RDW

Feeding the Planet, Energy for Life

expo-milano

Dumnezeu este în detalii, ne spunea teutonicul Mies, sau, mai bine zis, în frumusețea detaliilor ce nu se văd decât la o citire atentă, în arhitecturile ce se exprimă clar și eficient, fără proptele și artificii, or, din acest punct de vedere, Expo Milano 2015 nu este un loc al unor astfel de arhitecturi. Privite dintr-o perspectivă minim critică, exercițiile de PR național și mai nou chiar corporatist1, deghizate prin arhitectura festivalieră atent selecționată și pusă în scenă de zecile de comitete de diplomați, cenzori sau simpli ideologi ce regizează de mai bine de un secol spectacolul expozițiilor mondiale, ne-ar putea face să ne întrebăm în maniera deja faimoasă a lui John Oliver2: „World Expos! How are they still a thing?”3. O întrebare la care țări ca Norvegia, Suedia și Canada au răspuns prin neparticipare, bugetele lor publice limitate nepermițându-le cheltuirea niciunei centime pe ceea ce Jacques Herzog4 considera a fi nimic mai mult decât un exercițiu propagandistic de vanitate, ce va rămâne în scurt timp specific doar țărilor nedemocratice aflate în curs de dezvoltare5. Ceea ce nu face mai puțin adevărată o constatare: cea mai mare parte a țărilor participante au cheltuit bugete colosale pe arhitecturi iconice, ale căror narative rămân în zona încremenirii în proiect. Elegantul pavilion al Japoniei este, în acest sens, prin narațiunea pusă în scenă, un inexplicabil exemplu de inadecvare, ce nu poate fi înțeles decât la fața locului.

În lumina acestor dileme de ordin etic, o țară pragmatică precum Olanda a ales să se prezinte la World Expo fără un pavilion, preferând varianta mutării per se a unuia din miile de bâlciuri de duminică, ce animă piețele Amsterdamului sau Rotterdamului, cu produse alimentare specifice, carusele colorate și scene cu muzică tehno indigenă. Olandezii, de secole adevăraţi maeștri ai chivernisirii sustenabile a propriilor resurse, au ales să-și articuleze arhitectura, dar mai ales discursul la Genius Loci, înțelegând că dincolo de obiecte și bugete, de discursuri ideologice și narative frumos ambalate, World Expo nu este nimic mai mult decât un World Fair…  Ca țară care și-a depăşit de mult nevoia acumulării de capital simbolic, Olanda, țara utopiilor de tot felul, și-a asumat cu emfaza tipică misiunea de a troll6-a chiar utopiile competitoare. Utopii precum cele ale Franței, S.U.A. sau Germaniei, țări ce, depășindu-și dimensiunea națională, au abordat discursuri didactice, axate pe dimensiunea globală a resurselor, dar și a consumului.

Olanda nu este însă singura țară7 care și-a micșorat bugetul de participare sau care a ales să nu construiască un pavilion convențional. Polonia, spre exemplu, a ales să se prezinte cu un pavilion clădit din lăzi de mere8. Pe partea opusă a promenadei Decumanus, la mică distanță de pavilionul României9, fascinantul pavilion al Austriei propune, la rândul lui, printr-un concept cât se poate de clar, executat cu sensibilitatea tipică a romantismului germanic, probabil cea mai poetică și eficientă punere în scenă a unei resurse naționale. Citând întru câtva poetica grădinii paradisiace îngrijite de Peter Zumthor pentru Serpentine Gallery, Austria s-a prezentat la World Expo cu o pădure, transplantată10 cu tot ecosistemul ei de plante, insecte și mirosuri. În cazul Austriei, arhitectura ce se substituie gestului își pierde atributele proiective cultural simbolice, reducându-se la funcția ei primară și primordială de limită și înveliș. Arhitectura există doar pentru a proteja liniștea pădurii de zgomotul lumii exterioare. Ca și în cazul Olandei, narațiunea Austriei nu mai necesită alte justificări sau trimiteri de ordin hermeneutic. Poetica acestui gest singular nu se rezumă la o simplă citare a unui ideal de factură romantică, cât exprimă încrederea în cea mai avansată tehnologie a momentului. O tehnologie disimulată în valoarea resursei puse în scenă, pentru că, în timp ce alte pavilioane își consumă resursele și bugetele pe roboți, proiecții sau chiar ecrane led ce înfățișează viața la țară și utopia „semănătoristă” a viitorului bio, pavilionul Austriei hrănește spațiul expoziției mondiale cu aer proaspăt…. 62,5 kg de oxigen pe oră, mai exact11.

