RDW

ARGUMENT LA TEMĂ: Negocieri / Compromisuri

E foarte greu să datezi corect negocierea.

Istoria umanităţii ne dezvăluie forme de schimb din cele mai vechi timpuri.

Imaginându-ne un scenariu aproape preistoric al negoţului îi putem asocia direct negocierea. De aceea, chiar dacă nu a fost etichetată cu un nume precis decât în istoria modernă, negocierea este o îndeletnicire foarte veche. Urmăreşte acordul.

În fapt, negocierea este o formă concentrată şi interactivă de comunicare interumană, în care două sau mai multe părţi aflate în dezacord urmăresc să ajungă la o înţelegere. Ea fie rezolvă o problemă comună sau atinge un scop comun. Înţelegerea se manifestă în forme variate: un acord verbal – consolidat printr-o strângere de mână, un consens tacit, o minută, o scrisoare de intenţie sau un protocol semnat. Rezultatul negocierii poate fi o convenţie sau un contract, redactate cu respectarea unor proceduri şi uzanţe comune, dar mai poate însemna o căsătorie, un armistiţiu, un pact sau un tratat internaţional, redactate cu respectarea unor proceduri şi uzanţe speciale.

O temă de proiectare arhitecturală este rezultatul multiplelor negocieri: între client şi arhitect, între oraş şi clădire, între deziderat şi rezultat etc. Un proiect de arhitectură este astfel o permanentă negociere – între autor şi client, dar şi între fazele devenirii proiectului către realitatea construită. Se urmăreşte minimul compromis.

Un contract de execuţie, a unei intervenţii arhitecturale sau urbane, survine în urma unei alte negocieri – între constructor şi antreprenor sau proprietar. O zonă urbană trece printr-o multitudine de negocieri înainte de a fi costruită, dar şi prin utilizare.

Peste tot în lume, în numele unui scop comun se fac compromisuri, se semnează contracte şi se renegociază.

În numărul acesta ne concentrăm să semnalăm negocieri pertinente cu compromisuri cât mai mici, încercând prin această privire critică însă constructivă să semnalăm că

lipsa negocierii în domeniul edificabilului este un eşec de contract.

Articolele tematice sunt deschise de ultima escală, din acest an, în interiorul dosarului comentat Buzești – Berzei. Seria de interviuri prezentate va fi, sperăm, relevantă pentru a înţelege această parte de oraş.

Apoi în materialul intitulat „Copromisuri – Negocieri” se face o incursiune lucidă şi asumat ironică în comportamentul compromisului. Sunt condamnate afirmaţiile conjuncturale care frecvent, pentru a masca refuzul evident, se deghizează ipocrit sau amabil în tonul contrar. În cheia de lectură a compromisului şi a căutării convergentei, eforturile României de a se sincroniza cu ceva mai măreţ, mai puternic sau mai valoros sunt privite şi comentate cu nuanţe culturale extem de fine.

Pavilionul României la expoziţia internțională de arhitectură din Tokyo are o alcătuire interesantă. Echipa de proiectanţi ne dezvăluie cum în procesul de arhitectură participativă – care stă la baza intervenţiei – negocierea joacă un rol semnificativ.

Continuând cu exemple internaţionale şi încercând să răspundă la felul în care, într-o eră a consumului, patrimoniul cultural poate fi „instrumentat” ca imagine de marcă, articolul următor priveşte câteva cazuri. Textul discută despre clădiri de patrimoniu – industrial sau nu – a căror putere de comunicare este reîncărcată.

Un ecomuzeu demonstrează strălucit o strategie de re-evaluare arhitecturală.

Am urmărit ca prin articolele adunate în acest număr să oferim o dimensiune constructivă noţiunii de concesie. Credem că, în acest mod, termenul de compromis – ca acord bazat pe cedări reciproce – privilegiază echilibrul pe care părţile reuşesc să-l stabilească în beneficiu mutual.

Avem convingerea că tonul constructiv trebuie să substituie gradual şi asumat lamentaţia în care se complace, de destul de mult timp, orice discurs legat de edificare.

Comments

comments

Comments
One Response to “ARGUMENT LA TEMĂ: Negocieri / Compromisuri”
  1. clara tomasevschi spune:

    Ceva atat de penibil, ca ceea ce mi-e dat sa citesc in aceasta rubrica, la fiecare numar al revistei, la care nimeni nu vrea sa renunte, macar din bun simt, ma face sa cred ca, de fapt, falsa dizertatie despre ‘compromis si negociere” nu functioneaza ca principiu, in cazul acestei reviste cu pretentii, intre cei doi poli principali: autor si cititor.Stimata doamna Pamfil ar trebui sa inteleaga ca, a nu mai scrie aceasta inutila rubrica, cu false analogii si pretentii culturale, ar fi un compromis necesar daca nu cumva domnia sa scrie doar pentru propria-i placere, pot spune, deja perversa. Nu stiu ce negocieri ar trebui duse cu conducerea U.A.R., (pentru a ne mentine in atmosfera generata de acest articol), ca sa dispara asemenea false eseuri culturale, in care cuvintele se aglomereaza haotic, fara sa se tina cont de context, intr-o galgaiala regurgitanta de pseudo teorii intelectuale, din care nu aflam nimic nou, decat niste teorii fortate, care, daca ar fi scrise intr-un limbaj normal si corect semantic, ar fi de o banalitate greu de suportat si, deci, complet inutile.Stimata doamna, cand veti obosi sa mai teoretizati abracadabrant ,pana la epuizarea sau anihilarea totala a conceptului, o parte dintre cititori, cei care nu sunt doar arhitecti, vor rasufla, in fine, mult mai usurati!

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog