Bucureștiul din 3 linii

Țin minte că, înainte să ajung la facultate, nu cunoșteam mai deloc Capitala dincolo de câteva excursii fulger din școala generală și liceu, ale căror puncte culminante erau, invariabil, McDonald’s-ul din Gara de Nord sau Muzeul Antipa. Mai aveam însă o sursă indirectă de informații despre București, anume bunicul meu. Absolvent al școlii tehnice de drumuri și poduri și ulterior parte a serviciului de sistematizare și arhitectură, obișnuia să îmi povestească adesea despre detașările lui din anii ’60-‘70.

Știam de multă vreme că, pe drumul dintre Gara de Nord și IPCT, găsea mai întotdeauna timp să se oprească și „pe la institut”¹ ca să vadă „ce s-a mai pus în vitrină”. Așa am aflat, printre altele, că echipa de proiectare din care făcea parte și care elaborase proiectul pentru Stadionul Tineretului din Balș își găsise inspirația pentru proiect - sau cel puțin sursa detaliilor tehnice - „în geam” la „Ion Mincu”.

Ar fi o exagerare să ne imaginăm că, într-un mic o