Strategii ale dialogului

Strategii PUG Timișoara

„Planul vechi e gata?

Să vedem ce ne-a mai rămas de făcut din el înainte să-l începem pe cel nou!“

Din 10 în 10 ani, în orașele noastre se demarează marele mecanism al achiziției publice (semn al unei piețe liberalizate), se pun cap la cap specializările necesare (sub formă de ștampile), se fac și se desfac alianțe între specialiști pentru a satisface solicitările unor caiete de sarcini întocmite pe eșecurile celor 10 ani anteriori, cumulate cu viziunile strategice ale documentelor europene¹, asimilate în cel mai bun caz ca sloganuri de frontispiciu.

Planul urbanistic general ca pachet de prestări servicii atribuit prin procedură de achiziție publică a devenit standard în România, în ciuda faptului că urbanismul și amenajarea teritoriului fac parte dintre puținele domenii în care directiva privind liberalizarea pieței comunitare a serviciilor 2006/123/EG numește explicit interesul public² și astfel deschide perspectiva unei asumări normale a responsabilității și prerogativelor de către autoritatea publică în chestiuni ce țin de domeniile mai sus menționate. Orice plan urbanistic general este încărcat cu așteptarea și nemulțumirile unui deceniu. Cel puțin al unui deceniu. După cum întreba un cetățean venit la o dezbatere publică: „Planul general vechi e gata? Să vedem ce ne-a mai rămas de făcut din el înainte să-l începem pe cel nou!“. Corectă problemă, având în vedere incapacitatea cronică a administrațiilor publice în România de a urmării consecvent prevederi strategice și planificări teritoriale³. Se cumulează astfel așteptări de câteva decenii în mediul profesional, care adesea pot fi, pe deasupra, și așteptări greșite, ce riscă aducerea în secolul al XXI-lea a unor concepte și strategii născute în deceniile ’70-’80 ale secolului anterior. Pe de altă parte, avem șansa de a nu repeta greșelile făcute de alții în perioada amintită. De a nu forța infrastructura rutieră în detrimentul structurii urbane și a pietonului, de a nu limita expansiunea teritorială costisitoare⁴ în favoarea unor puțini, pe resursele financiare ale tuturor, de a renunța la patrimoniul construit (fie el listat sau nu) în virtutea unui fals pragmatism.

Timișoara are în față încercarea de a crește calitatea vieții locuitorilor păstrându-și atractivitatea economică dezvoltată în ultimul deceniu, toate pe fondul tendinței de emigrație a forței de muncă tinere și calificate, a unei evoluții demografice defavorabile la nivel european și a unei crize economice prelungite. În acest context, prin noul PUG, municipalitatea și-a definit două obiective majore stabilite prin strategii sectoriale⁵ și dezvoltate în Strategia de dezvoltare spațială aferentă (și premergătoare) Planului Urbanistic General. Acestea sunt creșterea atractivității orașului pentru investitori, deci creșterea competitivității economice în condițiile unei concurențe regionale și internaționale acerbe⁶, și creșterea calității vieții pentru locuitori, implicit contrabalansarea natalității negative prin atragerea de noi locuitori. Acestor două obiective li se substituie în cadrul strategiei de dezvoltare spațială un total de zece politici cu impact la nivelul teritoriului administrativ și al teritoriului metropolitan. Programele aferente acestora se constituie în arii de intervenție localizate în baza analizei de teren și a analizei indicatorilor economici, a operatorilor din zonele respective și deficiențelor constatate, fiindu-le atribuite o serie de proiecte identificate în cadrul unor dezbateri publice și a consultării actorilor locali și regionali.

Citiți textul integral în numărul 1/2013 al revistei Arhitectura – Număr special Timișoara

NOTE:

1. Care au în spate reglementări și ținte clare. Directiva pentru protecția păsărilor 79/409/EWG, Directiva pentru protecția habitatelor de floră și faună (96/42/EG), Directiva Plan UP (2001/42/EG), Directiva Serveso II (96/82/EG), Directiva pentru liberalizarea serviciilor (2006/123/EG), Directiva pentru energie regenerabilă (2009/28/EG). Toate produc sau pot produce efecte în legislația națională.

2. Ceea ce înseamnă și un îndem ca autoritatea publică să-și exercite prerogativele în acest sens.

3. Mă refer aici și la demersul de modificare a OUG7/2011 în sensul reintroducerii posibilităților de derogare în urbanism cu efectele vizibile din ultimii 20 de ani.

4. Guvernul Germaniei a stabilit ca țintă de dezvoltare limitarea schimbării de destinație a unor terenuri pentru a fi folosite în vederea extinderii infrastructurii de trafic și a suprafețelor construibile la 30 de hectare pe zi în 2020. În 2003, necesarul era de 105 hectare pe zi. Din: Brückner, Berger, Luchmann, Tenz: Der demographische Wandel und seine Konsequenzen für Wohnungsnachfrage, Städtebau und Flächennutzung, Leipzig Institut für Regionalentwicklung und Strukturplanung (IRS), 2007, p. 8.

5. Strategia de dezvoltare; Concept strategic de dezvoltare economică și socială a zonei Timișoara - 2000-2007; Strategia Locală privind Schimbările Climatice în Municipiul Timișoara; Strategia dezvoltării spațiilor verzi a Municipiului Timișoara 2010-2020, Concept integrat de măsuri pentru reabilitarea și revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timișoara, 2009.