Clădind pentru comunitate. Școlile de vară de arhitectură experimentală PAO
Din 2005, un grup de arhitecți, artiști și artizani din diferite țări, majoritatea constituind-o profesioniști și studenți din domenii conexe cu arhitectura, se întâlnesc anual în cadrul școlii de vară de arhitectură - PAO. Intenția acestor manifestări este să imagineze și să realizeze o gamă cât mai variată de proiecte experimentale, de la intervenții artistice mici plasate deasupra pavilioanelor de arhitectură până la Land Art. În ultimii șapte ani, în jur de 200 de studenți și profesioniști au participat la workshopurile organizate în Germania, Italia și România.
Combinația între teorie și practică, între reflecție și creație, între contemplație și producție este ideea-nucleu a proiectuluI. Meșteșugul este privit și din perspectiva pragmatică, dar este perceput în cadrul PAO mai ales în calitate de concept. Marele atu este împletirea dintre practică și intelect. Un aspect esențial îl constituie, de asemenea, înțelegerea spiritului locului, manifestat prin cultura și mentalitatea locale.
Proiectele PAO nu sunt impuse de dinainte, ci sunt găsite pe loc și realizate în condiții care cer ingeniozitate și spirit de improvizație. Modelele arhitecturale apar in situ, în condiții naturale, la scala unu pe unu. Acest mod de lucru nu duce neapărat la o arhitectură ieșită din comun, însă este baza unei munci făcute cu multă bucurie și aducătoare de o mare satisfacție personală. La urma urmei, o asemenea perspectivă asupra arhitecturii este bine-venită și necesară oriunde și oricând.
Înțelegerea culturii prin creația colectivă
Pe lângă experiența practică, programul PAO cuprinde conferințe și seminarii, fiind menit să completeze actuala educație universitară de arhitectură. A fost dezvoltată o metodologie deschisă care utilizează intervențiile architectonice și artistice ca instrumente pentru sit-anchetă, studiu cultural și analize de teren. Procesul de creație și cel de producție pot fi privite ca un instrument analitic sau ca un agent de contrast care implică observarea și investigația complexă. Deoarece aceste procese se bazează pe o multitudine de materiale și de resurse, cunoașterea acestora face posibilă perceperea unei amprente specifice culturii și atmosferei dintr-un anumit loc, lăsând să se întrevadă și aspectele sale sociale, precum și mijloacele tehnologice.
Învățarea teoretică este mai eficientă dacă se combină cu practica. PAO dezvoltă un sistem operațional care reunește atelierele de construcție și de artă, predarea academică, editarea de carte și realizarea de expoziții, precum și educația profesională și cursurile creative pentru copii. De-a lungul ultimilor ani, PAO a făcut experimente cu forme alternative de creație în artă și design. Workshopurile se bazează pe doi factori principali: 1) Gândirea colectivă, pe baza dinamicii de grup, a spiritului de echipă și de colaborare; 2) Sit-specificarea, dat fiind că toate activitățile își au baza în specificul unui anumit loc, definit atât în funcție de condițiile fizice, cât și de mentalitatea locuitorilor.
În acest mod, arhitectura este considerată un proces al gândirii, al practicii și al învățării. Cu alte cuvinte, PAO pune mai puțin accentul pe arhitectura văzută ca o activitate desfășurată în vederea obținerii unui anumit rezultat, privilegiind în schimb procesul de desfășurare a actului arhitectonic. În acest fel, arhitectura nu mai este un design finit, un obiect sau o clădire, ci o forță intelectuală capabilă să stârnească și să împingă mai departe ideile, o formă de experiență, de imaginație și de memorie. Convingerea mea este că architectura privită în acest fel dă naștere înțelegerii și inteligenței practice pentru cei interesați de astfel de experimente. Astfel, taberele PAO au devenit laboratoare pentru experiențe care rezultă din provocările create de mediu și persoane, dar în același timp ele au fost surse ale cunoașterii. Este vorba de cunoașterea unui loc, dar și de cunoașterea capacității de a-l schimba, în bine sau în rău, printr-o intervenție arhitectonică sau artistică.
Citiți textul integral în numărul 1/2013 al revistei Arhitectura – Număr special Timișoara