RDW

Zonele protejate, între greaua moștenire și viitorul european

În urmă cu doi ani, Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) a început proiectul „În căutarea Bucureştiului pierdut” pentru a găsi soluţii, împreună cu cetăţeni şi specialişti, pentru unele probleme cu care se confruntă zonele protejate din oraş.

 

Explorarea urbană şi întâlnirile cu locuitorii în zonele protejate ne-au arătat că majoritatea celor care au în proprietate imobile cu valoare culturală în aceste zone nu au şi mijloacele financiare pentru consolidarea şi renovarea lor.

Susţinerea financiară oferită de sistemul public pentru proprietarii care investesc într-o astfel de proprietate (scutirea parţială de taxe sau ajutor pentru reabilitare) este mult prea mică în comparaţie cu costurile suportate şi posibilităţile financiare ale proprietarilor.

Zonele protejate sunt unele dintre cele mai impor-tante resurse ale oraşului. Cum acest lucru pare să devină tot mai clar pentru toată lumea, autorități și cetățeni, merită să începem să ne punem problema în termeni de politici speciale de dezvoltare. Iar astfel de politici ar răspunde cerinţelor formulate în strategia Europa 2020 pentru o creştere durabilă. În acest sens, în cadrul dezbaterilor organizate de CeRe în cadrul proiectului „În căutarea Bucureștiului pierdut” am căutat soluţii pentru lipsa de resurse financiare a proprietarilor. Cum bugetele publice de la noi par a fi din ce în ce mai limitate, salvarea poate veni de la programele cu finanțare europeană.

Astfel, discuţiile s-au axat pe accesibilizarea dome-niului major de intervenţie 5.1 din Programul Ope-raţional Regional (POR) sau Regio pentru cetăţenii care au în proprietate personală imobile cu valoare de patrimoniu. În momentul de faţă, proprietarii persoane fizice ori imobilele care nu sunt pe lista monumentelor istorice nu sunt eligibile pentru finanţare din acest program. Domeniul Major de Intervenţie (DMI) 5.1 este parte a Axei 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, iar scopul său este „Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastruc-turilor conexe”.

Printre obiectivele acestui Domeniu Major de Inter-venţie sunt „creşterea importanţei turismului şi cul-turii, ca factor care stimulează creşterea economică în regiuni, respectând principiile dezvoltării durabile şi ale protecţiei mediului” şi „creşterea numărului de turişti, prin valorificarea potenţialului turistic cul-tural local şi regional pe piaţa turistică naţională şi internaţională”. În cadrul acestui domeniu major de intervenţie se finanţează proiecte care au ca obiectiv conservarea, restaurarea, consolidarea, reabilitarea, protejarea monumentelor istorice.

Deşi programul nu poate fi schimbat în actuala perioadă de programare (2007-2013), reprezentanţii autorităţii de management a POR, dar şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului au arătat des-chidere pentru discutarea unor soluţii în sensul acestei accesibilizări, atât în cadrul dezbaterilor publice, cât şi în corespondenţa purtată pe această temă (corespondenţă iniţiată de către Coaliţia ONG pentru Fonduri Structurale1). În acest moment, România se pregăteşte pentru următoarea perioadă de programare (2014-2020). La nivelul Guvernului, au loc discuţii pentru elaborarea Cadrului Strategic de Dezvoltare a României şi a Programului Naţional de Reformă.

Corelarea celor două documente strategice va sta la baza noilor programe operaţionale. Calendarul indicativ comunicat de către Guvernul României prin Ministerul Afacerilor Europene ne arată că, în martie-aprilie 2012, au loc discuţii cu ministerele de linie responsabile (în cazul de faţă, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului), în mai-iulie se vor efectua analize socio-economice la nivel naţional, iar între lunile august-septembrie 2012 se vor defini nevoile de dezvoltare şi priorităţile strategice de dezvoltare.

În luna septembrie 2012 ar trebui să avem deja o primă listă a programelor operaţionale şi să fie desemnate autoritățile cu rol de management. Este deci momentul pentru a re-aduce în discuţie importanţa zonelor protejate pentru dezvoltarea României.

Intervenţiile noastre de până acum par a nu fi fost fără ecou la nivelul autorităţilor responsabile, deoarece la nivelul calendarului anunţat mai sus, în ceea ce priveşte programul în discuţie, este posibilă apariţia mai multor programe regionale. Acest lucru ar permite stabilirea unor priorităţi şi obiective în funcţie de problemele şi nivelul de dezvoltare ale fiecărei regiuni, iar una dintre nevoile recunoscute la nivelul regiunii Bucureşti-Ilfov este cea a conservării şi dezvoltării zonelor protejate.

Dacă un domeniu major de intervenţie sau chiar axă ar fi dedicat finanţării şi dezvoltării zonelor protejate, o serie de elemente ar trebui dezbătute şi/sau clarificate:

  • clarificarea statutului zonelor protejate; noţiu-nea „zonă (construită) protejată” este folosită în Legea 422/2001 a monumentelor istorice, fără a fi definită. Aceeaşi lege o şi reglementează parţial. Zona (construită) protejată este reglementată pre-ponderent prin Legea 350/2001, a urbanismului;
  • definirea regimului proprietăţii în zonele protejate;
  • evaluarea fondului construit din zonele protejate, prin operaţiuni similare celor de inventariere sau cartare şi alocarea de resurse pentru aceste operaţiuni (incluzând aici şi studii istorice şi tehnice);
  • găsirea celei mai potrivite abordări pentru mecanismul prin care aceste fonduri pot ajunge la proprietarul privat, mai multe soluţii fiind posibile.

Una dintre ele este cea a planurilor integrate de urbanism, o zonă protejată în întregimea ei putând beneficia de astfel de proiecte. O alta este un mecanism similar celui pentru reabilitarea termică, cu ajustările de rigoare pentru situaţia zonelor pro-tejate. Evident, e posibil să existe şi alte soluţii.

În acest context, Coaliţia ONG pentru Fonduri Structurale va promova deschiderea proceselor de programare pentru consultări şi dezbateri reale cu toate părţile interesate. De la masa discuţiilor nu trebuie să lipsească reprezentanţii autorităţilor publice locale, ONG-urilor preocupate de protecţia şi valorificarea patrimoniului, proprietarii din zonele protejate, locuitorii oraşelor şi asociaţiile profesionale (arhitecţi, urbanişti, istorici).

NOTĂ

1 Coaliţia ONG pentru Fonduri Structurale este formată din 23 de organizaţii neguvernamentale ce militează pentru un parteneriat real şi orientat pe rezultate între instituţiile statului implicate în procesul de absorbţie a fondurilor structurale şi entităţile care accesează aceste fonduri, dar şi pe fluidizarea proceselor de contractare şi implementare a proiectelor aferente. Secretariatul tehnic este asigurat de către Centrul de Resurse pentru participare publică.


Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog