RDW

Dialog între public şi proiect

Vara aceasta s-a desfăşurat, la Târgu Secuiesc, un workshop în cursul căruia un grup de tineri arhitecţi și studenţi la Arhitectură, Construcţii și Peisagistică au încercat să găsească soluţii pentru reînnoirea Centrului Istoric al oraşului. Au rezultat trei propuneri care, pe lângă intervenţii estetice şi de formă asupra centrului, au încercat să introducă schimbări de funcţionare a locului şi a împrejurimii care să aducă beneficii sociale şi economice.

Situaţie

Municipiul Târgu Secuiesc este o localitate aflată la 30 kilometri de Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, cu 20.000 locuitori, cu o istorie de şapte secole și cu tradiţie de târguri, cum indică şi denumirea.

Centrul istoric este declarat monument istoric şi de arhitectură, fiind cuprins în patrimoniul monumentelor arhitectonice din România. Norocul său a fost acela de a scăpa de perioada sistematizărilor de la sfârşitul anilor ’80, păstrându-şi astfel imaginea unică dezvoltată de-a lungul secolelor şi consolidată în secolul al XIX-lea. Clădirile din jurul pieţei centrale au aparţinut breslelor prezente în oraş, cu tradiţionalul parter-comercial – etaj-locuinţă. Din gangul acestor clădiri, de-a lungul loturilor lungi şi înguste, pornesc în mod radial curţi-străzi interioare, unde s-au stabilit aparţinătorii breslei respective. Aceste curţi-străzi aveau, în mod istoric, un caracter semipublic, devenit astăzi public. Denumirile de odinioară ale curţilor proveneau de la bresle, astăzi fiind numerotate. În total 73 de astfel de curţi-străzi există şi astăzi, din care 44 în imediata vecinătate a pieţei centrale.

Mai valoros decât construcţiile este țesutul urban, o tipologie unică. Cu toate că țesutul urban unic oferă oraşului un potenţial turistic şi economic, acesta nu este valorificat.

Spaţiul trapezoidal al pieţei centrale – locul târgurilor de odinioară – poartă intervenţiile de înverzire din anii ’60, amintind în plan de un parc în stil francez, a cărui geometrie nu se mai citeşte în spaţiu. În forma actuală, cu copacii şi arbuştii crescuţi peste mărimea potrivită, vegetaţia trezeşte un sentiment de aglomeraţie şi fragmentează spaţiul. Ca în multe alte oraşe, zona centrală este inundată de maşini parcate, având efectul unei baricade în jurul spaţiului verde. Astfel, accesul este atât vizibil, cât şi fizic îngreunat, este rupt de împrejurimi, iar spaţiul verde nu este perceput ca un loc primitor.

Structura şi amenajarea actuală nu facilitează îndeplinirea funcţiunilor de bază asociate centrului unui oraş: centru administrativ, locul întâlnirilor şi destinderii comunităţii şi, nu în ultimul rând, al primirii oaspeţilor şi a turiştilor.

Majoritatea localnicilor ajung în centru doar pentru a-și rezolva prompt treburi oficiale, iar traficul turistic este aproape exclusiv de tranzit.

Ideea de a schimba situaţia dată a pornit din partea unori tineri care, după terminarea studiilor, au decis să se stabilească în oraşul natal. Principalii motori ai iniţiativei au fost arh. Gál Zoltán şi artistul Weisz István, care au găsit sprijin de la primăria municipiului pentru organizarea unei serii de evenimente cu scopul regândirii centrului oraşului, al identificării calităţilor şi a posibilităţilor de transformare.

Abordare

Programul de o săptămână a cuprins o zi de conferinţe, workshopul efectiv de cinci zile şi pregătirea unei expoziţii cu vernisaj.

Conferinţa deschisă publicului interesat a avut ca invitaţi vorbitori precum preşedintele OAR Transilvania, Guttmann Szabolcs, arhitecţi ca Ványolós Endre, Köllő Miklós şi alţi specialişti în domeniul arhitecturii, urbanismului, restaurării şi istoriei artei. Prezentările au avut ca subiect istoricul şi caracterul oraşului, semnificaţia spaţiilor publice în viaţa comunităţii, precum şi exemple de succes în domeniul reabilitării centrelor istorice, atât din străinătate, cât şi din ţară (reabilitările realizate la Sibiu, Baia Mare, Piaţa Unirii din Cluj-Napoca şi cele în desfăşurare în Miercurea Ciuc).

