O catedrală nomadă

În istoria arhitecturii românești nu cred să existe un proiect mai „plimbat” decât cel pentru Catedrala Națională. Cauzele acoperă întreg spectrul slăbiciunilor umane, de la rea-voință, politicianism dâmbovițean până la conflicte armate. Practica milenară ne arată că o catedrală se construiește în timp îndelungat și se termină greu - Sagrada Familia - sau niciodată - Notre Dame. Această temporizare ține de execuție și nicidecum de decizie. În cazul Catedralei noastre, decizia este cea care ne-a luat tot timpul, pe când execuția ar părea că este în grafic. Istoria peregrinării ei nu se rezumă la perioada contemporană din anii 2000, ci începe chiar din momentul când a apărut ideea de Catedrală Națională. După Războiul de Independență, Carol I constată că nici una dintre cele peste 100 de biserici din Capitală nu are capacitatea de a oficia momente solemne cu prilejul unor sărbători naționale. Regele începe, odată cu înscăunarea sa, un plan de modernizare a Regatului României, care p