Piața Regele Carol I - Piața revoluției. Note despre concursul din 1997

I. Istoria

În 1906, Primăria oraşului Bucureşti stabilea, prin planul de alinieri al Pieței Regele Carol I, forma spațiului ce avea să devină centrul monumental al Bucureștiului interbelic. Era o piață de tradiție clasică, delimitată prin fronturi construite și ordonată prin trasee geometrice, care compensau deficitul de regularitate al curții de onoare a vechiului Palat Regal prin circularitatea și simetria frontului opus, dominat de clădirea Fundației Regale.

În anii următori, acest plan a fost pus în aplicare prin terminarea clădirii Fundației Regale (începută în 1895, arh. Paul Gottereau) şi construirea de o parte şi de cealaltă parte a ei a două clădiri care, fără a fi identice, susțineau concepția simetrică a ansamblului, Academia Comercială (1915, arh. Leonida Negrescu) și Banca Națiunii (1912, arh. Otto Maugsch).

Separat, dar în conexiune cu Piața Carol I, se afla un al doilea spațiu urban reprezentativ, mai vechi și cu un caracter vegetal, Grădina E