Scopul acestor prezentări şi al discuţiilor ivite a fost dublu: pe de o parte, informarea participanţilor la workshop şi, pe de altă parte, familiarizarea potenţialilor utilizatori, locuitorii oraşului, cu o posibilă transformare a centrului chiar din prima fază a concepţiei, în vederea uşurării procesului de acceptare a trasformării într-o societate tradiţionalistă.

Prezentările au fost completate cu o serie de analize calitative şi cantitative variate, pentru o înţelegere mai aprofundată a locului.

Cele trei propuneri prelucrate de trei grupe diferite au avut multe puncte în comun, mai ales la nivel de principii de abordare, pornind de la aceleaşi elemente identificate ca probleme sau potenţiale de-a lungul analizelor.

Un prim punct comun a fost considerarea centrului împreună cu împrejurimile – adică, piaţa centrală şi curţile-străzi – ca o unitate.

Schimbarea schemei actuale de circulaţie a fost, de asemenea, tratată de toate cele trei echipe. Analizele au arătat că oraşul îşi poate permite limitarea sau chiar excluderea traficului auto din centru, pentru traficul de tranzit existând trasee alternative viabile, iar cel staţionar în piaţa centrală, în mare parte pe durata programului de lucru, putând fi mutat. Rezolvarea concretă a fost diferită la cele trei variante.

Punctul sensibil pentru locuitori a fost abordarea vegetaţiei. Relaţia om-natură, atitudinea faţă de verdele prezent implică de multe ori nostalgie, provenită din asocierea eliminării vegetaţiei din spaţiile urbane cu sistematizările din timpul comunismului. Examinând plantele am constatat că aproape toate sunt din specii cu un ritm de creştere rapid, nu foarte valoroase, forma iniţial simetrică fiind degradată în urma defrişării. Unele exemplare neîngrijite în mod corespunzător au fost tăiate, ajungându-se la forme neadecvate. De asemenea, gruparea speciilor lemnoase câte două, trei a dus la concurenţă între ele, oprind dezvoltarea armonioasă. Datorită ritmului rapid de creştere, mărimea vegetaţiei este ieşită din scara locului, ajungându-se astăzi la umbrirea exagerată. În aceste condiţii, utilizarea spaţiului pieţei este limitată, iar imaginea ansamblului istoric este greu apreciabilă. Toate cele trei grupe au fost de acord că intervenţia asupra vegetaţiei trebuie să fie mai mult decât de întreţinere.

Alt aspect comun a fost transformarea spaţiului astăzi slab populat într-unul viabil, multifuncţional, un loc care să corespundă necesităţilor comunităţii.

Propuneri

Prima grupă a decis eliminarea integrală a traficului auto din piaţa centrală, ocupându-se în amănunt cu rezolvarea traficului din jurul centrului şi prezentând soluții pentru străzile ocolitoare ce ar urma să primească un număr mai mare de maşini.

Structurarea pieţei s-a făcut având în vedere utilizarea ei în diferite ipostaze: cea cotidiană – când centrul este mai ales un loc de muncă și de rezolvare a problemelor administrative –, cea de sfârşit de săptămână – cu posibiliatea de a găzdui târguri şi evenimente – şi ipostaza ocazională a diferitelor sărbători care mobilizează un flux mare de oameni.

Statuia revoluționarului Gabor Aron, element principal în sărbătorile importante din viaţa oraşului, ce comemorează Revoluţia de la 1848, a fost mutată lângă biserica reformată, dobândind astfel o poziţie mai dominantă în cadrul pieţei.

Mobilierul urban, gândit din materiale naturale ca lemnul, este în întregime mobil, multifuncţional, chiar cu caracter ludic, cu scopul de a genera interacţiune între utilizatorii pieţei. Corpurile de iluminat şi restul accesoriilor urbane utilizează, de asemenea, resursele naturale locale regenerabile – lemn.

