Climatul Buzești - Berzei

Prezentul material nu își propune decât să prezinte atmosfera de asediu ce domină axa Buzești - Berzei.

“Noi <n.r.: românii> dărâmăm pur și simplu ca să dărâmăm. Așa a fost dărâmat Turnul Colței, un edificiu reper istoric. Dărâmăm cu o dementă plăcere, cu un sentiment de triumf (triumful barbariei).” Alexandru Paleologu­, prefață Povestea Caselor

“Am luat-o în jos, spre dreapta, cu toată căldura, să văd cum se dărâmă casele pentru deschiderea bulevardului Brătianu. Eram nerăbdător, căci nu fusesem pe acolo din ajun. Casei din dreptul străzii Regale îi ridicaseră acoperișul și rămăsese acum așa, cu pereți tapetați între care fusese viața de familie, de s-ar fi putut uita cineva de la etajul casei Visante să vadă înăuntru, ca într-un corp omenesc, deschis pe masa de operație. Negreșit, mobilier nu mai era, dar albastrul tapetului închisese scene de viață: iubire, necazuri, nașteri, vizite; era întreagă soba la gura căreia stătuse desigur vreo femeie gânditoare, alăturea era soneria mică în perete. Și acum era un gol de nămiză până în adâncurile luminoase, arzătoare ale cerului. O casă fără acoperiș, vara, nu e o casă din care chiriașii se mută ca să vie alți chiriași. E ca o violare. Nu ar trebui să se permită oricui să vadă o casă căreia i se ridică acoperișul, cum metresa care iubește nu lasă slugile să facă patul în care au fost îmbrățișările ei, ci îl strânge și-l aranjează singură, în clipa plecării” Camil Petrescu, Patul lui Procust

Citiți textul integral în ediția tipărită a revistei Arhitectura, nr 1/2011