RDW

Concept întru arhitectura sacrului. Cum am conceput Catedrala

exonartex-faza-2

The concept in the architecture
of sacred spaces.

How I conceived the Cathedral

Pentru necesitatea temei de faţă, a caracterului conceptual al arhitecturii, m-am gândit că ar putea fi util să recapitulez gândirea dindărătul proiectului nostru, câştigător al concursului pentru Catedrala Patriarhală, din 2002. Tema pretindea ca proiectul să descrie ceea ce, în limbajul lui Jencks, ar trebui denumit „un contract iconografic”. Cei care au propus tema s-au gândit, pe bună dreptate, să îi oblige pe autori să fie conştienţi de articulaţiile simbolice ale proiectului lor, ceea ce juriul putea, de fapt, să confrunte cu realitatea construibilă.Ansamblul cerut prin concurs avea nevoie de o concepţie unitară, într-o succesiune simbolică aptă să dea viaţă semnificaţiei celor două consacrări (Înălţarea Domnului şi Sf. Apostol Andrei) deopotrivă, şi anume simbolismului tradiţional al unei clădiri de cult ortodox şi poziţia structurii în oraş, în cadrul ansamblului arhitectonic şi în societatea românească în întregimea ei.

Sfântul Andrei, creştinătorul românilor

În consecinţă, succesiunea simbolică se prezintă astfel, de la vest la est: esplanada de vest se numeşte Curtea Sf. Andrei, Apostolul românilor. Curtea Sf. Andrei (esplanada de vest), care precede ansamblul, este o poveste despre cum creştinismul a venit în această ţară prin coloniile greceşti de la Pontul Euxin, săpată în piatră de Dobrogea. Am recurs la termenul mai familiar de curte, în loc de piaţă, încercând să sugerăm că, odată ce am ajuns aici, ne aflăm în spaţiul ţintei spre care ne îndreptăm, care este o casă. Casa: simbolic, curtea exterioară a Templului de la Ierusalim estre reconstituită, concepută diferit, astfel încât să preia şi o semnificaţie simbolică locală, formând un spaţiu de primire, curtea Casei Domnului. Mai mult de atât, a fost concepută ca suprafaţă cuprinzătoare pentru mari sărbători; aici, credincioşii vor putea să iasă din biserică, în această „curte interioară” a ansamblului. Curtea constă dintr-o întindere de apă de-a lungul întregului front şi o colonadă formată dintr-un unic şir, tema ei fiind Crucea Sf. Andrei, iar materialul folosit – parâmă de vapor. Nava bisericii fanion a Ortodoxiei române iese din unde, înălţându-se către răsărit, adică orientându-se.

În acest scop, este ajutată de curtea Sf. Apostol Andrei, care o precede. Întinderea de apă de pe esplanada de la apus scoate în evidenţă volumul catedralei, oglindind-o în felul în care Biblioteca Naţională se va fi reflectat în apa care o precede. Porticul peripteral este marcat cu însemnul Sf. Andrei (Crucea Sf. Andrei) şi, de asemenea, trimite la faptul că Marea Neagră şi Dobrogea, care au fost străbătute de Sf. Andrei, reprezintă poarta prin care creştinismul a pătruns în România. Crucile Sf. Andrei din perimetrul acvatic sunt confecţionate din parâmă de navă, iar pietrele utilizate sunt calcar şi granit de Dobrogea, pentru a contribui la semnificaţia simbolică. În mijlocul pieţei se află un bazin puţin adânc, umplut cu apă de mare. Legenda potrivit căreia Sf. Apostol Andrei a predicat în aceste părţi, optând pentru „sălbăticia” (în comparaţie cu civilizaţia oraşelor pontice) unor aşezări aidoma unor caverne, este puternic glorificată în Dobrogea. Biserica a recuperat-o şi îl consideră pe Andrei apostolul care i-a creştinat pe români (o naţiune care nu exista în vremea când predica Andrei). Şi, nu în ultimul rând, ziua sărbătorii sale, 30 noiembrie, precede 1 Decembrie, stabilită după 1989 Ziua Naţională a românilor.

Tripticul-icoană (exonartex cu icoanele votive, Înălţarea şi icoana Sf. Andrei, apostolul românilor) are la mijloc o icoană de perete în mozaic de aur, care reprezintă scena tradiţională a Judecăţii de Apoi. Intrarea în clădire se face prin aceste icoane-porţi din sticlă, avansând spre icoana centrală, care domină accesul propriu-zis în edificiu. Ideea a fost ca icoana de sticlă, săracă în ceea ce priveşte mijloacele şi oarecum minoră ca gen, să fie ridicată în centrul artei post-bizantine, ca şi în centrul celei locale, sub forma porţilor de acces monumentale, în afara centrului, dar în acelaşi timp înrudite cu axa edificiului de cult, tot aşa cum această tradiţie a limesului se leagă de aceea a centrului bizantin. Totodată, icoana confecţionată din material original – mozaic de aur – ar fi sugerat tradiţia, cea de la centru. De la distanţă, cele trei icoane i-ar fi îndemnat pe credincioşi să vină în biserică, alcătuind împreună un triptic de icoane complementare.

Clopotniţa ar fi putut să fie o copie a proiectului de campanilă executat de G. Simotta pentru Palatul Patriarhal în 1937. Era gândit ca un omagiu pentru Patriarhul Miron Cristea şi precursorii care au năzuit să împlinească proiectul Catedralei Patriarhale în perioada interbelică. Este copia unui turn veneţian din sec. al VII-lea  şi, foarte probabil pentru autorul din anul 1937, era vorba de un omagiu pentru Italia lui Iustinian, adică pentru Latinitatea Răsăriteană, şi cu toate acestea o soluţie imposibilă în cazul identităţii schizoide a românilor.

Citiți textul integral în numărul 6 / 2014 al Revistei Arhitectura
For this issue dealing with the conceptual character of architecture, I thought it might be useful to pass in review the intellectual process underlying our project, winner of the 2002 contest regarding the Patriarchal Cathedral. The brief required that the project describe what, in Jencks’ terms, should be termed “an iconographic contract”. Those who came up with the brief rightfully considered that it was necessary to urge the authors to pay increased attention to the symbolic articulations of their project, what the jury could, in fact, confront with the buildable reality.The ensemble requested in the contest needed a unitary vision, in a symbolic sequence capable of reviving the significance of both consecrations (The Ascension of Our Lord and Saint Apostle Andrew), namely the traditional symbolism of a Christian Orthodox church and the position taken up by the structure in the city, within the architectonic ensemble and in the Romanian society in its entirety.

Saint Andrew, converter of Romanians to Christianity

Consequently, the symbolic sequence stands as follows from the West to the East: the West esplanade is called Courtyard of Saint Andrew, the Apostle of Romanians. The Court of Saint Andrew (the West esplanade), which precedes the ensemble, is a story about how Christianity found its place in this country, in the Greek colonies on the shore of Pontus Euxinus, dug in Dobruja stone. We have used the more familiar term of courtyard instead of square in an attempt to suggest that, if we have arrived here, then we find ourselves in the proximity of the target we have been heading for, namely, a house. The house symbolically consists in the exterior yard of a Jerusalem Temple, reconstructed and differently conceived, so as to also take on a local symbolic significance, to form a reception space, the courtyard of the House of Our Lord. Moreover, it was conceived with a view to accommodating large crowds on the occasion of the important celebrations: the worshippers will be able to exit the church in this “interior yard” of the ensemble. The courtyard also has a vast pool of water along the entire front and a cloister formed of a single string. The theme is the Cross of Saint Andrew, and the material used is hawser rope. The vessel of the landmark church of Romanian Orthodoxy rises out of the waves and, seeking orientation, soars towards the East.

To this end, it is helped by the Courtyard of Saint Andrew the Apostle, which precedes it. The water expanse on the western esplanade highlights the volume of the cathedral, mirroring it the same way the National Library must have mirrored in the water pool preceding it. The peripteral portico is marked with the sign of Saint Andrew (Saint Andrew’s Cross), also referring to how the Black Sea and Dobruja, travelled by Saint Andrew, represent the gateway of Christianity in Romania. Saint Andrew’s crosses in the aquatic perimeter are made of hawser rope, and the stone used was limestone and granite from Dobruja, to enhance the symbolic meaning. In the midst of the square there is a shallow pool filled with sea water. The legend according to which Saint Andrew the Apostle preached in such parts, advocating the wilderness of settlements much like grottoes (in contrast with the civilization of the Black Sea towns) is particularly treasured in Dobruja. The Church retrieved it and considers that Andrew is the apostle who christened the Romanians (a nation which did not exist at the time of his preaching). Last but not least, the day of his celebration, November 30th, precedes December 1st, adopted as the national day of Romania after 1989.

In the middle of the icon triptych (antechurch with votive icons, the Ascension and the icon of Saint Andrew, the Apostle of Romanians) there is a wall icon in golden mosaic, depicting the traditional scene of the Judgment Day. The entry to the building is made through these icons-glass gates, advancing towards the central icon, which dominate the access point to the building. The idea was to place the glass icon, characterized by poverty of means and somewhat minor as a genre, to the center of post-byzantine, as well as local, art, in the form of monumental access gates, outside the center, but also related with the axis of the religious edifice, the same way this tradition of the limes relates to that of the Byzantine center. Also, the icon made of original material – golden mosaic – would have suggested a tradition springing from the center. From a distance, the three icons would have urged the worshippers to come to church, forming a triptych of complementary icons.

The bell tower could have been a copy of the campanile project drafted by G. Simotta for the Patriarchal Palace in 1937. It was conceived as a homage paid to Patriarch Miron Cristea and its predecessors, who had dared to complete the project of the Patriarchal Cathedral in the inter-war period. It is the copy of a VIIth century Venetian tower and it was, most likely, a homage paid by the 1937 author to Justinian’s Italy, that is, for the Eastern Latinity, an impossible solution, however, for the schizoid identity of Romanians.

Read the full text in the print magazine

PerspNoaptea1

 

 

Numărul revistei Arhitectura cu tema CONCEPT/ABSTRACTIZARE va fi lansat marți 27 ianuarie, la ora 17.00,  în CCA-UAR, strada Jean Louis Calderon, nr 48.  La  lansare vor fi prezenți următorii contributori: Augustin Ioan, Francoise Pamfil, Anca Sandu Tomașevschi, Florian Stanciu, Ștefan Vianu. Mai multe detalii  puteți citi aici sau accesând pagina evenimentului de pe facebook

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog