Topoi ai anilor nouăzeci în patrie (raport de la fața locului&timpului)

Decât să fac ego-istorie, mai bine folosesc fragmente de texte scrise atunci, despre câteva dintre figurile construite ale anilor nouăzeci bucureșteni.

Așadar:

Casa Republicii/Poporului/Parlamentului

Palatul care, împreună cu zona sfârtecată dimprejur, a făcut obiectul concursului de arhitectură „București 2000”, și-a schimbat după revoluție denumirea, devenind copilul drag al parlamentarilor. Rezultatele concursului au toate șansele să nu le facă acestora nicio impresie. Dimpotrivă. (Nu doar) ei cred, peste diferențele de politichie, că avem de-a face cu o expresie a geniului constructiv al poporului daco-roman. „Casa Republicii” este însă și un smash-hit internațional. Această arhitectură are succes nu doar la noua burtă-verzime (nunți, botezuri), cât și la caracuda diplomatică (simpozioane, conferințe).

Fostul centru al puterii absolute a devenit, pe o rută ocolitoare, exact ceea ce nu trebuia, adică edificiul absolut al noii puteri. Retușur