Echipa s-a gândit şi la realizarea unor elemente unitare de signalistică urbană şi publicitate, inspirate din forma tradiţională de pe vremea breslelor, generalizate pentru toate spaţiile comerciale din piaţă.

Fântâna arteziană actuală, înconjurată de trafic şi neabordabilă, a fost înlocuită de o suprafaţă tangibilă de apă, invocând vechile fântâni ale pieţei. Viabilitatea actualei organizări a vegetaţiei a generat discuţii aprinse, atât cu locuitorii, dar şi în interiorul grupelor. Până la urmă s-a ajuns la concluzia că speciile lemnoase sunt necesare în piaţă, dar forma actuală nu îndeplineşte rolul dorit, având mai multe efecte negative decât pozitive. Ca o alternativă pentru eliminarea vegetaţiei s-a propus, în colţul nordic, un grup de copaci care ar răspunde necesităţilor de umbră şi pată verde, fără să îngreuneze citirea ansamblului istoric al pieţei sau să acopere fronturile istorice valoroase pe viitor. În această zonă mai retrasă, protejată, a pieţei s-a găsit şi locul potrivit pentru un grup de statui alegorice, creaţia unui artist local de prestigiu.

Grupa a doua şi-a propus, în loc de simpla regândire fizică a spaţiului, o încercare de a răspunde la probleme sociale. Multe dintre curţile-străzi sunt în stare degradată, fără canalizare potrivită, locuite de oameni cu o situaţie materială nefavorabilă, care nu-şi permit din forţe proprii să îmbunătăţească situaţia mediului în care trăiesc. În loc de a interveni în mod direct prin amenajări, grupa a propus introducerea unor reglementări care să stimuleze apariţia a diferite funcţiuni şi noi locuitori care să aducă beneficii economice. Un anumit grad de gentrificare ar putea, printre altele, să stimuleze apariţia de funcţiuni publice în uliţe, care ar contribui la viabilitatea şi păstrarea naturală (şi nu muzeal conservată) a acestei tipologii speciale. Prin funcţiunile stabilite, unele curţi-străzi ar deveni mai circulate, mai publice, iar atmosfera lor mai intimă ar fi o interesantă alăturare, o continuare la spaţioasa piaţă centrală.

Pentru a îndeplini toate rolurile dorite de un centru, autorii s-au gândit că o formă arhitecturală omogenă, o piaţă unitară este răspunsul cel mai potrivit. Zona centrală a fost lăsată liberă, dotată cu mobilier urban mobil, pentru a face loc organizării de evenimente sau diferite ocupări cotidiene temporare, iar de-a lungul marginii au fost plasate terase pentru unităţile de alimentaţie publică, standuri care să evoce caracterul de târg al locului, numeroase bănci în umbra unei noi vegetaţii şi specii lemnoase de mărime medie. Cele trei fântâni istorice au fost reintroduse sub trei forme diferite, într-un limbaj contemporan.

Noul centru ar deveni astfel o unitate rezultată dintr-o piaţă centrală spaţioasă, împreună cu curţile-străzi strâmte.

A treia variantă a decis păstrarea unui flux de circulaţie existent tradiţional pe latura estică a pieţei centrale, cu sens unic (pe direcţia sud-nord), şi câteva parcări temporare, pentru a deservi pe cei care sosesc în centru pentru rezolvare de probleme administrative. Banda de circulaţie a fost propusă la acelaşi nivel cu piaţa exclusiv pietonală fiind delimitată doar de surse de lumină situate la nivelul pardoselii. Ca alternativă pentru parcările eliminate au fost propuse trei mici clădiri de parcări în imediata vecinătate a centrului. Acestea ar urma a fi folosite atât de cei care lucrează în zonă, cât şi de turişti, iar plasarea lor strategică ar crea trafic pietonal prin anumite curţi-străzi. În timp, circularea curţilor ar genera apariţia de funcţiuni publice şi comerciale ce ar putea duce la reabilitarea lor.

