RDW

4B – Arhitectura ca memorie

biroul_1


Foto: Matei Bogoescu

Preambul

Unde am băut ultima cafea bună, unde am simțit parfum de iasomie, unde am întâlnit-o pe EA prima oară, unde mi-am văzut umbra compunându-se cu celelalte umbre sub lumina soarelui de vară, unde am ascultat fragmentul acela minunat de Mahler… memoria noastră se leagă indisolubil de spații – spații calde sau reci, spații familiare sau străine, spații deschise sau închise. Produsul de arhitectură reprezintă întruchiparea fizică a unei memorii existente sau viitoare, iar spațiul se constituie într-o arhivă a experiențelor individuale și colective care îi conferă semnificație și sens. Deși contextul arhitecturii se află într-o continuă schimbare și producția construcțiilor și orașelor a atins astăzi o viteză neverosimilă, deși este aparent imposibilă cristalizarea unei teorii de arhitectură într-o societate obsedată de imagine și monetizarea fiecărei experiențe, calitatea unei experiențe arhitecturale autentice nu poate fi totuși disimulată, așa cum trăirea în sine nu poate fi deturnată. Există o deosebire fundamentală între arhitectură și scenografie, între memoria reală și cea construită. Dacă scenografia poate fi montată oriunde și poate reproduce „in vitro” orice mediu, arhitectura are un context clar pe care și-l asumă și cu care intră permanent în dialog. Dacă scenografia este imaterială și atectonică, arhitectura este construită din materie reală – tangibilă și are o structură bine definită. Dacă scenografia este temporară și reversibilă, arhitectura este posibilă doar în timp, se maturizează și îmbătrânește.

Ne interesează producerea arhitecturii fenomenologice/materiale/tectonice, generarea unui cadru de viață ale cărui spații pot deveni capsule ale timpului/fragmente de memorie autentică. Suntem 4B, un birou tânăr de arhitectură și urbanism. 4B este Matei Bogoescu și Mara Vergu Bogoescu (a doua generație după primii doi B – Bogdan Bogoescu și Iuliana Bogoescu).

Tema, Colecționarul de atmosfere, Ideea

Tema de arhitectură este produsul unei specifice realități culturale, sociale și politice. Aceasta nu este niciodată generică deși este deseori prezentată sub o formă standardizată, simplificată și incompletă. În prezența clientului direct sau cu gândul la clientul indirect (utilizatorul real al spațiului) fiecare temă capătă conotații unice. Ne e imposibil să lucrăm cu stereotipuri, pentru că o arhitectură puternic legată de experiența personală nu poate fi alcătuită după calapodul unui personaj fără figură. Investigația se leagă de viața și experiența personală a clientului, de memoria sa sau de ideea unui tip specific de client. Încercăm să extragem ceea se află în inconștient, dincolo de stereotipuri și clișee, colecționând diferite fragmente de atmosferă: o scară elicoidală luminată zenital care devine punct central – loc geometric  al casei, o fereastră de colț care deschide camera spre grădină, un tub de lumină care iluminează mansarda. De la un detaliu aparent minor poate să se dezvolte un proiect foarte complex, precum o amintire foarte elaborată pleacă de la retrăirea unei senzații de moment: un parfum, un material, o umbră etc…

La debutul fiecărui proiect se formează IDEEA care ordonează totul. Ideea reprezintă doar răspunsul la întrebarea CE, nu și la întrebarea CUM. Acel CEVA care structurează fiecare proiect, ideea care stă la baza acestuia, sintetizează într-un cuvânt sau o frază fragmentele de memorie sau detaliile apărute în discuția cu clientul, relația cu contextul, materialitatea și tectonicitatea construcției. Ideea este ca un dirijor de orchestră, validând eforturile de conceptualizare ulterioare, eliminând orice tentativă care contrazice în mod fundamental demersul stabilit.

De la Idee la Concept – Narațiunea

Odată ce a fost stabilită ideea care va sta la baza unui proiect, construcția unui concept care să explice CUM această idee se materializează se face pornind fie de la un detaliu, fie de la material și modalitatea sa naturală de punere în operă, de la structură și capacitatea acesteia de expresie, de la modul în care lumina naturală sculptează volumul sau de la modul în care este parcurs și descoperit spațiul. Forma de plecare este întotdeauna una ideală, platonică, primară – complexitatea apare prin sculptarea din interior a acesteia, nu prin concatenarea a mai multe forme.

Deși în construcția unui concept există întotdeauna un element ordonator care devine mai important, conceptul se adresează tuturor aspectelor enumerate mai sus: nu există lumină fără structură, nicio modalitate de parcurgere și experimentare a spațiului fără materialitate. Un fragment de memorie este compus din toate aceste aspecte ale realității și ținta oricărui proiect este cea de a le aduce împreună într-un angrenaj în care totul este esențial, nimic nu poate fi înlocuit, eliminat etc… fără a denatura conceptul și a compromite ideea.

Ne plac acele obiecte de arhitectură și spații care vorbesc, care sunt capabile să transmită istoria trăită. Un proiect este alcătuit precum o carte, în care traversarea spațiului poate fi echivalată cu succesiunea planurilor narative. Dialogul arhitecturii în timp și spațiu cu personajele care o animă și cu alte arhitecturi îmbogățește bagajul nostru cultural și permite conservarea memoriei individuale sau colective.

Trei teme: Biroul, Imobilul de apartamente, Vila

În acest scurt capitol aș vrea să prezentăm trei proiecte care ilustrează metodologia noastră de abordare. Aceste proiecte sunt diferite prin tipul de context, client și program/temă. Fiecare proiect este descris prin 5 cuvinte-cheie: ideea, conceptul, materialitatea, structura, atmosfera.

 

BIROUL (construit)

vila_3

 

Ideea_Vitrina/ Tablou/ Vitraliu

Conceptul_Cruce

Materialitatea_Beton Alb

Anatomia (Structura)_Celulară

Atmosfera_Loggia

 

Clientul (o societate de insolvență) ne-a solicitat un spațiu de birouri într-un sit aflat într-o zonă istorică a Bucureștilor, între două calcane – un imobil de raport din anii 1930 și o construcție scundă și precară pe parter. Având la dispoziție doar fațada ca element de lucru, am făcut ca proiectul să graviteze în jurul ei – totul urma să fie decis de fațadă. Ei și-au dorit open space și noi am gândit un spațiu de lucru dematerializat – o vitrină deschisă spre stradă (simbolizând transparența activității) în care persoanele sunt expuse precum cărțile în bibliotecă. Spațiile interioare sunt organizate sub forma a 2 celule structurale pe fiecare nivel: una de servicii și circulații, cealaltă spațiul de lucru. Conceptul este clar exprimat în crucea care organizează fațada, împărțind-o în plan orizontal și vertical, separând spațiul de lucru de spațiile servante. Un citat din vechiul București, LOGGIA de la ultimul etaj reprezintă o prelungire a sălii de ședințe și oferă o imagine panoramică asupra orașului.

 

IMOBILUL DE APARTAMENTE (concept)

biroul_4

 

Ideea_Reinterpretarea imobilului de raport

Conceptul_Masca

Materialitatea_Beton Alb, Lemn

Anatomia (Structura)_3 Tuburi

Atmosfera_Apartamentul burghez interbelic

 

Imobilul a fost gândit pentru un sit retras și intim, pe colțul dintre o stradă și o fundătură. Clientul și-a dorit o investiție pe modelul celor din anii 1930 – un imobil de raport cu 3 apartamente de lux, un atelier de fotografie la parter și un duplex pentru el la ultimele două etaje.

Ideea a fost cea de a reinterpreta în cheie contemporană modelul imobilului de raport din interbelic, încrucișându-l cu elemente tipice unui apartament de lux de astăzi – terasele foarte mari și duplexul de la ultimul etaj, care este conceput asemenea unei vile suspendate cu grădină la parter și vedere panoramică. Hibridizarea provenită din acest demers a condus la realizarea a 4 fațade complet diferite, utilizând elemente aparținând diferitelor paradigme estetice. Grădina cu dublă înălțime a duplexului este ascunsă vederii de un perete perforat, disimulând numărul adevărat al etajelor. Interiorul este organizat spațial și structural în 3 tuburi: cel de servicii, cel de circulație și cel al camerelor/saloanelor, teraselor. Organizarea salonului cu bucătărie și terasă trimit la atmosfera apartamentului burghez dintre cele două războaie.

 

VILA (în construcție)

imobil-de-apartamente_4

 

Ideea_Dematerializarea

Conceptul_Planuri perforate verticale și orizontale

Materialitatea_Beton Alb, Lemn, Eternit

Anatomia (Structura)_Diafragme paralele

Atmosfera_Consolă pe apă

 

Clientul și-a dorit o vilă reprezentativă pe un sit extrem de îngust – la capătul acestui sit se află lacul Snagov, către care trebuie să se deschidă toate camerele. Pentru a permite luminii și imaginii lacului să pătrundă în fiecare încăpere, corpul casei se dematerializează într-o serie de planuri paralele: cele verticale oferă tomografii ale diferitelor texturi ale peisajului, iar cele orizontale plutesc deasupra apei precum punțile unui iaht. Golurile rotunde au cea mai potrivită formă pentru a conduce eforturile spre sol și formal citează elemente ale limbajului lui Louis Kahn.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog