Argument - „Climate”

“Climate”, ca noțiune deschisă semantic, reprezintă o temă ofertantă. Tocmai de aceea, apropierea de un astfel de subiect determină ezitări. Sperăm ca prin articolele acestui număr să depășim ezitările din fața unui teritoriu vast, în mod creativ și constructiv. Asemănător unui caleidoscop – care reunește fragmente de consecvență într-un tot de atmosferă unitară – acest număr din revista “Arhitectura” pune împreună în paginile sale diferite climate ale căror chei de lectură se găsesc în registre varii: continuitate și schimbare, încredere în arhitectură, reacția la catastrofă, substanțialitate în intervenție sau amintiri revizitate.

Întâiul este unul celebrativ și care obligă la un anumit tip de asumare, nu doar de lectură în continuitate. Aniversarea a 120 de ani de la înființarea Societății Arhitecților Români a fost un eveniment organizat de UAR în luna februarie, la Sinaia. El a generat un climat de comunicare asupra spațiului public, momente de intensitate și densificare consensuală a ideilor dezbă­tute, cât și un timp autonom de reflexie.

Apoi mesajul pe care-l restituie mediateca din Sendai­, cu delicatețea unei capodopere arhitecturale și structurale, care transcende parcă peste realitatea crudă, este emoționant: într-un climat al construcțiilor de­vas­tate de seism, ea rezistă impecabil. Este, poate, și un mesaj de încredere în arhitectura pe care atât clă­direa, cât și unicitatea ei tipologică le transmit în condiții grave.

Ne mutăm în privirea directă către un climat al neîn­țelegerilor. Acestea se ivesc tocmai dintr-un gest pla­nificat demult, care își propunea să ajute orașul cu o transversală Nord-Sud. Intervenția recentă pentru dega­jarea terenului face subiectul unui dosar mut. Climatul neputinței de a coordona lucrările și componentele demne de salvare, al incapacității de a reacționa la timp și al ultrasensibilității noastre pentru “vocația la catastrofă” demonstrează reacții care se alcătuiesc și se manifestă doar în coduri tari. În numărul viitor vom ilustra într-un dosar detaliat comentariile de acum ale părților implicate.

Concursul de la Brașov pentru zona “Livada Poștei” generează un climat de visare. Un plan înclinat înverzit este tărâmul unor aminitiri, dar și al unor așteptări arhitecturale. Revizitarea unui spațiu al memoriei constituie punctul de plecare într-un proiect de ame­najare peisageră.

În Iași, climatul unei priviri lucide în prezent inven­tariază valori patrimoniale și repere de memorie pentru o legătură posibilă.

Un climat de substanțialitate a demersului arhitectural reunește trei exemple internaționale. Chestiona­rea riguros critică a temei de proiectare este capabilă să poziționeze o intervenție de arhitectură în rangul exemplar. Acesta este elementul comun articolelor internaționale. Găsim două intervenții arhitectu­rale – o conversie în Londra și un sediu nou al unei companii din Madrid – și o remodelare de peisaj. În ambele­ cazuri de clădiri, demersul conceptual, strategia de intervenție, detalii impecabile, dar mai ales consecvența de discurs dintre punctul critic de plecare­ și rezultat relevă construcții care lasă – citându-l pe Noica – un anumit fel de “umbră pe pământ”. A treia ilustrare de climat substanțial provine din parcul Alicante. Echipa de pro­iectare a reușit să transforme un proiect câștigat la concursul european în tema de plecare pentru un parc urban care activează atât peisajul, cât și comunitatea din Alicante.

Dezideratului comun de decongestionare a traficului urban și de restituire, în măsura posibilului, a spațiului urban pietonilor se manifestă simultan în intervenția transversală Buzești – Berzei, în TUB-PIDU și în tema curentă a concursului internațional arhetipuri. Este un climat de vibrație intensă în numele spațiului public și al ideii de partajare.

Ne dorim în spațiul revistei un climat de decantare, de răgaz pentru reflexie și bucuria de a descoperi. Aștep­tăm un climat de colaborare și comunicare și, astfel, în ciuda deliciilor și supliciilor de apariție, deschidem paginile revistei nu doar cititorilor, ci și celor care doresc să scrie sau să fie prezenți în spațiul acesteia.