Tegumentul Național București

Teatrul Național București. Desen din amintiri, 2026

Vaslui, Bârlad, Tecuci - pauză de cincisprezece minute, schimb de locomotivă, două țigări Kent 4 lung - Focșani, Buzău, Ploiești, București. 276 de kilometri. O sută de lei dus-întors. Clasa a doua. Compartiment cu opt locuri - mereu „full”. În buzunar, o altă sută de lei, cât pentru trei zile: vineri, sâmbătă, duminică. Mama mă lăsa la gară vinerea, la 17:00, și mă recupera tot din gară duminica, la 22:00 sau, în cel mai rău caz, lunea, la 5:00. Timp de doi ani, acesta a fost programul. Parametrii vieții mele de weekend. Bucureștiul nu l-am descoperit. L-am făcut navetă, fiindcă veneam aici să mă pregătesc pentru admiterea la „Mincu”.

Coboram inevitabil în Gara de Nord și, dacă trenul nu avea întârziere, o luam pe sub pământ: Gara de Nord, Victoriei, Ștefan cel Mare, Obor. Aici ieșeam la suprafață. Știam doar linia galbenă de la Metrorex și doar pe această porțiune esențială.

Dacă însă metroul se închidea până să ajung eu, se trecea la planul B: mă aștepta tata, care, d

Coperta revistei

Citiți continuarea in revista

Arhitectura 3-4/2026 (723-724)
Bucureștiul care...