Pavaj, piață publică “www”,
plan, scara 1:3

Dependenți de click, ne place like-ul, share-uim, tweet-uim, +1-uim, pin-uim, postăm, re-postăm, link-uim, dăm tap, double-tap, scroll, scroll… pinch, zoom, check-in… restart

Un ritual cu care ne îndeletnicim din ce în ce mai mult în ultima vreme. Un ritual care generează confuzie pentru o generație și definește o alta, un ritual care nu definește numai o cultură, ci ajunge să definească un spațiu public. În care ne ducem bunicii și părinții de mână la plimbare și reușim să îi buimăcim mai mult decât o făceam cu  gângurelile noastre pe post de prime cuvinte. Un spațiu public articulat din peste 340 de platforme sociale online, la baza cărora stă un ritual prin care reușim să continuăm tacticoși această tranziție de la LSD la LCD.

Noi nu conservăm, iar când o facem am vrea un congelator uriaș, în care să băgăm: clădiri, păduri, bunicii, străbunicii, tradiții… viitorul.

Viitorul e acum și noi îl ignorăm.

Citiți textul integral în numărul 3/2013 al revistei Arhitectura

Ilustrația expusă la Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2012, Pavilionul Marii Britanii,
reflectă relația noastră cu tehnologia. Faptul că o considerăm o persoană, sau că se comportă cu noi ca o persoană, și că este uzuală, ceva obișnuit o știm deja, nu mai este o surpriză să o numim „ea” și să îi vorbim (telefonului) pe stradă. Stranietatea și lipsa de conținut a acestei tehnologii „umanizate”, lipsa existenței umane pe care încearcă să o simuleze sunt, de asemenea, subiecte pe care am încercat să le abordez vizual. Vorbesc despre „tech” pentru că este ceea ce ne conduce către o reprezentare culturală a culturii noastre.

 
Specimene poligonale
o caricaturizare digitală, un studiu al culturii contemporane ca punct de plecare a unui demers arhitectural

Happy End of The World, 12.12. 2012. from OLGV. on Vimeo.

GravityONE.
A Choreography for Militarised Airspace
http://cargocollective.com/olgv/GravityONE