p. 49.

9 Lucian Bundoiu, Şcoala Naţională „Oprea Iorgulescu”, în vol. Radiografia Câmpulungului, Editura Ars Docendi, Universitatea din Bucureşti, 2008, p. 65.

10 Ibidem, p. 65.

11 C. Oprescu, Funcţiunea de loisir şi rolul ei în modernizarea oraşului Câmpulung Muscel, în „Argesis. Studii şi comunicări, seria istorie”, IX (2000), Muzeul judeţean Argeş, Piteşti, p. 522; Dumitru Baciu, Lumini muscelene, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980, p. 95.

12 Ioan Răuţescu, op. cit., p. 151.

13 Ziarul Universul, miercuri, 9 mai 1934, p. 12.

14 Constantin Ciotei, Gh. Pârnuţă, Ion Popescu Argeşel, op. cit., p. 165; Câmpulung Muscel, ieri şi azi…, p. 211.

15 Ziarul Universul, miercuri, 9 mai 1934, p. 12.

 

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog