Oglindiri

Metaforma Fonografitecturi

Studiu volumetric pentru pentru pachetul vizual al albumului „Sparrow Island” produs de nord-irlandezul Chris McKeown (2ndMOUSE).
Album lansat exclusiv in format digital in 2013 sub label-ul Cupboard Love Records.

[caption id="attachment_8220" align="aligncenter" width="630"]Studiu volumetric pentru pentru pachetul vizual al albumului “Sparrow Island” produs de nord-irlandezul Chris McKeown (2ndMOUSE). Album lansat exclusiv in format digital in 2013 sub label-ul Cupboard Love Records. Studiu volumetric pentru pentru pachetul vizual al albumului “Sparrow Island” produs de nord-irlandezul Chris McKeown (2ndMOUSE).

Album lansat exclusiv in format digital in 2013 sub label-ul Cupboard Love Records.[/caption]

Teo Tudorică este autor de fonografitecturi in cadrul proiectului său

metaFORMA.

Studii de arhitectură la UAUIM București și UP Timișoara.

www.behance.net/metaForma

Revista Arhitectura: Este prestigiul profesiei de arhitect în declin? De ce? Teo Tudorică: Termenul declin mi se pare, poate, prea tare. În mod cert meseria își schimbă felul și aria de influență în societate. În același timp, raportarea societății la profesia de arhitect (m-aș aventura chiar să mă refer la profesionist în genere) își urmează propriile developări și condiționări. Mi se pare esențial ca pofesionistul să își reamintească întotdeauna faptul că el trebuie să răspundă nevoilor comunității - să fie proactiv în raport cu societatea pentru și în care performează. Cu alte cuvinte, nu susțin o atitudine defensivă, uneori lamentativă chiar, a arhitectului în raport cu contextul social căruia i se adresează în ultimă instanță. R.A.: Simțiți o amenințare evidentă? De ce tip? Cum o depășiți? T.T.: Da. În cazul meu, amenințarea s-a concretizat chiar. Din discuții cu colegi mai vechi și mai noi în breaslă, trag concluzia că este o situație cu care se confruntă o mare parte din arhitecții debutanți. E vorba de rutină. Prin această rutină subînțeleg mai multe aspecte, cum ar fi: birocrația proverbială românească; nivelul uneori deprimant al colaborării cu investitori, clienți, colaboratori; remunerația neadecvată etc. Modul meu de a-mi păstra echilibrul și creativitatea a presupus un pas mai drastic. Am renunțat la practica de arhitectură. Probabil nu definitiv, dar în mod sigur nu înainte de a-mi reveni pofta sinceră de a proiecta. R.A.: Profesia de arhitect se deprofesionalizează și ultraprofesionalizează. De ce? T.T.: Ambele. Arhitectul pare a se deprofesionaliza în raport cu societatea prin compromis, prin tarifare derizorie, prin comunicare inadecvată. Concomitent, arhitectul se ultraprofesionalizează în raport cu breasla. Citiți interviul integral în numărul 3/2013 al revistei Arhitectura [gallery link="file" ids="8222,8223,8224,8225,8226,8227,8228,8229,8230,8231,8232"]