Din perspectiva noastră românească, ironia neintenționată a pavilionului Austriei este mai mult decât evidentă. Un exercițiu de PR fabulos, ce șterge, practic, scandalurile transfrontaliere ce au avut în prim-plan companiile austriece de prelucrare a lemnului. Pentru a completa parcă la rândul ei acest tablou, asezonat cu defrișări ilegale din parcuri naționale și scandaluri de corupție la cel mai înalt nivel, România a ales un pavilion pentru care lemnul devine materie primă, brută, în toate formele lui: bușteni, popi, rigle, scânduri, până la mult hulitul parchet laminat. Punând pădurea în prim-plan, ca resursă vie, Austria se reîntoarce la origini, celebrându-le. Prin contrast, ocupând spațiul, tratând peisajul ca un simplu fundal pentru arhitectura modernă/ tradițională, România se îneacă, din nou, în viziunea unui viitor ce nu se poate rupe de tradiție decât contrafăcând-o. Or, devine mai mult decât evident că, în cazul României, drumul spre iad este pavat cu bune intenții. În ciuda bine-venitului concurs de soluții, ce a adus în față un arhitect a cărui operă nu poate fi contestată, execuția deficitară și lipsa de viziune a comisarului general, dar mai ales inadecvarea față de moment și față de filosofia temei date fac ca România să continue să se împiedice în multitudinea de detalii stufoase și, mai ales, în proptele ideologice sau narative pe care și le impune, rămânând din păcate în zona notelor de subsol. Uneori cele mai frumoase detalii/ arhitecturi sunt cele ce nu există.

NOTE:

1 Expo Milano 2015 este prima expoziție mondială la care a fost permisă participarea cu pavilioane de mari dimensiuni a partenerilor/ sponsorilor corporatiști. Astfel, în timp ce o serie de țări fie nu au participat, fie au ales să primească un pavilion generic în una din cele 6 zone tematice special concepute și etichetate, o serie de mari companii și-au prezentat propria viziune asupra temei Feeding the Planet, Energy for Life.

2 Probabil cel mai important comentator politic american/ comic al momentului, John Oliver, v. Last Week Tonight (HBO).

3 Segment de trei minute din emisiunea lui John Oliver în care este argumentată in extenso irelevanța în contextul actual a unor concursuri de tip Miss America Beauty Pageant sau chiar a filosofiei lui Ayn Rand.

4 Herzog&de Meuron a definit masterplanul Expoziției Mondiale de la Milano; urmărind o schemă spațială cu organizări de-a lungul a două bulevarde de tip Cardo și Decumanus, masterplanul a generat ceea ce se dorește a fi cea mai mică și sustenabilă amprentă la sol a vreunei expoziții mondiale.

5 Interviu UNCUBE preluat din DEZEEN, www.dezeen.com/2015/03/30/milan-expo-2015-obsolete-vanity-fair-jacques-herzog/

6 În jargonul internetului, trollul este o persoană ce seamănă discordie formulând argumente supărătoare în news-grupuri, forumuri și zone de discuții.

7 România și-a redus bugetul alocat ultimelor participări la World Expo, de la 8 mil. de euro (2005), la 5,6 mil. de euro (2010), la 3,5 mil. euro (2015).

8 Moment ce ne aduce în memorie mărul de plastic al României de la Expo Shanghai, dar ne și trezește la realitatea în care cea mai mare parte a merelor din supermarketurile României este de proveniență poloneză.

9 România s-a prezentat în premieră cu un proiect selecționat în urma unui concurs național, proiect ce, ca și în cazul pavilionului Austriei, a canalizat dimensiunea ecologică a peisajului cultural local. Pavilionul îmbină astfel, printr-o arhitectură de lemn ce citează tipologii formale de la gurile Dunării, tradiția și modernitatea, meşteşugul și înalta tehnologie.

10 Locul originar al fragmentului de pădure nu este specificat.

11 http://www.expoaustria.at/en/austrias-participation/pavilion/concept.html.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog