Viziuni ale orașului

Reabilitarea spațiilor publice din centrul istoric al Timișoarei

PRODIT srl Șerban Sturdza Mihai Șulea Zsofia Gagyi

BIA RADU MIHĂILESCU Radu Mihăilescu Laurențiu Bălu

STUDIO ARCA srl Luminița Pascu Mihaela Rusulețu

Investiția dezvoltată de Primăria Timișoara cu finanțare comunitară urmărește reabilitarea unei zone publice din Cartierul Cetate formată din Piața Unirii, Piața Libertății, Piața Sfântul Gheorghe, Piața Țarcului și 10 străzi. Intervențiile propuse vizează refacerea pavajelor, înlocuirea mobilierului urban și a iluminatului public, extinderea spațiului verde și reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare. Prin acest proiect se continuă o politică a extinderii spațiului public și a consolidării lui de la sud la nord, prin unirea piețelor istorice și a unui sistem de străzi de legătură. Procesul este unul istoric, dezvoltat oarecum constant și întărit de regulamentul de urbanism pentru zona Cetate, care funcționează și acum. În același timp trebuie acceptat un fapt caracteristic al orașului legat de evoluția sa în timp: atât cartierele istorice (Iosefin, Traian), cât și zonele care s-au dezvoltat de curând (cartierul studențesc sau zona mall) și-au format propriile spații publice cu caracteristici specifice, identități proprii și legături funcționale bine definite cu vecinătățile. În cadrul acestei rețele complexe de spații publice, cele din cartierul Cetate au un caracter de reprezentare major și, din acest punct de vedere, reprezintă cel mai bine Timișoara istorică și poziția sa în cadrul orașelor europene. Soluția arhitecturală și urbanistică propusă are la bază principii directoare menite a asigura caracterul de autenticitate și identitate proprie spațiilor urbane supuse procesului de reabilitare: Soluția arhitecturală se integrează în perioada edificării sitului Spațiul public al Cetății are un caracter unitar și clar structurat în sensul său de folosință de-a lungul a 300 de ani. Modelul urbanistic folosit a fost „fabricat pe planșetă” și a generat un sistem de spații publice - străzi și piețe cu destinații bine definite, logic legate de sistemul parcelar și net separat de vecinătăți printr-un sistem defensiv puternic și foarte sofisticat. Această caracteristică a spațiului public îl individualizează net de celelalte spații publice din Timișoara și reprezintă o caracteristică pe care proiectul de reabilitare propus o respectă și o întărește. Spațiul public astfel perceput se leagă funcțional de parcelarul Cetății prin intermediul gangurilor, porticelor și a curților interioare. Legăturile dintre spațiul public și cel semipublic îmbogățesc funcțional și expresiv traseele cunoscute și reprezintă un atu identitar pentru întregul ansamblu. Reabilitarea va fi subordonată și va sublinia relațiile între spațiul public și cel semipublic. Reabilitarea spațiului public va ține cont de identitatea sa dobândită în timp, de care locuitorii orașului sunt atașați și pe care și-o asumă. Memoria spațiului public va fi unul dintre atributele care vor trebui respectate și întreținute. Piețele au destinații și funcții de reprezentare diferențiate, păstrând încă pregnant autoritatea și prezența instituțiilor istorice în legătură cu care au fost construite. Acolo unde aceste relații nu mai sunt evidențiate reabilitarea urbană va genera soluții și detalii noi, pentru întărirea identității locului. Din punct de vedere stilistic, soluțiile propuse sunt conforme cu caracteristicile clădirilor adiacente. În desenul propus pentru paviment se acordă o atenție specială relației cu fronturile clădirilor, în funcție de importanța lor în țesutul urban, atât ca obiect de arhitectură, cât și ca funcțiune reprezentativă. Relații de vecinătate 1. Relația dintre centrul istoric și restul orașului După defortificarea cartierului Cetate, relațiile între țesutul lui urban și vecinătăți au fost intensificate și, progresiv, spațiul liber lăsat pentru manevra militară a fost construit din ce în ce mai dens până la limitele cetății, definite astăzi de primul inel de circulație. În prezent, în imediata vecinătate, în afara acestui inel se dezvoltă operații urbanistice importante, care presupun refacerea unor legături între cartierul Cetate și aceste zone. Dintre aceste zone urbane în dezvoltare, care vor presupune întărirea relației cu sistemul de spații publice ale cartierului Cetate, amintim: În Piața 700 se dezvoltă dotări pentru birouri și anexele lor, care vor aduce un aport important de persoane. Parcul Botanic va avea, în timp, un program de reabilitare care să îl poată conecta mai ușor cu vecinătățile, în special cu Piața Mărăști și cartierul Cetate. Campusul universitar, care se prefigurează la nordul Cetății, va trebui să includă în programul de dezvoltare un traseu pietonal nord-sud, care să lege firesc și rapid polul urban din nord, definit de mall și dotările adiacente, de cartierul Cetate, din sud. Astfel, dezvoltarea traseului pietonal public prin interiorul zonei universitare va putea crea un ax cultural în prelungirea sistemului pietonal nord-sud deja dezvoltat în Cetate. Zona universitară și acest traseu care o străbate fac parte integrantă din principiul director de organizare al spațiilor pietonale din centrul Timișoarei și va trebui să constituie o cerință de temă pentru Planul de dezvoltare al Universității. Zona Bastion, actualmente în faza de reabilitare, va mări interesul pentru o legătură adecvată cu Piața Unirii și sistemul de străzi pietonale. La sud, Parcul („parcul civic”) cu fosta sală de sport, ansamblu care face parte din cartierul Cetății din punct de vedere morfologic, va trebui să aibă o legătură puternică, dezvoltată de-a lungul străzii nord-sud până în Piața Unirii. Zona Corso (Piața Victoriei) și Castelul Huniade, care nu fac parte din studiul actual, dar reprezintă capătul sudic al marelui ax pietonal în dezvoltare. Cele șase zone amintite vor accentua importanța cartierului Cetate și vor genera, în același timp, oportunități și conflicte. De menționat este necesitatea ca administrația orașului să impună zone de parcare suplimentare în fiecare dintre aceste vecinătăți, în așa fel încât eliminarea circulației auto și pietonizarea unor străzi din Cetate să nu producă dezechilibre și disconfort pentru cetățeni. 2. Relații între spațiul public și spațiul verde Din punct de vedere istoric, Cetatea a fost organizată pe principii militare. Spațiul public avea rațiuni în consecință și, ca atare, expresia lui era minerală. Spațiul verde era acceptat în curți. Pe măsură ce cartierul a fost defortificat și s-a produs un amestec de funcțiuni, între cele specifice ale Cetății și restul orașului, spațiul public și-a mărit plaja de adresabilitate și, cu această ocazie, au apărut amenajările peisagistice. Acestea au fost convenționale, cu procedee de împrumut de la tipuri de spații urbane complet diferite de Cetate. Din acest motiv, în cele mai multe cazuri, ele au fost inadecvat poziționate și au avut rezolvări discutabile. O concepție de ansamblu privind spațiile verzi pune în discuție dacă nu este mai corect ca ele să fie liftate de la suprafața solului. Operația se face prin eliminarea peluzelor și înlocuirea lor cu plantarea unor copaci adecvați. Normele de mediu în vigoare pot fi respectate cu condiția acceptării acestei soluții care poate fi în alte cazuri discutabilă. În acest mod am putea avea un tip de tratare cu peluză în Piața Unirii, lăsând fronturile vizibile din orice punct și un tip de tratare cu copaci în celelalte piețe istorice. De-a lungul străzilor, actualmente fără copaci, această caracteristică ar trebui să se mențină. Există totuși o concesie care ar putea fi făcută spațiului verde, după modelul întâlnit în zona istorică a Bruxelles-ului: cuiburi minuscule de pământ vegetal protejat cu feronerie și adosat fațadelor în zona burlanelor, din care se ridică vrejuri de plante agățătoare cu caracter decorativ, până spre etajele superioare. Este o chestiune de ambient, care va personaliza numai în anumite cazuri spațiul urban. 3. Relația populație riverană și vizitatori Reabilitarea spațiului public va recurge la soluții echilibrate pentru a nu descuraja confortul riveranilor în dauna fluxurilor din ce în ce mai mari de turiști. O condiție esențială pentru reușita proiectului va fi păstrarea locuințelor și a locuirii în cartierul Cetate. Altfel, caracterul artificial al amenajărilor va distruge încet, dar sigur, identitatea acestor spații. 4. Relația public - privat Relația public - privat va fi un subiect de gestiune care să ofere soluții convenabile pentru ambele părți, în favoarea dezvoltării unor schimburi generoase între cetățeni și, de asemenea, a măririi confortului urban. Citiți textul integral în numărul 1/2013 al revistei Arhitectura – Număr special Timișoara