studio Est

Biroul studio Est a pornit ca o idee în Shanghai, a luat naștere în București în 2015 și funcționează ca o rețea colaborativă formată din patru arhitecți permanenți – Alex Muntean, Alexandrina Remescu-Șimo, Călin Lambrache și Valeriu Nicolaides – plus colaboratori din diverse domenii.

Atrași fiind de „Est” – ne-am format în România, am locuit și lucrat în China, am călătorit prin Asia de Est și Sud-Est – numele a fost ușor de ales și reflectă atât curiozitatea și interesul nostru față de arhitectura emergentă din Orientul îndepărtat, cât și apartenența noastră la zona Europei de Est, în care am decis să ne întoarcem și să profesăm.

După cum menționam anterior, trei dintre noi am lucrat în China pentru o perioadă de câțiva ani, iar Călin Lambrache a fost și el implicat în proiecte din contextul asiatic. Această experiență ne-a deschis ochii către arhitectura locală, atât cea tradițională, cât și nouă, nestudiată în București și care ne-a cucerit foarte repede. Nu vorbim aici neapărat de forma pe care o ia arhitectura locală asiatică, ci mai mult despre principiile conceptuale specifice zonei: ansambluri pavilionare cu circulații care se deschid către natură, spații ample deschise, dar acoperite, grădini luxuriante în spații mici și orientate către interior, integrarea vegetației și a apei în arhitectură, curți interioare și ventilație naturală.

Încercăm să aplicăm principiile de mai sus oriunde contextul și situația ne permit. De altfel, credem că asta face parte din specificul studio Est. Suntem de părere că arhitectura noastră nu aparține niciunui curent sau stil anume, ci mai degrabă combină idei diverse, inspirate de specificul proiectului la care lucrăm. Propunem o arhitectură sinceră, curată și atentă la aspecte fundamentale, cum ar fi: lumină, material, proporții ale spațiilor, volum și relația cu natura și situl; o arhitectură de detaliu, înclinată către soluții tehnice ingenioase și eficiente, mereu trecute prin filtrul nostru de sensibilitate.

În continuare, vom prezenta patru proiecte foarte diferite care reflectă modul nostru de lucru:

Sediul Aerzen România

echipa: Alex Muntean, David Stancu

Amplasat în zona Tunari, sediul Aerzen din România funcționează ca birou de vânzări și relații cu publicul și ca service pentru compresoare industriale.

Clădirea se împarte în două din punct de vedere al funcțiunii, tipului de structură și modului de tratare al fațadei: partea birourilor – din beton armat cu o fațadă ventilată gri – și partea industrială – cu structură metalică și panouri de fațadă albastre. Cele două părți iau forma unor volume distincte, alipite, ce pot fi ușor citite la nivelul străzii. Ne-am propus să evităm clișeele asociate de regulă cu o clădire industrială și să proiectăm mai mult decât o „hală”, plecând de la volumetrie și continuând cu utilizarea tablei ondulate montate vertical și orizontal. Astfel, am obținut o fațadă industrială, dar sensibilă la modificările de lumină din mediu, care atrage atenția asupra mișcării soarelui pe cer și își schimbă culoarea în funcție de timpul din zi.

Pensiune rurală Tâncăbești

echipa: Alex Muntean, Alexandrina Remescu-Șimo, Călin Lambrache, Valeriu Nicolaides

Propunerea noastră este amplasată în apropierea Lacului Tâncăbești, înconjurată de livezi de meri și câmpuri cultivate. Aici beneficiarul și-a dorit o pensiune rurală realizată cu mijloace modeste, astfel soluția noastră pune accentul pe relația dintre clădire și grădină, în timp ce limbajul arhitectural este unul restrâns.

Clădirea are o configurație pavilionară inspirată din arhitectura locală a Asiei de Sud-Est, în care corpuri cu streșini adânci sunt legate prin treceri acoperite, dar deschise către peisaj. Acest tip de organizare a spațiului se potrivește cu ideea de cotloane și spații informale exterioare, ce dau specificul și farmecul unei pensiuni la țară, în România. Fiind o pensiune care va funcționa mai mult vara, accentul se pune pe spațiul exterior: intrări acoperite, pasaje, pavilioane, prispe și mai puțin pe spațiul interior care este proiectat la minimul necesar.

Locuințe colective – Bloc D

echipa: Alex Muntean, Alexandrina Remescu-Șimo, Călin Lambrache, Valeriu Nicolaides

Bloc D este o propunere de imobil de locuințe colective pentru un lot de dimensiune redusă (250 mp) aflat în București, între un parc și un cartier de case construite în anii ’90. Faptul că lotul se află pe un colț și are două calcane, unul cu un bloc P + 4E + 5 retras și altul cu o casă P + 2E face ca inserția nouă să fie o temă foarte dificilă, dar extrem de interesantă.

Situația prezentată ne-a dus cu gândul de la început la sculptura lui Jorge Oteiza, „Las Meninas”, o reinterpretare a faimoasei picturi cu același nume a lui Diego Velázquez din 1656, doar că, în cazul nostru, „blocul de piatră” urma să fie sculptat de direcțiile și condițiile din context. Dintr-un volum maxim, luând în considerare retragerile obligatorii, înălțimile clădirilor adiacente și a fronturilor stradale, forma sitului și orientarea ideală a clădirii față de punctele cardinale și parc, am început un proces de substracție. Au fost îndepărtate bucată cu bucată părțile care contraveneau scenariului propus. Forma rezultată ne-a definit astfel volumetria viitoarei clădiri, un monolit închis la culoare, temperat, acaparat de vegetație atârnătoare, vizibil în frontul străzii și totodată camuflat.

„Noul MNIR” – locul 3 la Concursul Internațional de soluții

echipa: Alex Muntean, Adriana Caraza, David Stancu

Propunerea noastră are ca țintă deschiderea către oraș a vechii clădiri istorice și permeabilizarea ei la nivelul parterului prin intermediul unor intervenții de arhitectură minim invazive care au rolul de a restaura și scoate în evidență claritatea originală a clădirii și totodată aducând o abordare contemporană subtilă în spațiile sale.

Primul nostru instinct a fost de a curăța planurile actuale de orice fel de intervenții care de-a lungul anilor au alterat spațialitatea originală și de a inventaria atent spațiile disponibile. Apoi a devenit evidentă inserarea de funcțiuni noi în curtea interioară rămasă liberă. Am propus acoperirea acesteia cu o membrană transparentă ETFE susținută de o structură metalică prin care ritmul vechilor travee este preluat și negociat într-o conformație tridimensională. În planul nivelului de călcare am schimbat complet configurația actuală a curții pornind de la panta naturală a terenului și propunând câteva tăieturi esențiale care să pună în evidență piesa centrală a atriumului – baza Columnei lui Traian – și care să asigure o continuitate a pieței și sub nivelul parterului, acolo unde expoziția columnei se desfășoară și se leagă cu subsolul clădirii vechi. De jur-împrejurul acestui nou subsol public se află laboratoarele de conservare deschise privirii publicului. Rezultatul este o piațetă interioară care poate servi drept scenă pentru evenimente și proiecte mari curatoriale ce dau viață instituției muzeului, un spațiu cu multiple roluri, a cărui finalitate rămâne deschisă.