RDW

CREÂND NOUL ORAȘ: ORAȘUL HAIKU

HK08

ALICE IONIȚĂ
CRISTINA TARTĂU
SIMONA IOANA NĂSTĂSOIU
ELEANOR TALLOWIN
SOPHIE MISSEN
DUŠICA PLAZINCIC
MARIJA CVETKOVIĆ
MARIJA PROROČIĆ
NEVENA ŽIVANOVIĆ

Societatea contemporană trăiește într-un univers dominat de civilizație. Acest fapt este descris de Michel Henry ca fiind Noua Barbarie, întrucât cunoașterea ei specifică, absolută și triumfătoare se plătește cu prețul cel mai ridicat – „suprimarea de către om a propriei sale ființe”. Urmându-i exemplul, proiectul nostru aduce o critică lumii moderne în care civilizația – lumea materială definită de consumerism, toate interacțiunile cu ceea ce se află în exteriorul nostru – a înghițit cultura, viața interioară a fiecăruia. 

Creația reprezintă procesul autoeliberării progresive a omului. Ca soluție, orașul Haiku propune întoarcerea la poezie și visare, omul devenind spirit, suportul culturii.

Poemul Haiku este un poem tradițional japonez  de mici dimensiuni, prin care se juxtapun două imagini sau idei, interacțiunea lor generând o stare poetică. Alăturând o serie de obiecte-concept provenite din cele 3 orașe participante, s-a produs o întrețesere culturală, plină de înțelesuri noi și de paralele neașteptate. Proiectul nostru consideră  poezia ca fiind elementul-cheie al culturii, simbol al spiritului unei limbi și al emoțiilor pe care ni le provoacă.

Într-un viitor în care topirea ghețarilor a redus cele trei orașe la mici fâșii de uscat, în derivă pe suprafața oceanului, o posibilă coliziune între acestea trei ar proiecta fragmentele de țesut urban într-o ascensiune fantastică către înaltul cerului. Provocând mondenul orașului contemporan, am inversat toate realitățile, rupând barierele de ordin financiar, politic sau social care subjugau creativitatea individului. Proiectul propune o lume unde călătoria de la real către imaginar este posibilă. Fiecare traseu provoacă și distorsionează realul, permițând individului să obțină limpezire în gândire, descătușare a imaginației și o perspectivă  clară asupra lumii și a sa. Forma ce sintetizează  pragul ultim de iluminare este reprezentat de o sferă translucidă. Sfera este forma pură, perfectă și, astfel, traseul ascendent  devine unul de purificare. Din sferă  pornesc fire, legături – câteodată ancore – ce coboară către orașe, ca și cum le-ar pescui și le-ar menține într-un echilibru dinamic, în continua lor schimbare. Fiecare conexiune cu Pământul formează un traseu la care oamenii pot accede dacă îndrăznesc să viseze din nou. În definitiv, de ce ne e frică să credem că peștii pot zbura, iar râurile pot curge în sus?

Citiți textul integral în numărul 3/2013 al revistei Arhitectura

As Michel Henry reveals, the civilization of today’s society is a New Barbarism, a society in which the specific, absolute and triumphant knowledge is paid with the highest price  – the suppressing of your inner self, your culture. The creative process can take place only within our inner world and it represents the progressive liberation for the human being.

The Haiku City takes the individual back to poetry and dreaming as one becomes spirit, the support for culture itself. 

The Haiku is a short traditional Japanese poem, which juxtaposes two words or images. The interaction between these two creates a poetic moment. We look upon poetry in this project as the key element for culture, representing the essence of a language and the emotions it reveals inside us.

Within a possible future, when the meltdown of the glaciers will have reduced the three cities – London, Bucharest and Belgrade – to mere strips of land floating on-top of the water, we imagined a possible moment when those three would collide. The impact of the collision forces the land up into the air, travelling towards the sky and forming a new type of city, a city that is marked by it’s elevating web-like bindings.

Our project challenges the mundane of contemporary city life by inverting all realities. This is in order to free the shackles of financial, political, social and legal confines, that repress the imagination and dry up dreaming. Our vision proposes a world where journeys are created, travelling from the realistic to the spiritualistic. Each journey challenges and distorts what is real, enabling the traveller to move towards clarity of mind and enlightenment. The form representing the ultimate state of enlightenment is a translucent sphere. The sphere is a pure form and thus the journey itself becomes the purification process. The sphere is concealed within the river where lines flow down to, as if fishing for the cities below. Each connection to the land forms pathways in which figures can start to climb.

 

Read the full text in the print magazine.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog