Promisiuni

Leitourgia orașul ceremoniei

IULIA-CARINA PĂNCULESCU, PATRICIA PIȚURLEA, MIHAI-CĂTĂLIN CARAGEA

IULIA-CARINA PĂNCULESCU PATRICIA PIȚURLEA MIHAI-CĂTĂLIN CARAGEA

„Sunt formele pe care le-ar fi putut lua orașul, dacă n-ar fi devenit, dintr-un motiv sau altul, ceea ce vedem astăzi. În fiecare epocă, cineva, uitându-se la Fedora așa cum era atunci, își imaginase cum ar fi transformat-o în orașul ideal, dar, în timp ce-și construia modelul în miniatură, Fedora deja nu mai era cea de dinainte, iar ceea ce fusese până mai ieri un posibil viitor al său era de-acum doar o jucărioară într-o sferă de sticlă.”

Italo Calvino, „Orașele Invizibile”

Orașul Leitourgia indică spre o datorie publică a cetățenilor față de orașul lor, păstrând ideea de sacralitate, ce se reflectă în evenimentele cele mai importante din viața unui om: nașterea, botezul, căsătoria sau moartea. Așadar, acest oraș vizionar păstrează cu grijă spațiile destinate acestor evenimente specifice, înșiruite într-o ordine aparte, astfel încât fiecare „leitourgian” să parcurgă măcar o dată pe zi spațiile respective.

Orașul este strâns legat de obiectele alese (setul de pistoale, ceasul cu pendul, columna lui Traian, costumul tradițional sârbesc, moara de apă, ibricul turcesc, covorul, tobele), ele influențând viața locuitorilor și, împreună, reușind să formeze o scenă a ceremoniei, unde fiecare obiect se transformă într-un spațiu public.

Traseul procesiunii se află deasupra orașului. Când acesta se inundă, viața care caracterizează în mod uzual o comunitate dispare împreună cu tot ce e material; oamenii rămân cu rutina ceremoniei, singura care îi definește ca adevărați locuitori ai Leitourgiei.

Citiți textul integral în numărul 3/2013 al revistei Arhitectura

“THESE ARE THE FORMS THE CITY COULD HAVE TAKEN IF, FOR ONE REASON OR ANOTHER, IT HAD NOT BECOME WHAT WE SEE TODAY. IN EVERY AGE SOMEONE, LOOKING AT FEDORA AS IT WAS, IMAGINED A WAY OF MAKING IT THE IDEAL CITY, BUT WHILE HE CONSTRUCTED HIS MINIATURE MODEL, FEDORA WAS ALREADY NO LONGER THE SAME AS BEFORE, AND WHAT HAD BEEN UNTIL YESTERDAY A POSSIBLE FUTURE BECAME ONLY A TOY IN A GLASS GLOBE.”

ITALO CALVINO, “THE INVISIBLE CITIES”

The city of Leitourgia indicates a social duty the citizens cary for their city, with an idea of sanctity, reflecting the most important events in one’s life: birth, baptism, marriage, or death. Moreover, this city carefully guards spaces destined for specific events, in a certain order, so every „leitourgian” can traverse them at least once a day.

The city is definded by the chosen objects (the set of pistols, the pendullum clock, Trajan’s column, the traditional serbian costume, the water mill, the turkish kettle, the carpet, the drums), as they influence the inhabitants and toghether forming a stage for the ceremony, where every object becomes a public space.

The procession route floats above the city. When it floods, the life that usually characterizes a community vanishes with everithing that is material; people still have the routine of the ceremony, the only one that defines them as genuine inhabitants of Leitourgia.