Asemenea primei variante, statuia revoluţioarului Gabor Aron a fost mutată în colţul sudic, în vecinătatea bisericii reformate. Din această zonă, din mijlocul unori jeturi verticale de apă, porneşte şi un mic canal, care profită de uşoara pantă a terenului, traversează piaţa pe direcţia sud-nord şi se sfârşeşte cu o fântână lângă muzeu, în apropierea locului unde exista în trecut o fântână. De-a lungul acestui mic curs de apă sunt plasate câteva jeturi verticale de apă, cât şi terasele unităţilor de alimentaţie publică, ce ar beneficia de o bună însorire după-amiaza.

Pe lângă terasele localurilor au fost amplasate şi un număr mare de bănci. Din vegetaţia existentă s-au considerat valoroase şi sănătoase magnoli­ile, care s-au păstrat şi au fost completate cu un mic grup de copaci la intrarea sudică şi câteva suprafeţe de iarbă anexate statuilor şi teraselor.

Mobilierul şi vegetaţia fixe sunt minime, astfel încât piaţa să fie o platformă multifuncţională pentru diferite evenimente cum ar fi târguri tradiţionale de meşteşuguri în cursul săptămânii, concerte în aer liber în timpul verii, zilele oraşului, sărbătorite generos toamna, sau instalarea unui patinoar mobil cu standuri de ceai şi vin fiert – iarna.

Propunerea a constat şi în crearea de mobilier urban (bănci, corpuri de iluminat, pubele, umbrele de terasă) personalizat pentru Târgu Secuiesc, care să fie utilizat şi în micile pieţe din apropierea centrului, tratate similar ca pardoseala pieţei centrale.

Pe lângă aspectele comune din cele trei variante propuse, se observă şi o serie de diferenţe în problemele abordate ce acoperă o gamă largă de teme, pornind de la cele sociale până la imaginea în detaliu a spaţiului urban. Cele trei variante pot fi considerate o colecţie de idei şi probleme ce merită luate în considerare în eventualitatea realizării unui proiect.

Transmiterea către public. Reacţii

Rezultatul worksopului a fost prezentat publicului în forma unui vernisaj anunţat prin afişe şi pliante şi mediatizat în presa locală. Vernisajul a fost deschis de către primarul municipiului şi de dl Vetro Andras, cunoscut sculptor local, şi a fost onorat de prezenţa unor membri ai conducerii oraşului, de profesionişti din domeniul artei, arhitecturii, atât din localitate, cât şi din regiune și, din păcate, de un număr redus de locuitori. Transmiterea către public a proiectului părea de succes, schimbările propuse bucurându-se de acceptul celor prezenţi. După publicarea propunerilor în presa locală scrisă şi virtuală au început adevăratele discuţii. Sub protecţia impersonalităţii scrisului în mediul virtual, locuitorii au fost mai rapizi în judecată şi mai curajoşi în exprimare. Drumul spre o discuţie cu argumente arhitecturale sau urbane, lipsite de sentimentalisme nefondate şi subiectivisme, a fost anevoios şi, deşi nu în toate cazurile s-a ajuns la un consens, unele probleme discutate au fost de luat în considerare.

Scopul propus de organizatori, de a identifica scenarii posibile pentru centrul oraşului, a fost îndeplinit. A început un proces de schimbare cu acceptul populaţiei, căreia, în ciuda tradiţionalismului, prin prisma căruia singura situaţie posibilă este cea existentă, i s-au prezentat soluţii cu beneficii viitoare pentru comunitate. De asemenea, pentru participanţii la workshop, pe lângă exer­ciţiul arhitectural-urbanistic, a fost un prilej de exersare a abilităţilor de comunicare şi de găsire a unui limbaj de exprimare pentru ca ideile transmise să fie mai bine acceptate de comunitate.

 

Proiect A:

1. arh. Gál Sándor Szabolcs

2. stud.-arh. Kovács Hunor

3. Kovács Apor

4. stud.-ing. Kisgyörgy Ilka

5. stud.-arh. Szőke Eszter

 

Proiect B:

1. arh. Hlavathy Zsófia

2. arh. Márton Annamária

3. stud.-arh. Bartha Zalán

4. stud.-peis. Râmneanțu Krisztina

5. stud.-arh. Balogh Andrea

 

Proiect C:

1. stud.-arh. Câtea Eduard

2. stud.-arh. Mágori Brigitta

3. arh. Máte Krisztina

4. arh. Péter Eszter

5. stud.-arh. Tánczos Katalin

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog