RDW

Ghetoul şi vicierea vecinătăților urbane

Valea Cascadelor, București©Adrian Bălteanu

Valea Cascadelor, București ©Adrian Bălteanu

Ghetoul

Termenul ghetou poate să facă referire la diferite lucruri1. Poate să reprezinte un spaţiu rezidenţial sărac2 ori, după cum concluzionează Massey şi Denton3, poate să descrie realitatea unui spaţiu rezidenţial omogen din punct de vedere rasial.

Pentru Statele Unite, potrivit lui Ward4, conţinutul termenului s-a extins şi restrâns succesiv în raport cu abordările elitelor politice şi intelectualilor. În timp, ghetoul a căpătat un sens larg descriind realitatea ce avea să încorporeze, în opinia lui Wacquant5, intersecţia dintre cartierele segregate etnic ale nou-veniţilor şi slum. Contopirea celor două presupune exacerbarea anumitor „boli” urbane cum ar fi criminalitatea, sărăcia ş.a. După 1945 iau naştere enclave rasiale. Astfel, ca răspuns la excluderea de neclintit a albilor ce funcţiona precum un scut, negrii se dezvoltă şi evoluează paralel.

În Japonia sunt îndeplinite toate „condiţiile” ghetoului cu referire la populaţia buraku6. După Mutafchieva7, buraku înseamnă oamenii din ghetou sau, simplu, ghetou8. Populaţia buraku este descendenta castei considerată paria în Japonia, nuanţă socială ce vine din Evul Mediu. Prejudiciul de imagine adus comunităţii buraku are legătură cu reputaţia proastă a ocupaţiilor practicate de înaintaşi9. În trecut, membrii acestei comunităţi erau lipsiţi de orice drepturi, iar traiul era intim legat de periferia aşezărilor în care erau segregaţi. Wacquant spune că burakumin „au avut de suferit secole de prejudiciu virulent, discriminare, segregare şi violenţă care i-a izolat social şi fizic”10. Odată cu mutarea în oraşe au fost canalizaţi, împotriva voinţei lor, în cartierele din apropierea gropilor de gunoi, crematorii, închisori şi abatoare. Pentru anul 1985, Shirasawa identifică aproximativ 3 milioane de persoane burakumin concentrate în 6.000 de ghetouri11.

Mai trebuie amintit aici şi anul 1516, atunci când se naşte primul ghetou, cel veneţian. Kessler şi Nirenberg notează această dată pentru a aminti cum Senatul Veneţiei a decretat ca toţi rezidenţii evrei din oraş să se mute în spatele zidurilor din Nuovo Ghetto12. Astfel, ghetoizarea ia naştere ca o acţiune de închidere, supraveghere şi control. Stabilirea obligatorie a rezidenţei a condus la supraaglomerare, sărăcie, morbiditate şi mortalitate excesivă pe de o parte, iar pe de altă parte, la apariţia unei identităţi culturale distincte.

Ghetoul la care mă voi referi în text presupune, pe de o parte, existenţa unui spaţiu urban locuit în majoritate de un anumit grup etnic (romi, în cazul de faţă), degradat din punct de vedere fizic sau alcătuit din aşezări informale, care, pe de altă parte, minimizează contactul dintre membrii lui şi societatea dominantă. Componenţa socială este marcată de sărăcie şi, respectiv, stigmatizată, ceea ce face ca grupul etnic să se dezvolte şi să evolueze paralel în raport cu societatea dominantă. Secţiunile următoare vor aduce argumentele necesare susţinerii paralelismului teoretic şi conceptual cu cazurile expuse mai sus. Viaţa din ghetou se învârte în jurul a două coordonate: integrare şi coeziune în interior şi accelerarea izolării faţă de exterior13.

Spaţiul de analiză

România este gazda foarte multor spaţii urbane sărace în care locuiesc de la câteva sute la câteva mii de persoane de etnie romă segregate social şi geografic14. Sărăcia, persoanele asistate social, lipsa educaţiei şi pregătirii profesionale, lipsa actelor de identitate, locuirea ilegală, insuficienţa spaţiului locativ, lipsa utilităţilor, natalitatea sporită şi densitatea mare, degradarea fizică a imobilelor, mizeria, riscurile sanitare (boli, epidemii, handicapuri), prezenţa purtătorilor de boli (insecte şi animale), infracţionalitatea şi conflictele, prezenţa drogurilor şi cerşetoria sunt numai câteva dintre realităţile ghetoului15.

Ghetourile urbane asupra cărora mi-am concentrat atenţia sunt: Craica şi Horea din Baia Mare, Muncii şi Speranţa din Piatra Neamţ, Checheci din Arad, Colonia de la km. 10 din Brăila, ghetoul de lângă staţia de epurare din Miercurea Ciuc, ghetoul Parcul Tineretului din Botoşani, ghetoul de pe strada Munţii Tatra din Constanţa, ghetoul Zăvoi din Sibiu, fostul ghetou G1 din Bârlad, mutat într-o locaţie nouă de la periferia oraşului, ghetoul G4, cartierul Micro 19 din Galaţi, Istru din Giurgiu, fostul ghetou L2 din Drobeta Turnu Severin, mutat de asemenea într-o locaţie periferică, aşa-numitul ghetou NATO de la Oradea, ghetoul de pe strada Ostrovului din Satu Mare, Turturica din Alba Iulia, ghetoul „Zidului berlinez” de la Miercurea Ciuc şi ghetoul Pata Rât din Cluj Napoca. La acestea adăugându-se cele din Capitală: Aleea Livezilor, Tunsu Petre, Amurgului şi Valea Cascadelor16.

Pornind de la datele culese prin intermediul unei analize etnografice, voi argumenta că în România se poate identifica o tipologie a ghetourilor şi, dincolo de această constatare, prezenţa spaţială a acestora prejudiciază imagistic şi calitativ vecinătăţile

Citiți textul integral în numărul dublu 4-5 / 2014 al Revistei Arhitectura

foto: Adrian BĂLTEANU

Note:

1 Ryan Very. „Black Capitalism: An Economic Program for the Black American Ghetto”, International Journal of Humanities and Social Science 2, 22 (2012).

2 William J. Wilson, When work disappears: the world of the new urban poor (New York: Knopf, 1996).

3 Douglas S. Massey şi Denton A. Nancy. American Apartheid: Segregation and the Making of the Underclass (Cambridge, MA: Harvard UP, 1993).

4 David Ward, Poverty, Ethnicity and the American City, 1840-1925: Changing Conceptions of the Slum and the Ghetto (Cambridge University Press, Cambridge, 1989).

5 Loïc Wacquant, „A Janus-Faced Institution of Ethnoracial Closure: A Sociological Specification of the Ghetto”, în The Ghetto: Contemporary Global Issues and Controversies ed. Ray Hutchison şi Bruce D. Haynes (Boulder: Westview Press, 2011).

6 Vezi: John Lie, Multiethnic Japan (Cambridge, Mass: Harvard University Press, 2001); Noah Y. McCormack, Japan’s outcaste abolition: the struggle for national inclusion and the making of the modern state (Milton Park, Abingdon, Oxon: Routledge, 2012); George A. De Vos, Japan’s outcasts (London: Minority Rights Group, 1971).

7 Rositsa Mutafchieva, From subnational to micronational Buraku communities and transformations in identity in modern and contemporary Japan (Ottawa: Library and Archives Canada, 2011).

8 Masakazu Shirasawa. „Living Conditions of the Elderly in Buraku Ghettos in Osaka-city”, Journal of Minority Aging 10, 1 (1985): 57.

9 Mutafchieva.

10 Wacquant, 26.

11 Shirasawa, 58.

12 Herbert L. Kessler şi David Nirenberg, Judaism and Christian Art: Aesthetic Anxieties from the Catacombs to Colonialism (Phipadeplhia: University of Pennsylvania Press, 2011), 233.

13 Wacquant, 7.

14 Viorel Mionel. „Ghetourile urbane și alegerile electorale. De ce sunt importante ghetourile pentru oamenii politici?”, Sfera Politicii 5, 171 (2012a): 50.

15 Viorel Mionel. „România ghetourilor urbane – spaţiul predilect de concentrare a asistaţilor sociali”, Revista de Economie Socială 2, 4 (2012b): 3-4.

16 Lista ghetourilor prezente în analiză este departe de a fi exhaustivă. Aceasta reflectă numai exemplele la care am avut acces ca urmare a datelor disponibile şi a identificării lor teoretice cu modelele prezentate în secţiunea anterioară, modele ce au dat startul teoretizării proceselor de segregare şi ghetoizare.

 

Bibliografie

De Vos, George A. Japan’s outcasts. London: Minority Rights Group, 1971.

Kessler, Herbert L. şi Nirenberg, David. Judaism and Christian Art: Aesthetic Anxieties from the Catacombs to Colonialism. Phipadeplhia: University of Pennsylvania Press, 2011.

Lie, John. Multiethnic Japan. Cambridge, Mass: Harvard University Press, 2001.

Masse y, Douglas S. şi Nancy, Denton A. American Apartheid: Segregation and the Making of the Underclass. Cambridge, MA: Harvard UP, 1993.

McCormack, Noah Y. Japan’s outcaste abolition: the struggle for national inclusion and the making of the modern state. Milton Park, Abingdon, Oxon: Routledge, 2012.

Mionel, Viorel. „Ghetourile urbane și alegerile electorale. De ce sunt importante ghetourile pentru oamenii politici?”, Sfera Politicii 5, 171 (2012a): 50-58.

Mionel, Viorel. „România ghetourilor urbane – spaţiul predilect de concentrare a asistaţilor sociali”, Revista de Economie Socială 2, 4 (2012b): 2-31.

Mionel, Viorel. România ghetourilor urbane. Spaţiul vicios al marginalizării, sărăciei şi stigmatului. Bucureşti: Pro Universitaria, 2013.

Mutafchieva, Rositsa. From subnational to micronational Buraku communities and transformations in identity in modern and contemporary Japan. Ottawa: Library and Archives Canada, 2011.

Sabău, Angela. „CRAICA – Mai mult decât un ghetou, un mod de viaţă!”, Informaţia Zilei, 3 octombrie 2011.

Shirasawa, Masakazu. „Living Conditions of the Elderly in Buraku Ghettos in Osaka-city”, Journal of Minority Aging 10, 1 (1985): 57-76.

Very, Ryan. „Black Capitalism: An Economic Program for the Black American Ghetto”, International Journal of Humanities and Social Science 2, 22 (2012): 53-63.

Wacquant, Loïc. „A Janus-Faced Institution of Ethnoracial Closure: A Sociological Specification of the Ghetto”. În The Ghetto: Contemporary Global Issues and Controversies, editat de Ray Hutchison şi Bruce D. Haynes,  1-31. Boulder: Westview Press, 2011.

Ward, David. Poverty, Ethnicity and the American City, 1840-1925: Changing Conceptions of the Slum and the Ghetto. Cambridge University Press, Cambridge, 1989.

Wilson, William J. When work disappears: the world of the new urban poor. New York: Knopf, 1996.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog