RDW

Trei proiecte de peisagistică USAMV

Cele trei proiecte de diplomă ale studenţilor specializării Peisagistică din cadrul USAMV Bucureşti ilustrează complexitatea unui domeniu ce îmbină designul urban cu ecologia, arhitectura cu planificarea spaţială, ingineria cu arta, urbanul cu teritoriul. Astfel, două dintre ele abordează spaţiul urban din perspective diferite, în timp ce al treilea se apleacă asupra peisajului anonim al unei periferii dominate de o natură imprevizibilă. 

 

Profil existent - Romană - secțiune

Profil existent – Romană – secțiune

Proiectul Oanei Pîrvu a plecat iniţial de la problema redefinirii axului nord-sud al Bucureştiului ca ax verde urban. În urma analizelor a rezultat o discrepanţă frapantă între gradul de vegetalizare a acestui ax şi intensitatea utilizării sociale a spaţiului. Astfel, tronsonul aflat între Piaţa Romană şi Piața Universităţii, deşi reprezintă spaţiul de centralitate al Bucureştiului, suferă din punct de vedere al calităţii şi confortului. Proiectul prezentat abordează în detaliu acest centru liniar al oraşului transformându-l dintr-un non-loc al tranzitului într-un spaţiu generos şi ofertant. Conceptul proiectului pleacă de la modul în care oamenii percep spaţiul urban. Astfel, reconfigurarea spaţiului este regândită ca o succesiune de planuri paralele ce se adresează unor moduri diferenţiate de percepţie a spaţiului. Întregul ax a fost reconfigurat astfel încât să descurajeze traficul auto, cu atât mai mult cu cât spargerea axului Buzeşti-Berzei este menită să preia circulaţia pe axul nord-sud (poate astfel sacrificarea uneia dintre cele mai poetice mahalale ale Bucureştiului poate căpăta un sens în ochii locuitorilor). De-a lungul axului, aliniamentele diferite de arbori oferă, pe lângă umbră şi aer, grade variate de detalii ce se adresează diverselor planuri şi viteze de deplasare. Pavimentele şi mobilierul urban redimensionează spaţiul subliniind spectacolul vegetal şi uman, invitând la observare (şi la a fi observat). Valonamente vegetale sau minerale, suprafeţe de apă (tangibile, traversabile, invitante), suprafeţele de pământ stabilizat aduc peisajele uitate ale unui oraş-grădină în viaţa grăbită a contemporaneităţii.

 

Centru

Centru

În acelaşi sens al identităţii urbane, proiectul Irinei Spirea abordează cartierul Rahova, în cadrul proiectului de detaliu fiind „atacat” spaţiul din faţa Academiei. Intervenţia propusă pleacă de la recuperarea memoriei urbane, ce va avea efecte atât la nivelul peisajului urban, ca expresie fizică a unei realităţi urbane, cât şi la nivelul comunităţii locale, ca instrument al reintegrării şi revalorizării acesteia în societatea bucureşteană. Proiectul urmăreşte rememorarea, prin elementul peisager, al unei mici părţi de istorie a cartierului Uranus prin ridicarea unui parc ce are ca matrice fostul plan al zonei, plan reconstituit în gamă vegetală pe baza ridicării topografice a Bucureştiului din 1911. Această „reconstituire” a oraşului va reda spaţiului proporţiile sale iniţiale, scara sa umană, în contrast cu megalomania ce i-a luat locul, integrând şi utilizările actuale ale spaţiului. Prin utilizarea materialelor şi vegetaţiei specifice perioadei antedemolare și prin crearea de spaţii ce readuc în atenţia publicului activităţi ce la ora actuală par a fi o raritate în peisajul urban, proiectul îşi propune să reconstruiască o normalitate citadină, un firesc al vieţii cotidiene şi al gesturilor ei simple. Întregul proiect, heterotopie a normalităţii într-un peisaj urban aberant, aduce un omagiu trecutului, prezentului şi viitorului aşa cum sunt ele exprimate de gesturile unor oameni – artişti cunoscuţi sau locuitori anonimi ai oraşului – şi totodată simplităţii unor gesturi (fie ele vernaculare sau politice) capabile să răspundă vi- itorului fără să uite de trecut şi fără să ignore cotidianul ce va fi întotdeauna prezent.

 

A3-tronson-2-perspective-copy

Un alt proiect ce pleacă de la tema sensibilă a memoriei locului, dar la scară diferită, este cel al Smarandei Comănescu, proiect ce abordează faleza oraşului Corabia. Pe această întindere (3,3 km) peisajul variază discret, dar dramatic, faleza putând fi împarţită în trei tronsoane: zona inundabilă, digul și bazinele de decantare a apei şi porţiunea de faleză adiacentă cartierului Celei.

În proiect se propune amenajarea unui traseu ce leagă centrul oraşului de cetatea Sucidava, ea însăşi urmă a unei locuiri demult apuse. Drumul pe faleză, practicabil atât de către pietoni, cât şi de ciclişti, va fi format din alei din pământ bătut, care alternează cu podeţe peste urmele şuvoaielor de primăvară.

Înălţimea la care este propus traseul a fost aleasă astfel încât să fie deasupra cotelor de inundaţie, transformând aceste evenimente periodice în spectacol al naturii şi subliniind aspectul dinamic al unui peisaj aparent adormit. Pe parcurs, traseul însoţeşte adesea gardurile grădinilor, dându-i vizitatorului ocazia să treacă aproape din grădină în grădină. Traseul urmăreşte relieful neregulat al falezei. Din loc în loc, el se depărtează de aceasta formând puncte de belvedere, de unde se poate observa mai bine valea inundabilă şi străbătută de pâraie şi turme. Traseul îşi modifică aspectul şi caracterul pe măsură ce trece din zona urbană în cea mai rurală, de la liniile frânte ale pasarelelor ce propun o promenadă printre coroanele arborilor, perspectivă inedită a unui peisaj „banal”, către liniile sinuoase ale gardurilor de nuiele.

 

Cele trei proiecte, aparent extrem de diferite, au ca element comun o abordare a spaţiului în respectul memoriei sale şi a peisajului cultural, o adaptare a soluţiilor la realităţi sociale complexe. 

 

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog