alege_allplan

MIRCEA ALIFANTI 1914-1999

Mircea Alifanti, Sediul politico administrativ al județului Maramureș- Baia Mare Arhitectura, 6/1972, pp. 17-30,

Mircea Alifanti, Sediul politico administrativ al județului Maramureș- Baia Mare Arhitectura, 6/1972, pp. 17-30,

 

Cariera de arhitect și profesor a lui Mircea Alifanti este impresionantă, complexă și multifațetată1, desfășurată pe o perioadă de peste 30 de ani, este un adevărat exemplu.

IMG_3252Mircea Alifanti s-a născut pe 4 octombrie 1914, la Călimănești, în familia unui farmacist2. A terminat Liceul „Sf. Sava” în anul 1932 și s-a înscris la Facultatea de Arhitectură pe care a absolvit-o în 1939, obținând diploma de arhitect. Pentru început, lucrează timp de doi ani în biroul lui Duiliu Marcu3 (1938-1940) până la plecarea pe front. În cadrul acestui birou a executat planul de parcelare a hipodromului Floreasca, unele amenajări interioare pentru refacerea Hotelului Athénée Palace și a unor reședințe. A participat la studiile pentru proiectarea unor institute în Cluj și București, cât și la clădirea Ministerului Afacerilor Externe4. Paralel cu studiile, a făcut și stagiul militar, fiind concentrat în Batalionul 61 Pionieri, a fost  trimis pe frontul de la Odessa, în 1941.

În anul 1942, a fost angajat ca arhitect la Direcția Generală a Construcțiilor Publice și Refacerii din Ministerul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice, unde a lucrat până în 1949, când a fost înființat Institutul de Proiectare a Construcțiilor (I.P.C.). Este cunoscut pentru legăturile sale cu partidul înainte de 23 august 1944, punându-și casa la dispoziție pentru întâlniri. În 1945, a devenit membru de partid, însă cinci ani mai târziu, la verificarea membrilor, a fost exclus „pentru că a participat la războiul antisovietic cu o unitate care a luat parte la acțiuni împotriva populației din Odessa”5.

În 1951, a fost transferat la Comitetul de Stat pentru Tehnică (C.S.T.)6, unde a condus Direcția Generală a Clădirilor Publice până în 1954, când a fost numit secretar științific la Uniunea Arhitecților R.P.R., până în anul 1959. Din acest an, lucrează ca arhitect proiectant-șef la I.S.C.A.S., iar apoi la I.P.C.T. cu jumătate de normă. Din 1957 a trecut cu normă întreagă la Facultatea de Arhitectură, lucrând și la I.S.C.A.S., unde a coordonat crearea a 35 de proiecte tip.

Începând din noiembrie 1945 predă la facultate, la catedra de Construcții – lucrări de finisaj, fiind numit asistent în 1947 la cursul de Construcții ținut de Haralamb Georgescu. La sfârșitul anului 1948 este numit conferențiar la anul III până în 1951 și, apoi, din 1954 a predat cursul teoretic de Construcții la catedra de Arhitectură Generală la anii mari.

În 1973, i se conferă titlul de profesor emerit: „Profesional, are o bună pregătire în problemele de arhitectură și construcții. Este studios, meticulos și preocupat de ridicarea nivelului său profesional, lucru pe care l-a imprimat și în rândul studenților, obținând rezultate foarte bune în activitatea de atelier. Este apreciat de către studenți”7.

Realizări8

Mircea Alifanti a făcut parte din colectivul de proiectare al unor clădiri precum:

La Direcția Generală a Construcțiilor a participat la proiectul Uzinei de Avioane Colibași, a cartierului pentru muncitorii din Colibași, în toamna anului 1944, a participat sub conducerea arhitectului Octav Doicescu la proiectarea clădirii Ministerului Apărării Naționale, a unei școli de 8 clase în Parcelarea Domenii, proiectul de locuințe pentru funcționarii M.C.L.P. Ca subdirector a coordonat proiecte precum: stabiliment de băi reci la Techirghiol, baie publică, hotel și restaurant în Turda, proiect și detalii de execuție pentru stadionul A.N.E.F., proiect pentru refacerea aripii Saligny a M.C.L.P.9, proiecte pentru școli primare, Aerogara Băneasa (1946-1947) în colaborare cu Ascanio Damian, Nicolae Bădescu, Pompiliu Macovei. În 1948 a fost detașat de la minister pentru a conduce lucrările de proiectare a complexului Întreprinderii de confecții și tricotaje „Gh. Gheorghiu-Dej”, ulterior APACA (1947-1948), în colaborare cu Harry Stern, Ion Ghica-Budești, Ascanio Damian, Pavilionul H (1949) în colaborare cu Harry Stern, Gustav Gusti, Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” (1950-1955), șef de proiect: Horia Maicu, în colaborare cu Nicolae Bădescu și Marcel Locar. Primăria și Hotelul Coroana Bistrița (1970-1974) în colaborare cu Adrian Panaitescu.

Însă numele lui Mircea Alifanti este indisociabil legat de proiectul Primăriei din Baia Mare10 (1969), realizat în colaborare cu  Adrian Panaitescu, Tiberiu Benedek, Alexandra Florian, care a obținut Premiul UA în 1970.

Printre alte preocupări ale sale trebuie amintit că, în perioada 1954-1962, a cercetat consecvent principalele monumente de arhitectură de lemn din Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat, realizând numeroase studii și relevee.

O expoziție cu proiectele și schițele sale care ar oferi ocazia unei reinterpretări ar avea, cu siguranță, un rol revelator al dinamicii cercetării și al concepției arhitecturale din punct de vedere istoric și ar reflecta practica arhitecturală a epocii.

NOTE:

1 Ana Maria Zahariade, Radu Ponta, Professor Alifanti’s Notebooks, SITA, volum 2/2014, Indigenous Aliens, Mediators of Architectural Modernity, pp. 163-187.

2 Referat arh. Alifanti Mircea, 1973, Arhiva Uniunii Arhitecților din România.

3 Din Memoriul redactat de arhitect în anul 1963 reiese că a lucrat, între anii 1938-1940, în biroul de arhitectură al lui Duiliu Marcu, Dosar pentru atestare pe postul de conferențiar, 6 aprilie 1963,  Arhiva Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, fila 40.

4 Actual sediu al Guvernului României din Piața Victoriei.

5 Referat arh. Alifanti Mircea, 1973, Arhiva Uniunii Arhitecților din România.

6 Comitetul de Stat pentru Tehnică (C.S.T.) devine în 1952 Comitetul de Stat pentru Construcții (C.S.C.), apoi, în 1953, Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții (C.S.A.C.).

7 Referat arh. Alifanti Mircea, 13 iulie 1964, Serviciul de cadre, Arhiva Uniunii Arhitecților din România.

8 Alexandru Panaitescu, De la Casa Scânteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în București, 1945-1989, Editura Simetria, București, p. 256.

9 Actual sediu al Primăriei Municipiului București din Bd Elisabeta.

10 Mircea Alifanti, Baia Mare. Sediul politico-administrativ al jud. Maramureș, Arhitectura, nr. 6/1972, p. 17-30.

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog